Cu gândul la tine

S-au înverzit copacii și nici n-am văzut

când s-au născut atâtea frunze distinse,

din toamnă eu zac și dorul mi-l duc

și noaptea te visez de pe frunze căzute, întinse.

La mine e toamnă încă nu-i vară,

doar cerul mă mai ceartă și crede

că am înnebunit de nu vreau să accept

din copaci frunza verde.

Eu rămân la frunze uscate,

îmi place totuși, recunosc și vara,

dar cum să o iubesc și să-i iubesc frunza verde,

când pe tine te-am cunoscut toamna.

De când te cunosc aștept cu nerăbdare

să vii toamna, de asta iubesc tomnele toate,

frunzele verzi mă sperie uneori…

frunzele uscate nu m-au speriat niciodată.

Eu cred că sunt o frunză căzută

și cred că singurul motiv pentru care încă nu am murit de dorul tău vara,

este pentru că te-am cunoscut pe tine, toamna.

Și cred că singurul motiv pentru care nu ți-am scris în realitate încă 

este pentru că iubesc toamna și toamna ne iubește pe noi,

și nu poți să-ți spun că te iubesc așa…

în lipsa ploii.

Când m-am trezit era târziu și frig,

Vânam un miez al nopții, nu ca-ntotdeauna;

Pe cer, scântei se împrăștiau, iar mii

De străluciri zâmbeau, și timpii stăteau împreună.

E fascinant cum, în noaptea asta,

Luminițele au putere într-un fel:

Aduc oamenii mai aproape,

Pentru că oriunde am fi, privim cu toții înspre cer.

M-am străduit, la fix, să prind tăcerea lumii,

S-ascult cum tace cuvânt cu cuvânt,

Priveam cum anii își scot pălăriile… tot priveam,

Și te țineam aproape la mine în gând.

Am mai rămas mult după aceea,

Cu gândul înainte, înapoi cu emoții;

Fie ca noul an să lase inima ta și inima mea

Să-și găsească singure miezul nopții.

În ochii tăi ecouri de războaie dorm,

Iar pe obraji tăi curg râuri de durere

Ale celor ce te-au iubit în tăcere.

Soldați căzuți pe frontul muzei lor.

Căci ce e moartea dacă nu e demnă 

În scop, în fapt și în deplinătate.

O simplă a vieții nedorită parte,

Un ciclu îngropat în propria furtună.

Murind sub un albastru cer de sticlă 

În mângâierea soarelui de iarnă

O prea frumoasă iubire se sfarmă 

Purtând pe palme, fără viață, o clipă.

De când te cunosc,

din apus până-n zori,

îmi duc existența

plutind printre nori.

Și-atât că tu ești

tot ce și eu sunt,

încât mă împiedic

să te întâlnesc…

cad oameni ca mine

din nori,

pe pământ.

Din nori ca mătasea

mă arunc într-un zbor,

ca într-o bătaie din palme,

și mă așez lângă tine,

să-ți spun cât mi-ești de dragă

în fața unei mări calme.

Să ne audă marea,

dar nu oricum,

toate mările unite

la un loc,

să ne audă nisipul,

scoicile și peștii din larg,

iar eu

să-ți spun în timp ce

toate astea ne privesc,

ce n-am știut niciodată

să spun altfel,

că te iubesc.

Tu mă primești în ochișorii tăi,

să nu-mi fie șederea

pe pământ străină,

iar eu mă prăbușesc

în brațele tale,

dulcea mea lumină,

trăgându-mă din ger

bătăile alerte ale inimi tale,

ajung la mine pe tâmplă,

și mă înalță acum și mai sus de cer.

Iar când vântul, nebunul,

se joacă prin părul tău

și-ți mângâie obrazul,

aș vrea să fiu gelos pe el,

dar îl las…

fiindcă atunci când nimeni

nu se mai uită la noi,

eu și vântul

te mângâiem amândoi pe obraz.

Tu, suflet drag,

tu, fata mea frumoasă,

dacă m-ai întreba

unde aș vrea să-ți spun

pentru prima dată

că te iubesc,

ți-aș spune:

la malul unei mări calme,

într-o armonie solemnă,

cu tălpile în nisip,

cu scoici ascunse pe jumătate

în țărm,

cu peștii trecând prin albastru

și cu mine, soarele, marea…

topindu-ne de dragul tău.

(mai mult eu)

(Somn ușor 🐥)

Am visat că eram cu tine pe pământ,

unde vara nu mai ardea atât de tare,

iar iernile, deși păreau crude,

uitaseră de mult,

cum să mai fie cu adevărat friguroase.

Pământul nu știe mereu să-și potrivească vremea,

cum nu știe mereu nici să facă loc celor care iubesc cu sufletul dezbrăcat și gol,

prea multă inconsistență și prea mult “puțin”

pentru cât visam noi.

Așa că într-o seară,

neputând să trăim în aceste condiții de vreme nebună,

am invocat din nori și din constelații un dragon…

cu aripi mari cât o promisiune

și fără să privim înapoi l-am încălecat…

Următoarea oprire…

PE LUNĂ!

Drumul… ce lung a mai fost,

dar măcar vântul îți mângâia blând chipul,

și tu adormeai în brațele mele… ah…

și ce frumoasă mai erai când te atingea răsăritul.

Desigur că mai erau și turbulențe,

nu știu dacă cauzate de cerul tot mai apropiat,

sau dacă era de vină dragonul

nostru

puțin cam necalificat.

Bine măcar că am ajuns într-un final,

după un milion de escale făcute de dragon printre stele,

ne-am găsit în sfârșit locul nostru

și-am debarcat împreună într-un loc plin de ele.

Acum că m-am trezit din vis,

și vezi din ce vis greu,

sper să ne găsim locul pe pământ,

pentru că nu există nicio șansă să merg și în realitate cu același dragon pe același traseu.

Și dacă m-am trezit,

nu înseamnă ca te las să pleci din visul meu.

În liniștea nopții,

când stelele-mi citesc povești vechi, născute în timp,

tu mi-ai zâmbit și eu ți-am spus:

„The moon is beautiful, isn’t it?”

Poate te întrebi

de ce aceste cuvinte plutesc între noi… și știi,

nu-ți voi spune direct… e un secret

pe care doar cei curioși îl pot descoperi.

Mă întind după tine ca după o lumină,

te fur din zborul gândului meu și pretind

că doar cei ce cercetează cu atenție

aceste cuvinte, mesajul îl prind.

Și totuși… ai observat

că luna se îmbracă în soare

atunci când te surprinde zâmbind?

„The moon is beautiful, isn’t it?”

Mă simt liber când nu ești aici

Mă simt liber când nici “Salut” , nu îmi

mai zici

Liber, când soarele strălucește iar

Și când o carte citesc, dar e în zadar

Căci gândul meu mereu zboară

Și un tainic adevăr rostește

Zilele și nopțile, în mintea mea se adăpostește

Un gând de: Ce-ar fi fost dacă?

Ce-ar fi fost dacă..

Dacă noi n-am fi fost doar o joacă

Dacă.. m-ai fi iubit la fel de mult cum te iubesc eu

Și ai fi înțeles că nu e doar o iubire de liceu

Te-am crezut când ai spus că sunt special

Dar am știut că ești doar superficial

Toți mi-au spus că nu ești ceva deosebit

Însă dragul meu, eu te-am iubit.

Am iubit nopțile petrecute în șoaptă

Și diminețile când mă așteptai, pe o treaptă

Am iubit până și momentele când nu erai aici

Și din amintiri îmi hrăneam sufletul, plin de frici.

Și totuși, m-am temut degeaba

Știam că iubirea se va schimba

În ceva neplăcut

Dar care totuși, liber m-a făcut.

Un băiat simpatic, George...

Un băiat introvertit, George...

Un băiat amuzant, George...

Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,

Un băiat pentru care orice atenție contează, George,

Un băiat căruia îi plac poeziile, George,

Un băiat expresiv și artistic, George,

Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...

Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,

Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,

Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,

Un băiat curajos și hotărât, George,

Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,

Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,

Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,

Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,

Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,

Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,

Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.

George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.

Yüreğimin baharı

İyi bir çocuk, George...

İçe dönük bir çocuk olan George...

Komik bir çocuk, George...

Daha önce hiç tanışmadığım bir çocuk George.

Her türlü ilginin önemli olduğu bir çocuk George,

Şiirleri seven bir çocuk George,

Etkileyici ve sanatsal bir çocuk olan George,

Bizi gerçekten hidro bisikletle gezmeye çıkarmak isteyen bir çocuk, George...

Piknikte oturup hikayeler anlatmamızı gerçekten isteyen bir çocuk, George.

Birlikte sinemaya gidecek bir çocuk oynuyor, George,

Basit ama iyi seçilmiş zevklere sahip bir çocuk olan George,

Cesur ve kararlı bir çocuk olan George,

Eski moda dergileri seven bir çocuk olan George,

Her fırsatta daha fazla çiçek, şeker getiren bir çocuk, George.

Şiirleri beni giderek daha çok cezbeden bir çocuk, George.

Tam olarak istediğini ifade edene kadar binlerce kez yazan, kesen ve yeniden yazan bir çocuk George,

İspanyolca dersi veren komşuma birlikte gittiğim çocuk George,

Eğer öğrenmede geride kalırsam, benim için de meditasyon yapan bir çocuk, George.

Hemen hemen aynı türden müzik dinleyen bir çocuk George.

George, seninle ilgili anılarım, seninle nasıl tanıştığım ve yazdıklarını ne kadar sevdiğim, pizzayı nasıl yediğin, şakalarıma nasıl güldüğün (çünkü normalde sadece ben gülerim), bazen bana nasıl güldüğün, eskiden nasıl konuştuğumuz sokaklarda yürüdüğümüzü, ikimizin de nasıl motosiklet sürdüğümüzü, Güneş otoyolunda, hız sınırını aştığımızı, saçlarımızı rüzgarda, tasasızca, birbirimizi nasıl iyi hissettireceğimizi, moralimizi nasıl yükselteceğimizi nasıl bildiğimizi, barlarda eğlenin, futbol maçlarına gidin, çığlık atıp tohum tükürün, Nebelung kedimle oynayın, sıkıldığınız bir kalemi bana verin, tamir ederim ve çok mutlu olursunuz. Tatlı anılar, ne yazık ki Brezilya'da hangi projeyle gittin bilmiyorum. Hiçbir şey değil, "Otilia's Enigma"dan Otilia'nın da söylediği gibi gençtin, hayallerin vardı ve onları gerçekleştirmek zorundaydın. Başka pek çok kız var ama bu projeye gerçekten ihtiyacın vardı. Seni anlıyorum, yapmadın Bana birçok şiir bırakın ama onları saklayacağım, onları okudukça, göz gezdirdikçe, yazdıklarınızdan ve o satırlarla anlatmak istediklerinizden keyif aldığımda hafızaları daha da çiçeklenecek.

Mi te-am infuzat în sânge și acum simt cum mă pierd,

Ești drogul ce-mi cutremură temelia ființei mele,

Realitatea îmi fuge printre degete, ca nisipul fin,

Și-n vâltoarea ta, eu, o ancoră fără țărm, mă învârt.

Ai devenit seva ce prin vene-mi curge zilnic,

Un elixir amar și  totuși necesar ,

Bătaia inimii ,tu ești ritmul clinic,

Mă ții în viață, mă faci să delirez.

Nu mai sunt fix, un vas pe un ocean învolburat,

Cu busola spartă, navigând într-o furtună de tine,

În acest haos, ești singura constantă, neîncetat,

Ești furtuna, calmul și valurile ce mă înclină.

Infuzat cu esența ta, ce-mi invadează totul,

Lupt să recâștig balanța, însă tu ești ,

Te-ai topit în ființa mea, o adicție ce nu cunoaște leac,

Și-n acest turbinio, destine încleștate.

Nu vreau nimic 

Decât bratele tale 

În fiecare vis 

Doar tu ma alini.

Nu vreau nimic 

Decât sa te simt

Sa fi acum și aici

Mereu și pentru totdeauna.

Ești tot ce vreau 

Nu pot descrie iubirea 

Când sunt cu tine 

E Magie.

Natura ne surâde 

Cu culorile ei schimbătoare 

Dar noi una suntem

În orice loc pe veci.

Dacă tu nu ai fi

Iubirea ar rugini

Încearcă sa exiști 

La mine în suflet mereu.

Tânjind a primavara 

Tu ghiocel eu tulpină

Tu verde eu maro 

E Magie , e iubire. 

De ceva timp, am trecut dorul pe numele tău 

Uneori mă înfrânge... alteori e-al iubirii ecou

Și chiar de-l port în taină, cu o aripă frântă

Vreau frumos să mi-l duc, să nu mă dau bătută!

Sa-l duc în șoaptă... aripi noi sa-i crească din dureri,

Să mă poarte la rându-i din ierni spre primăveri 

Să nu-mi mai pese de cum uitată tu m-ai vrut

Azi sunt așa!...din bucurii, speranțe, dezamagiri am renăscut!

Vreau dorul să-mi rămână, o lumină ce te așteaptă 

Să vii, să bei un vin cu poezie, lângă o femeie deșteaptă

Să vezi că între timp am învățat... iubirea și durerea

Lecție scrisă de tine de ceva timp... cu tăcerea... 

with tear in my eyes

i beg you to stay

but my only remain

is my fucking shame.

i’m tired of this nonsense

it was a big mistake

to believe that i can,

save these attachment.

i miss you with all my heart

my soul is full of scars

but you can’t realize

the fact that i love you so much.

when it’s done

it’s a black hole in my heart.

when he s gone,

it’s hard as fuck to keep my feelings up.

even if we’re over

i feel like i’m in heaven

in a heaven full of stars

where i can cover my scars

heaven is not the hell

just remind me that i was in them

before i go from there

i want to thank you but with some mad.

i am mad because of you

my sky is not so blue

i’m not in the mood this days

even tho i’m here in the azure.