Am plâns!
Am plâns și lacrima n-ai văzut-o
Că am ascuns-o după pleoapă,
Iar când n-am mai putut-o ține
Ochiul a devenit, izvor de apă
Am căutat să văd ce se întâmplă
Cu noi și-a noastră despărțire,
Ce a săpat adânc, urme lăsând
Și-n suflet aducând dezamăgire
Cu tine am încercat să vorbesc
Poate găsim unde-am greșit,
Să discutăm deschis ca altădat'
Și s-amânăm rostit, cuvântul s-a sfârșit
Nu cred că poți să uiți așa ușor
Povestea noastră plină de iubire,
Și care-n timpul petrecut în doi
Nouă ne-a adus atâta fericire
Știu că între noi au fost tensiuni
Și vorbe grele aruncate la mânie,
Ce ne-au rănit și lăsat cicatrici
Purtând și un microb de gelozie
Voi continua să lupt cu putere
Dragostea să mi-o aduc înapoi,
Să fim din nou perechea potrivită
Și fericiți în astă lume..amândoi!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Zugun
Дата публикации: 12 июля 2023
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 2
Просмотры: 715
Комментарий
Стихи из этой категории
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea, Să ne plimbăm pe malul ei Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui, Că sunt cea mai frumoasă dintre femei. Iubite, ne cheamă marea, Să ne aruncăm în valurile ei Şi să zburăm pe aripile dragostei! Iubite, ne cheamă marea, Cu un glas frumos şi blând. Care pare că vine din misteriosul ei adânc! Iubite, marea ne cheamă, Când soarele e sus pe cer. Şi parcă ne îndeamnă, Să descoperim al dragostei mister. poezie de Vladimir Potlog
,, Uită nostalgia" în italiană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Dimentica la nostalgia!
Lo strappo della neve tra i bucaneve
Ha sempre uno scopo,
È un'eco dell'inverno che è passato,
Ciò che non risveglia più un sogno perduto.
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia
tempo passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Un vecchio amore lascia ricordi,
Ma aprono anche strade verso nuovi amori.
Il sole a volte appare sorridente.
Dimentica la nostalgia,
Non parlare di lei
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
Dimentica la nostalgia,
È un argomento del passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia,
Non parlare di lei
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia
tempo passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Dimentica la nostalgia!
Primăvara inimii mele în spaniolă
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera de mi corazón
Un buen chico, George...
Un chico introvertido, George...
Un chico divertido, George...
Un chico como nunca antes había conocido, George.
Un niño para quien cada atención cuenta, George,
Un chico al que le gustan los poemas, George,
Un niño expresivo y artístico, George,
Un chico que tiene muchas ganas de llevarnos a dar un paseo en la hidromoto, George...
Un chico que realmente quiere que nos sentemos y contemos historias en el picnic, George,
Un chico con quien ir al cine, juega, George,
Un chico de gustos sencillos pero bien elegidos, George,
Un niño valiente y decidido, George,
Un chico al que le gustan las revistas de moda antiguas, George.
Un niño que en cada ocasión trae más flores, dulces, George,
Un chico cuyos poemas me atraen cada vez más, George,
Un niño que escribe, corta y reescribe mil veces hasta expresar exactamente lo que quiere, George,
Un chico con el que voy al vecino que da clases de español, George,
Un niño que, si me quedo atrás en el aprendizaje, también medita en mí, George,
Un chico que escucha más o menos el mismo tipo de música, George.
George, mis recuerdos de ti, de cómo te conocí y de lo mucho que me gustaba cómo escribías, cómo comías pizza, cómo te reías de mis chistes (porque normalmente sólo yo me río), cómo te reías de mí a veces, cómo solíamos caminar por los callejones, cómo ambos íbamos en moto, por la carretera del Sol, superando el límite de velocidad, con el pelo al viento, despreocupados, cómo sabíamos hacernos sentir bien, levantarnos el ánimo, divertirte en los pubs, ir a partidos de fútbol, gritar y escupir semillas, jugar con mi gato Nebelung, dame un bolígrafo que te aburría, lo arreglaría y serías muy feliz. Dulces recuerdos, lástima que te fuiste con no sé qué proyecto en Brasil. No es nada, eras joven, como diría Otilia de "El enigma de Otilia", tenías tus sueños y debías cumplirlos. Hay tantas otras chicas, pero realmente necesitabas ese proyecto. Te entiendo, no lo hacías. déjame muchos poemas, pero los conservaré, su recuerdo florecerá cada vez más cuando los lea, los hojee, cuando disfrute de tus escritos y de lo que quisiste expresar a través de esas líneas.
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Cerul si pamantul
Iubirea ta fara cuvinte
Si plina de gesturi nepotrivite
Ochii tai din mare imi vorbesc
Si ochii mei din pamant te privesc
Si acum sa vrei alinarea mea
Sau te mai minti ca ai trecut fara ea ?
Ca ai gasit pe alta care sa-ti dea
Dar nu poate sa-ti dea ce nu poate avea.
Et si tu n'existais pas în daneză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Og hvis du ikke eksisterede
Og hvis du ikke eksisterede,
fortæl mig hvorfor jeg ville eksistere.
At hænge rundt i en verden uden dig,
uden håb og uden fortrydelse.
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg ville prøve at opfinde kærligheden
som en maler, der ser under fingrene
Født dagens farver,
Og hvem tror ikke.
Og hvis du ikke eksisterede,
fortæl mig, for hvem jeg ville eksistere.
Båndbredder sover i mine arme
som jeg aldrig ville elske.
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg ville kun være et punkt mere
i denne verden, der kommer og går,
Jeg ville føle mig fortabt.
Jeg ville have brug for dig.
Og hvis du ikke eksisterede,
fortæl mig, hvordan jeg ville eksistere.
Jeg kunne foregive at være mig,
men jeg ville ikke være sand.
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg tror, jeg ville have fundet det,
livets hemmelighed, hvorfor
simpelthen for at skabe dig,
og at se på dig.
Og hvis du ikke eksisterede
fortæl mig hvorfor jeg ville eksistere
At hænge rundt i en verden uden dig
uden håb og uden fortrydelse
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg ville prøve at opfinde kærligheden
som en maler, der ser under fingrene
Født dagens farver,
Og hvem tror ikke.
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea, Să ne plimbăm pe malul ei Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui, Că sunt cea mai frumoasă dintre femei. Iubite, ne cheamă marea, Să ne aruncăm în valurile ei Şi să zburăm pe aripile dragostei! Iubite, ne cheamă marea, Cu un glas frumos şi blând. Care pare că vine din misteriosul ei adânc! Iubite, marea ne cheamă, Când soarele e sus pe cer. Şi parcă ne îndeamnă, Să descoperim al dragostei mister. poezie de Vladimir Potlog
,, Uită nostalgia" în italiană
Lacrima zăpezii printre ghiocei
Are-ntotdeauna un rost al ei,
E un ecou al iernii care a trecut,
Ce nu mai trezește un vis pierdut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
O iubire veche lasă amintiri,
Dar și căi deschise spre noi iubiri.
Soarele apare cândva zâmbind.
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
E un subiect trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia,
Nu vorbi de ea
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Și din ochi albaștri
Șterge-ți lacrima!
Uită nostalgia,
Nu mai lăcrima!
Cântă-ntotdeauna
Primăvara ta!
Uită nostalgia
Timpului trecut,
Cântă bucuria
Că ne-am cunoscut.
Uită nostalgia!
Dimentica la nostalgia!
Lo strappo della neve tra i bucaneve
Ha sempre uno scopo,
È un'eco dell'inverno che è passato,
Ciò che non risveglia più un sogno perduto.
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia
tempo passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Un vecchio amore lascia ricordi,
Ma aprono anche strade verso nuovi amori.
Il sole a volte appare sorridente.
Dimentica la nostalgia,
Non parlare di lei
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
Dimentica la nostalgia,
È un argomento del passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia,
Non parlare di lei
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
E dagli occhi azzurri
Asciugati la tua lacrima!
Dimentica la nostalgia,
Niente più lacrime!
Canta sempre
La tua primavera!
Dimentica la nostalgia
tempo passato,
Canta gioia
Che ci siamo incontrati.
Dimentica la nostalgia!
Primăvara inimii mele în spaniolă
Un băiat simpatic, George...
Un băiat introvertit, George...
Un băiat amuzant, George...
Un băiat cum nu am mai întâlnit până acum, George,
Un băiat pentru care orice atenție contează, George,
Un băiat căruia îi plac poeziile, George,
Un băiat expresiv și artistic, George,
Un băiat care chiar vrea să ne plimbăm cu hidrobicicleta, George...
Un băiat care chiar vrea să stăm să povestim la picnic, George,
Un băiat cu care se poate merge la cinematograf, piese de teatru, George,
Un băiat cu gusturi simple, dar bine alese, George,
Un băiat curajos și hotărât, George,
Un băiat cărui îi plac revistele vechi de modă, George,
Un băiat care cu fiecare ocazie, aduce mai multe flori, bomboane, George,
Un băiat ale căror poezii mă atrag tot mai mult, George,
Un băiat care scrie, taie și rescrie și de 1000 de ori, până să exprime exact ce își dorea, George,
Un băiat cu care merg la vecina ce dă meditații la spaniolă, George,
Un băiat care, dacă rămân în urmă cu învățatul, mă meditează și pe mine, George,
Un băiat care ascultă cam același gen de muzică, George.
George, amintirile mele legate de tine, cum te-am cunoscut și cât de mult mi-a plăcut cum scriai, cum mâncai pizza, cum râdeai la glumele mele (că în mod normal, doar eu râd), cum râdeai de mine câteodată, cum ne plimbam pe alei, cum mergeam amândoi cu motocicleta, pe autostrada Soarelui, depășind limita de viteză, cu pletele în vânt, lipsiți de griji, cum știam să ne facem unul pe celălalt să ne simțim bine, să ne ridicăm moralul, să ne distrăm prin crâșme, să mergem la meciuri de fotbal, să țipăm și să scuipăm semințe, să ne jucăm cu pisica mea de rasă Nebelung, să îmi dai un stilou de care te-ai plictisit, ți-l reparam și te bucurai foarte mult. Dulci amintiri, păcat că ai plecat cu nu știu ce proiect in Brazilia. Nu e nimic, erai tânăr, cum ar spune Otilia din ,,Enigma Otiliei" aveai visele tale și trebuia să ți le îndeplinești. Mai sunt atâtea fete, dar de proiectul acela chiar aveai nevoie. Te înțeleg, nu mi-ai lăsat multe poezii, dar eu le voi păstra, amintirea lor va înflori din ce în ce mai mult când le voi citi, răsfoi, când mă voi bucura de scrisul tău și de ce ai vrut să exprimi prin acele rânduri.
La primavera de mi corazón
Un buen chico, George...
Un chico introvertido, George...
Un chico divertido, George...
Un chico como nunca antes había conocido, George.
Un niño para quien cada atención cuenta, George,
Un chico al que le gustan los poemas, George,
Un niño expresivo y artístico, George,
Un chico que tiene muchas ganas de llevarnos a dar un paseo en la hidromoto, George...
Un chico que realmente quiere que nos sentemos y contemos historias en el picnic, George,
Un chico con quien ir al cine, juega, George,
Un chico de gustos sencillos pero bien elegidos, George,
Un niño valiente y decidido, George,
Un chico al que le gustan las revistas de moda antiguas, George.
Un niño que en cada ocasión trae más flores, dulces, George,
Un chico cuyos poemas me atraen cada vez más, George,
Un niño que escribe, corta y reescribe mil veces hasta expresar exactamente lo que quiere, George,
Un chico con el que voy al vecino que da clases de español, George,
Un niño que, si me quedo atrás en el aprendizaje, también medita en mí, George,
Un chico que escucha más o menos el mismo tipo de música, George.
George, mis recuerdos de ti, de cómo te conocí y de lo mucho que me gustaba cómo escribías, cómo comías pizza, cómo te reías de mis chistes (porque normalmente sólo yo me río), cómo te reías de mí a veces, cómo solíamos caminar por los callejones, cómo ambos íbamos en moto, por la carretera del Sol, superando el límite de velocidad, con el pelo al viento, despreocupados, cómo sabíamos hacernos sentir bien, levantarnos el ánimo, divertirte en los pubs, ir a partidos de fútbol, gritar y escupir semillas, jugar con mi gato Nebelung, dame un bolígrafo que te aburría, lo arreglaría y serías muy feliz. Dulces recuerdos, lástima que te fuiste con no sé qué proyecto en Brasil. No es nada, eras joven, como diría Otilia de "El enigma de Otilia", tenías tus sueños y debías cumplirlos. Hay tantas otras chicas, pero realmente necesitabas ese proyecto. Te entiendo, no lo hacías. déjame muchos poemas, pero los conservaré, su recuerdo florecerá cada vez más cuando los lea, los hojee, cuando disfrute de tus escritos y de lo que quisiste expresar a través de esas líneas.
De-ai sti🥲
Ce multe-ar vrea inima mea sa-ti spună
Și câte n-am să-ți spun vreodată...
Ai crede că-s doar o nebună
Cu mintea zdruncinată!
Cum fac ades din noapte, zi
Croind cărare către geam
Ai înțelege ce mult mi-as dori
Intr-un pahar de vin sa te mai am...
Cate-as avea sa-ti povestesc
De când m-ai lăsat in uitare
Cum seara inca mai tanjesc
După o ultima imbratisare...
Caci mi-e prezența ta atat de vie
Când doru-n suflet se aprinde
Gândind la ce n-a fost sa fie
Te mai găsesc doar în cuvinte...
Cerul si pamantul
Iubirea ta fara cuvinte
Si plina de gesturi nepotrivite
Ochii tai din mare imi vorbesc
Si ochii mei din pamant te privesc
Si acum sa vrei alinarea mea
Sau te mai minti ca ai trecut fara ea ?
Ca ai gasit pe alta care sa-ti dea
Dar nu poate sa-ti dea ce nu poate avea.
Et si tu n'existais pas în daneză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Og hvis du ikke eksisterede
Og hvis du ikke eksisterede,
fortæl mig hvorfor jeg ville eksistere.
At hænge rundt i en verden uden dig,
uden håb og uden fortrydelse.
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg ville prøve at opfinde kærligheden
som en maler, der ser under fingrene
Født dagens farver,
Og hvem tror ikke.
Og hvis du ikke eksisterede,
fortæl mig, for hvem jeg ville eksistere.
Båndbredder sover i mine arme
som jeg aldrig ville elske.
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg ville kun være et punkt mere
i denne verden, der kommer og går,
Jeg ville føle mig fortabt.
Jeg ville have brug for dig.
Og hvis du ikke eksisterede,
fortæl mig, hvordan jeg ville eksistere.
Jeg kunne foregive at være mig,
men jeg ville ikke være sand.
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg tror, jeg ville have fundet det,
livets hemmelighed, hvorfor
simpelthen for at skabe dig,
og at se på dig.
Og hvis du ikke eksisterede
fortæl mig hvorfor jeg ville eksistere
At hænge rundt i en verden uden dig
uden håb og uden fortrydelse
Og hvis du ikke eksisterede,
Jeg ville prøve at opfinde kærligheden
som en maler, der ser under fingrene
Født dagens farver,
Og hvem tror ikke.
Другие стихотворения автора
Practica și teoria!
Vreau să mai fiu ca altădată
Când fără griji noi ne iubeam,
N-aveam nici casă și nici bani
Și cu chirie pe la bloc stăteam
Eram doi tineri absolvenți
Veniți intr-un oraș de munte,
Purtând în geantă diploma
Gata cu lumea să se-nfrunte
Dar practica n-a fost ca teoria
Și în teren a trebuit să inventăm,
Rețete și tratamente la animale
Ca în final de boli să le salvăm
Să fii un bun medic veterinar
Înseamnă pasiune și răbdare,
Că doar atunci poți să-nțelegi
Un pacient ce-ți cere vindecare
Și anii au trecut fără-ncetare
Cu împliniri, eșecuri, neajunsuri,
Profesional sunt multe întrebări
La care nu găsim încă răspunsuri
......................................
Acum am pus multe deoparte
Avem și unde sta, copii și bani,
Și zilnic rugă înălțăm la Domnul
Să ne dea sănătate si...ceva ani!
Mă duce gândul...!
Mă duce gândul fără să-mi spună,
departe în copilăria mea din sat,
Și mă oprește lângă o poartă
zicându-mi, deschide ești așteptat.
Fac doi pași rapid pân' lângă gard
și privesc în curtea părăsită,
Totu-i pustiu nu simt nicio mișcare
și casa pare a fi nelocuită.
Doar câinele mă latră dintr-o cușcă
și furios se uită către mine,
Parcă ar vrea ham, ham să spună,
nu te cunosc, pleacă străine.
Nu mai strig, privesc pe drum,
dar și pe-aici nimeni nu trece,
Treabă îmi fac scot o găleată
și sorb paharul plin cu apă rece.
Bag mâna în buzunarul hainei
și-ntrebător iau telefonul,
Îl sun pe tata și-i zic că am venit,
îmi zice da și-oprește tonul.
Trece un timp până deschide ușa
în mână cu un baston cu tijă,
Ochii îi plâng când chipu-mi vede
și-i șterge-ncet cu mare grijă.
Trage ușor zăvorul porții și vorbă
aspră aruncă înspre câine,
Ne-mbrățișăm și îmi șoptește....
să știi că te-așteptam pe mâine.
Ne așezăm pe banca de la drum,
ca să-și îndrepte spatele,
Și trist îmi spune de dureri și,
c-a-ncercat..toate tratamentele.
Este seară și se lasă cu răcoare,
așa că amândoi intrăm în casă,
Stăm de vorbă și ne povestim,
dar tristețea greu ne-apasă.
Deodată, mă trezesc și gândul
mi-l întreb nedumerit,
De ce m-a dus fără de știre la
locul unde am copilărit.
Profund în judecată mi-a explicat,
că n-am mai fost demult prin sat,
Să-l văd pe tata ce-i bolnav și
să vorbesc cu mama ce-a plecat.
Deabia acum eu rușinat am înțeles,
că gândul doar a vrut să-mi spună,
Să merg la tata cât mai des, până ce
soarele și pentru el, nu urcă..să apună.
Un vis frumos!
Ce noapte minunată am avut
Și-un vis așa frumos,
Era-i cu mine, era demult
Mergeam pe jos
În mână aveam multe flori
Culese în zori pentru doamna,
Călcam pe frunze și-nțelegeam
Vara s-a dus și-a sosit toamna
De mână strâns mă ținea mama
Și îmi căra ghiozdanul plin cu cărți,
Atentă mai era să nu mă scape
Știind ce mult iubesc să sar în bălți
În clasă am intrat cu mama
Și-n bancă ea m-a așezat,
Pe frunte m-a pupat în grabă
S-a-ntors și iute a plecat
Nedumerit am deschis ochii
Pe mama n-am mai văzut-o,
Și nici în bancă nu stăteam
Ce vis frumos..dar am pierdut-o!
.............. PS...........
Am evitat versul....de mâna mă zgâlția,
Și-o palmă peste cap ea îmi dădea!!!
...nu am ,,beneficiat" de rele tratamente
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Pomul lăudat!
M-am așezat din nou sub nuc
Ca să vorbesc cu pomul lăudat,
Să-i amintesc când nucă el era
Și peste care țărână eu am dat
Din înălțimi acum el mă privea
Și-un zâmbet a trimis spre mine,
Am înțeles că sunt doar un pitic
Și-i vine tare greu să se încline
M-am ridicat și-am luat distanță
Să-i văd coroana și toată măreția
Prea mult pe gânduri n-am mai stat
M-am aplecat și mi-am scos pălăria
Nu mai era doar un copac cu nuci
Pe care eu cu ușurință să le strâng,
Acum în curtea casei nucul se-nălța
Cu fructul mult prea sus ca să-l ajung
Mult, a mai trecut de când noi doi
Am fost, eu un copil, tu pui de nuc,
Și iată, tu te lauzi că prinzi trei sute
Iar eu speranță, ca suta..s-o apuc!
Iertare..cer!
Iertare, cer Celui de Sus
Iertare azi, vă cer și vouă
În zi de post, pe dimineață
Când ceasul bate ora nouă.
Îs pregătit să merg la slujbă
Cuvântul Învierii să primesc,
Și rugă să înalt spre Domnul
Rostind întâi..Îți mulțumesc.
Voi duce ouă, pască la sfințit
Și cozonaci pufoși și rumeniți,
Din care dimineața vom gusta
Părinți, copii și musafiri poftiți.
Un ou în grup cu toții vom ciocni
Rostind cu bucurie, Hristos a Inviat "
Iar când oul roșu ne-a fost spart
Răspunsu-l dăm,,Adevărat a Înviat ".
Cât de frumoasă e seara Învierii
A Domnului pe cruce răstignit,
Dorind ca omul să fie mântuit
Dacă nu uită cum..Iisus..a murit!
Practica și teoria!
Vreau să mai fiu ca altădată
Când fără griji noi ne iubeam,
N-aveam nici casă și nici bani
Și cu chirie pe la bloc stăteam
Eram doi tineri absolvenți
Veniți intr-un oraș de munte,
Purtând în geantă diploma
Gata cu lumea să se-nfrunte
Dar practica n-a fost ca teoria
Și în teren a trebuit să inventăm,
Rețete și tratamente la animale
Ca în final de boli să le salvăm
Să fii un bun medic veterinar
Înseamnă pasiune și răbdare,
Că doar atunci poți să-nțelegi
Un pacient ce-ți cere vindecare
Și anii au trecut fără-ncetare
Cu împliniri, eșecuri, neajunsuri,
Profesional sunt multe întrebări
La care nu găsim încă răspunsuri
......................................
Acum am pus multe deoparte
Avem și unde sta, copii și bani,
Și zilnic rugă înălțăm la Domnul
Să ne dea sănătate si...ceva ani!
Mă duce gândul...!
Mă duce gândul fără să-mi spună,
departe în copilăria mea din sat,
Și mă oprește lângă o poartă
zicându-mi, deschide ești așteptat.
Fac doi pași rapid pân' lângă gard
și privesc în curtea părăsită,
Totu-i pustiu nu simt nicio mișcare
și casa pare a fi nelocuită.
Doar câinele mă latră dintr-o cușcă
și furios se uită către mine,
Parcă ar vrea ham, ham să spună,
nu te cunosc, pleacă străine.
Nu mai strig, privesc pe drum,
dar și pe-aici nimeni nu trece,
Treabă îmi fac scot o găleată
și sorb paharul plin cu apă rece.
Bag mâna în buzunarul hainei
și-ntrebător iau telefonul,
Îl sun pe tata și-i zic că am venit,
îmi zice da și-oprește tonul.
Trece un timp până deschide ușa
în mână cu un baston cu tijă,
Ochii îi plâng când chipu-mi vede
și-i șterge-ncet cu mare grijă.
Trage ușor zăvorul porții și vorbă
aspră aruncă înspre câine,
Ne-mbrățișăm și îmi șoptește....
să știi că te-așteptam pe mâine.
Ne așezăm pe banca de la drum,
ca să-și îndrepte spatele,
Și trist îmi spune de dureri și,
c-a-ncercat..toate tratamentele.
Este seară și se lasă cu răcoare,
așa că amândoi intrăm în casă,
Stăm de vorbă și ne povestim,
dar tristețea greu ne-apasă.
Deodată, mă trezesc și gândul
mi-l întreb nedumerit,
De ce m-a dus fără de știre la
locul unde am copilărit.
Profund în judecată mi-a explicat,
că n-am mai fost demult prin sat,
Să-l văd pe tata ce-i bolnav și
să vorbesc cu mama ce-a plecat.
Deabia acum eu rușinat am înțeles,
că gândul doar a vrut să-mi spună,
Să merg la tata cât mai des, până ce
soarele și pentru el, nu urcă..să apună.
Un vis frumos!
Ce noapte minunată am avut
Și-un vis așa frumos,
Era-i cu mine, era demult
Mergeam pe jos
În mână aveam multe flori
Culese în zori pentru doamna,
Călcam pe frunze și-nțelegeam
Vara s-a dus și-a sosit toamna
De mână strâns mă ținea mama
Și îmi căra ghiozdanul plin cu cărți,
Atentă mai era să nu mă scape
Știind ce mult iubesc să sar în bălți
În clasă am intrat cu mama
Și-n bancă ea m-a așezat,
Pe frunte m-a pupat în grabă
S-a-ntors și iute a plecat
Nedumerit am deschis ochii
Pe mama n-am mai văzut-o,
Și nici în bancă nu stăteam
Ce vis frumos..dar am pierdut-o!
.............. PS...........
Am evitat versul....de mâna mă zgâlția,
Și-o palmă peste cap ea îmi dădea!!!
...nu am ,,beneficiat" de rele tratamente
Ieri eram îndrăgostit!
Ieri eram îndrăgostit
Astăzi parcă mi-a trecut,
Și vreau să aflu răspuns
La ceva ce m-a durut.
Eu credeam că ne iubim
Și că este doar a mea,
Dar s-o văd cu-altcineva
N-am crezut că s-ar putea.
Mai acum o săptămână
Eram amândoi de mână,
Ne plimbam pe o potecă
Eu cu-a mea aleasă zână.
Nu știu ce s-a întâmplat
Și s-o văd că se sărută,
Cu prietenul meu bun
Ce-mi spunea că e urâtă.
Oare-acum este frumoasă
Și este de ea îndrăgostit?
Ori doar vrea ca să profite
Știind faptul că-i vestit.
Îi privesc și rămân mut
Când amicul e plesnit,
Și aud cum îi rostește
Ești un mare nesimțit.
Lung mă uit la amândoi
Și nu știu cui da crezare,
În gând îmi pun întrebare
Ce-ai să faci acum..Cezare?
Sigur e destul de greu
Să decid cu cine merg,
Cu ,,iubita" sau ,,amicul"
Ori din listă să mi-i sterg.
Voi care citiți din aste versuri
Și vedeți că rău mă chinui,
Vă întreb cum e mai bine
Să renunț sau să continui?
............
Măi..Cezare!
Pomul lăudat!
M-am așezat din nou sub nuc
Ca să vorbesc cu pomul lăudat,
Să-i amintesc când nucă el era
Și peste care țărână eu am dat
Din înălțimi acum el mă privea
Și-un zâmbet a trimis spre mine,
Am înțeles că sunt doar un pitic
Și-i vine tare greu să se încline
M-am ridicat și-am luat distanță
Să-i văd coroana și toată măreția
Prea mult pe gânduri n-am mai stat
M-am aplecat și mi-am scos pălăria
Nu mai era doar un copac cu nuci
Pe care eu cu ușurință să le strâng,
Acum în curtea casei nucul se-nălța
Cu fructul mult prea sus ca să-l ajung
Mult, a mai trecut de când noi doi
Am fost, eu un copil, tu pui de nuc,
Și iată, tu te lauzi că prinzi trei sute
Iar eu speranță, ca suta..s-o apuc!
Iertare..cer!
Iertare, cer Celui de Sus
Iertare azi, vă cer și vouă
În zi de post, pe dimineață
Când ceasul bate ora nouă.
Îs pregătit să merg la slujbă
Cuvântul Învierii să primesc,
Și rugă să înalt spre Domnul
Rostind întâi..Îți mulțumesc.
Voi duce ouă, pască la sfințit
Și cozonaci pufoși și rumeniți,
Din care dimineața vom gusta
Părinți, copii și musafiri poftiți.
Un ou în grup cu toții vom ciocni
Rostind cu bucurie, Hristos a Inviat "
Iar când oul roșu ne-a fost spart
Răspunsu-l dăm,,Adevărat a Înviat ".
Cât de frumoasă e seara Învierii
A Domnului pe cruce răstignit,
Dorind ca omul să fie mântuit
Dacă nu uită cum..Iisus..a murit!
Zugun