Încheiere

I. Un drum scurt am avut 

Dar frumos 

Un trecut iubitor am avut 

Și foarte luminos 

 

II. Nu mă așteptam

Ca aici sa se termine

Eu tot speram

Că relația o să mai ție

 

III. Eu acum nu te acuz

Nu e vina ta

Dar după cum sa spus 

Aici sa terminat

 

IV. Eu încă sper in viitor 

Să reluăm ce am făcut

Și cu un mic noroc 

Să îndeplinim ceea ce am spus 

 

V. Eu nu o sa te uit 

Și o să te iubesc mereu 

Așa cum ne-am târguit

Că viitorul va fi greu 

 

VI. Nu am putut face mai mult 

Să fie lung și minunat 

Timpul care am spus 

Că o să fie de durat

 

VII. Cu un viitor înainte

Ne-am gândit

Să-l înființăm nu doar din cuvinte 

Fapta cea de dobândit

 

VIII. Locul unde ne-am propus

Să ne fim alături mereu 

El o sa fie compus 

In inima mea mereu 

 

IX. O sa te țin minte toată viața

Tu ai avut și ai aceea iubire 

Care mi-a arătat calea 

De amintiri servite 

 

X. Știu că ești convins  

Că nu vei fi schimbat 

Știu că va fi greu de învins

Timpul împreună format 

 

XI. Amintiri oricum o să rămână

Într-un colț de inimă fărmat

Deja nu se mai fărâmă

Inima pentru un alt stricat 

 

XII. Tu îmi ai încrederea

Până la sfârșit de viață

Eu promit să te iubesc

Până nu o sa mai fac față

 

XIII. Când o să cedez 

Nu o sa mai știi de mine 

Eu o sa acordez

Locul altei fete înafara de mine 

 

XIV. Când nu o să-mi mai auzi numele 

Să știi că am dispărut

Când o să vrei să-mi cauți sufletele

Deja o sa mă știi ca un sărut 

 

XV. Un sărut dulce dar rece 

Va fi în gândul tău

Atunci când îți voi trece 

Prin sufletul tau

 

XVI. Nopți întregi o să plâng cu îngerii

Pentru a-mi alina durerea

Din cauza alegerii

In care nu îmi stă la îndemână puterea

 

XVII. Mult timp o să-mi fie gândul la asta

Dar nu am ce sa fac 

Oricum nu pot sa las 

Iubirea care ma apăsat

 

XVIII. Simt un gol acum 

Căci nu te am aproape

Mereu când ne întâlnim pe drum 

O sa te simt departe 

 

XIX. O să știu că nu îmi mai aparții

Că nu mai am grijă de tine

Să nu mai faci prostii

Care o să rămână în ruine 

 

XX. Poezia asta poate duce la nesfârșit

Dar nu mai pot continua plângând

Eu știu că te iubesc încins

Sau bine zis.. terminând 

 

XXI. Terminând un mic capitol

Dar poate va continua 

Clipele formate în pericol 

Pentru a ne putea vedea...

 

Autor: Anonima S..


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: ANONIM poezii.online Încheiere

Дата публикации: 20 апреля 2023

Timp de citire: ~5 min.

Просмотры: 1645

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Ochii caprui

Ochii căprui fura inima oricui,

Dar e ciudat, căci ai mei

Doar la tine ma atrag.

 

Ochii tai limpezi ca mare,

Mereu ma infunda,

Ca un ocean de vise,

Ce ma scufunda.

 

Realitatea e dura,

Dar visele ma innebunesc,

Ele ma fac sa gândesc profund,

Fără sa mi imaginez ce sunt.

 

E dur sa te visez mereu,

Căci mereu totul e în mintea mea,

Și când ma trezesc,

Ma ascund în realitatea mea.

 

Ma prefac sa sunt ok,

Dar mintea mea,

Doar la tine se gândește.

 

O mie de filme,

O mie de vise ce dor,

Iar mintea mea striga ajutor.

 

Toți îmi spun sa ma liniștesc,

Sa nu ma mai gândesc la tine,

Dar e foarte greu,

Căci mereu ești în capul meu.

 

Îmi fac rau pe zi ce trece,

Dar nimeni nu știe

Cât de greu îmi e

Sa nu ma mai gândesc la tine...

 

 

Еще ...

No name

Spune mi dacă în palma ta ar crește ghiocei

Și peste gene ar respira zăpada

Crezi ca am putea împreuna

Să naștem primăvara?

Cu lungi și dese nopți de nesomn

Cu vise mari și speranțe profunde

Crezi ca am putea împreună să reușim?

Și când privesc în al tău trup

Dincolo de carne și oase

Aș putea zări cum se înalță

Flori de măr în ale tale coaste?

Căci am privit și am urmărit

În toiul lui februarie

Și am așteptat acea primăvară

Și a sufletului tău topire.

Еще ...

Cea care mi-a dat sa beau odata dulce

Astupa-ti inima si-ngana,
Si nu te-ntinde catusi de putin,
Caci voie nu e, si nici optime
Mai mare decat ce inchini.
Alerg spre alte zori,las veste
dar nu uit sa ma strang de chin,
Dinspre o rama, ziua se arata-n cin,
Cum iar ma ''mustra'' fata de dincolo de est.
Atatea fluvii au trecut se pare,
Si am ramas cu ochii in vazduh
pasari naluce
O simpla rasucire in plin
NU am sa uit catusi de putin de cea care:
MI-A DAT SA BEAU O DATA DULCE.

Astupa-ti inima si-ngana,
Si nu te-ntinde catusi de putin,
Caci voie nu e, si nici optime
Mai mare decat ce inchini.
Alerg spre alte zori,las veste
dar nu uit sa ma strang de chin,
Dinspre o rama, ziua se arata-n cin,
Cum iar ma ''mustra'' fata de dincolo de est.
Atatea fluvii au trecut se pare,
Si am ramas cu ochii in vazduh
pasari naluce
O simpla rasucire in plin
NU am sa uit catusi de putin de cea care:
MI-A DAT SA BEAU O DATA DULCE.

Еще ...

poezie 8

Eu țin dragostea cu viața

Și mânc pâinea cu dulceața;

Coca-cola beau cu sticla

Și nu mă plâng de nimica.

 

Am rămas fără de pâne

Și aștept ziua de mâne

Flămânzit precum un câne

Dar îmi pun la pofte: frâne.

 

Că Mijlocitor nu-i altul

Ce-a păzit, mereu,: Sabatul

Decât un Ysus Hristosu

Ce ne fost-a de folosu!

 

Ș-acum mis foarte fericit

Că-s păcălici ce-i păcălit

Și-aștept să fie falsul semn

(DUXIneCa) :bătut pe lemn!

Еще ...

Cutiuta

Ratacita printre cutiuțe strălucitoare,

Ea,cutiuța prăfuită,

Strigă mut:Te rog,deschide-ma!!

Dar oamenii nu au răbdare,

Nu vad dincolo de aparente.

Unii o îndepărtează ironic și rece

Dar nu-i așa?,totul trece..

Și durerea,și lacrima,

Speranța se transforma-n consolare,

Și uneori,când cade care-o raza de soare

Ceva straluce in interiorul cutiutei,

Că un diamant ascuns.

Oamenii trec grăbiți,nepăsători și reci

Pe langa cutiuța prăfuită,

Ploaia o spala cu picurii ei.

Acum e frumoasa.

Oamenii o vad și vor s-o deschidă.

Prea târziu,un lacăt greu o închide,

Cad lacrimi de ploaie,o liniște tristă,

Diamantul din ea e acolo,

Și totuși,pentru ei el nu mai exista..

Еще ...

Să știi

Acum pustiul e aproape 

Și in curand va domina,

Va cuceri o inimioară 

Care cerșea iubirea ta.

 

Și de pustiul il voi invinge,

Sa ști ca te-am uitat.

Sau poate te am lângă mine,

Așa cum am visat.

Еще ...

Стихи из этой категории

Pradă resemnată

În pădurea de frumuseți sacre,

Fructele-i sunt cele mai acre.

Flori parfumate răsar viteze

Printre buruieni mai breze.

 

Și buzele-ți înfloresc săruturi,

Îndrăgite de mii de fluturi,

Minciuni sărate puse pe rană.

A diavolului dulce hrană.

 

Cad pradă crudă ispitelor tale,

Ritual cu-n parfum de cicoare,

Și plutesc în plan prostesc.

Și iar mă faci să te iubesc.

Еще ...

Inimi telepate

Oh suflet drag,

Oare cum am ajuns 

Într-un impas al ființei 

Al omenirii și al simțirii ... ? 

Cuvinte goale 

Ocupă locul unui sentiment 

Unui fior cald 

Care te îmbata de iubire .

Cum a putut 

O trăire menită

Fară cuvinte să te lase 

Într-un cuvânt

Să se metamorfozeze ? 

Un cuvânt atât de banal 

Precum IUBIRE

Să rostesc că te iubesc ... ? 

Necesar mai este 

Când mă simți,

Mă vezi cu adevărat , că te iubesc ?!

Oare când s-a pierdut simțirea? 

De a trebuit să-ți rostesc ,

Să-ți amintesc 

Cu banale și reci cuvinte 

Trăirile care făr' de vorbe mă lasă.

Când printre răsuflări apăsătoare

Și bătăi de inimă 

Numai fapte se adună 

În sufletul mea numai cuvinte 

Nu se mai găsesc...

Prin urmare , 

N am să ți mai șoptesc lin 

În veacuri îndelungate 

Că te iubesc . 

În ochi mei ai să citești 

Cum printre stele 

De mana ne ținem,

Tineri și iubiți,

De la apus la răsărit 

Căci acum mă simți 

Mă cunoști 

Și doar în fapte mă iubești.

Еще ...

Această poză a ta

Mă uit la această poză a ta

de parcă n-aș fi făcut-o de o mie de ori înainte

și încerc, pe cât poate un om,

să-ți fac un portret din cuvinte.

 

Ca să-ți descriu ochișorii albaștri

ar trebui să scriu mii de volume…

mi-e greu să mă rezum la puțin

când în ei se ascunde o lume.

 

Și-apoi să nu te miri de ce te iubesc așa,

cu-o doză egală între cortizol și dopamină,

când tu, din rama în care ești, întinzi mâna

de parcă mă chemi s-o apuc și să te aduc în brațe la mine.

 

Uneori pot să jur că-mi zâmbești,

că anulezi mitul cum că o poză nu are cum să se miște…

nu-i doar în capul meu, nu are cum,

dacă ar fi o simplă poză de ce uneori îmi zâmbește, alteori este tristă.

De ce mânuța, indiferent cât o întristez,

Mânuța mi-o lasă mereu întinsă,

și când zâmbește, și când e tristă.

 

Sau hoața asta mică îmi întinde o capcană,

și de fapt, în zilele în care am supărat-o, își ține strategic toate degețelele aliniate,

ca să încerc să o apuc și când aproape s-o prind,

să-și ducă mânuța la spate.

 

Păi nu intru eu în poză,

să ne războim cum se cuvine,

când îi mușc eu gurița,

când mă mușcă ea pe mine.

 

Aș rămâne în poză, dar normal,

ea comentează și nu-i convine,

și începe să mă lingușească

și-mi spune să mă întorc,

că adoră să o privesc așa cu iubire.

Eu normal că-i ascult rugămintea

(ordinul)

că doar o iubesc cel mai mult

(și mi-e și frică de ea)

Chiar de-ar fi să privesc o veșnicie această poză,

Știu că acolo-i a mea.

Еще ...

Umbra Unei Iubiri

Am murit de viu, dispărând ușor-ușor de lângă tine,  

Devenind o fantomă tăcută a trecutului ce urlă,  

Suspinând sânge atunci când treci pe lângă mine,  

Dar nu mă vezi, privești prin mine fără căldură.  

 

Te oprești, îmi simți prezența goală, deși nu persist,  

Îmi auzi pașii speriată, dar acum nu mai tresari.  

Mă strigi într-o lume transparentă, trist, deși nu rezist,  

Cu lacrimi de smoală ce tăioase cutreieră-n uitări.  

 

Totuși nu poți să auzi lacrima căruntă a existenței mele,  

Doar vezi o umbră ce în suflet îți lasă un fior rece,  

Ascultând șoaptele viscolului iubirii noastre, îngreunând zalele,  

Cu amintiri înghețate în trecutul ce plângând refuză să plece.  

 

Iar dacă mai rămân, voi fi doar o veșnică umbră,  

Rătăcind aevea într-o lume ce nu mă recunoaște,  

Ca și o fantomă a unei iubiri ce a devenit macabră,  

Obligat să plantez sentimente menite să nu mai renască.

 

 

Еще ...

Să-ți arda

Te-am iubit cu tot ce-am fost, cu suflet curat,

Dar tu m-ai lăsat ca pe-un vis spulberat.

Te-nsori? Du-te, ia-ți mireasă aleasă,

Să vezi cum iubirea se face cenușă, arsă!

 

Ea te va ține de mână, zâmbind,

Dar mâna mea o vei simți tot suspinând.

Să-i cauți căldura ce eu ți-am lăsat,

Și să găsești gheață, exact ce-ai visat!

 

Când o să-i șoptești vorbe dulci, mincinoase,

Să-ți vină în minte buzele-mi moi, păcătoase.

Când o s-o privești, s-o dorești, s-o iubești,

Chipul meu, ca o umbră, să nu-l mai gonești.

 

La altar când vei sta, îmbrăcat la costum,

Să simți cum iubirea mea te trage din drum.

Să vrei să fugi, dar să nu poți pleca,

Legat de-amintirea ce-n suflet ți-am pus-o cândva.

 

Să-ți fie amară nunta cea mare,

Să vezi ochii ei, dar s-o simți de uitare.

Și când îți va spune “Te iubesc” blând,

Să auzi glasul meu, în șoaptă murmurând

 

Dar eu? Eu n-oi rămâne în urmă să plâng,

Eu mă ridic, zâmbesc și înving.

Voi fi mai frumoasă, mai mândră ca ieri,

Și altul o să-mi șteargă durerea din seri.

 

Voi râde, voi străluci, voi dansa,

Când tu în durerea trecutului tău vei sta.

Să mă privești și să simți că ai pierdut,

Ce-n lume, o singură dată ai avut.

 

Căci eu nu-s femeia ce plânge-ntr-un colț,

Eu sunt furtuna ce-ți rupe al vieții pod.

Să-ți ardă iubirea, să-ți ardă păcatul,

Că eu am plecat… și am luat tot ce-a fost sfânt în al tău suflet, odată bogat!

Еще ...

Игра в любовь

Когда придёт пора — настрадаюсь,

В запутавшихся нитях и словах.

А пока — дай мне пожить мечтами,

Вкусить хроматику иллюзорных снах.

 

Дышу лишь запахом твоих волос,

Поправив прядь за тонкое ухо,

Толкую всю ночь с тенью грехов —

Лишь бы не впасть в ступор глухо.

 

Кружась с тобой в пьяном вальсе

Под тёплый, майский, нежный дождь,

Смотрим друг на друга в диссонансе —

И ты ждёшь, когда уйду я прочь.

 

Отпуская мысли в даль,

Мечтаем о любви и счастье,

Но любовь — сплошная жаль,

А счастье держит за запястье.

 

Шагаю утром по глухой аллее,

И не думаю о сне здоровом —

Мне уже так хочется лета,

И видеть тебя вновь и снова.

 

Странная фигня у нас с тобой:

От добрых слов я — бог и гром,

Но стоит всплыть мысли дурной —

И в голове уже дурдом.

 

Хочу я с крыши спрыгнуть вон

Иль сгореть в твоих объятиях.

Но я — всего лишь серый сон,

Утопая в багровых апатиях.

 

Знаю — я в болоте вязком,

Где ни конца, ни края нет,

Но не поддамся тревогам,

Даже если рая свет — не свет.

 

Затеряюсь в сказочных краях,

Заживляя ожоги на бледной коже,

Голова — как вбитая в гвоздях,

И тело всё истончилось тоже.

 

И даже если сраные хрущёвки

Пудрят мне мозги фальшивым чувством,

Не вздумаю я лезть в верёвки —

Я встречу тебя весенним утром.

 

Может, ты играла лишь со мною —

В интрижку или что нибудь другое,

Но я утру слезы тишиною

И честно выберу — второе.

 

Но всё равно — мне на игру.

Когда-нибудь, в холодную весну,

Я всё же к тебе приду —

И тихо прошепчу: «Люблю...»

Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍