Ceasurile zilei

Face parte din colecția „Ceasurile zilei”

de Paisios Theodoropulos Pagina 2 din 2
100%

Noaptea

În a nopții beznă deasă, stele mici sclipesc pe cer,

Somnul nu mă mai cuprinde, toate visele îmi pier.

A nopții regină, luna, domnește peste pământ,

Vântul bate printre codrii, copacii lunii îi cânt.

 

Iar în zare, mari fantasme, se văd plopii de pe deal,

Greieri cântă la vioare și țânțarii la caval.

Sus, din cuibul unei păsări, s-aud foșnete de zor,

Iar în fața lunii albe, agale trece un nor.

 

Jos, în vale, satul doarme, somnu-i este prea profund,

Câinii acerbi nu mai latră, printre tufe se ascund.

Liniștea se lasă-n lume, nici vântul nu mai răsună,

Toată făptura se culcă și își spune: „Noapte bună!”.


Категория: Стихи о природе

Все стихи автора: Paisios Theodoropulos poezii.online Noaptea

Noapte

Дата публикации: 16 ноября 2025

Комментарий: 2

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 840

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий 2

author Silva Codrian

Silva Codrian

Frumos, foarte frumos. Dar, dacă mi-se permite, aș corecta o strofă: în loc de "Iar răcoarea nopții-ngheață sângele ce curge-n venă" aș spune "Doar în adierea rece cântul vântului răsună"

Другие стихотворения автора

Apus de soare

În a zilei încheiere, lin coboară mândrul soare,

Și lăsând în urma-i umbră, s-ofilește ca o floare.

În-amurgului lumină, 'drăgostite păsări zbor,

Ce se-nvârt, plutesc prin aer, printre 'sângerații nori.

 

De prin codri și islaze, se-ntorc turmele de capre,

Țărani simpli ies din case și vaci duc la adăpare.

Iar pe vechile ulițele, care pline se cobor,

Vin din câmpuri înverzite, pline ochi doar cu mohor.

 

Împăratul se coboară, stăpânirea lunii-i lasă,

Mii de stele presărate sunt prin văzduh și prin casă.

Iar în liniștea pădurii, doar țânțarii bâzâie,

Nici albinele nu zboară, în stup dorm și sforăie.

 

Toate apele murmură, parcă taine au să-și spună,

Florile capul și-l pleacă și-și închid a lor cunună.

Șuieră continuu codrul, doar de nori e ascultat,

Vântul bate, lin adie, ca al 'naltei luni oftat.

Еще ...

Primăvara

I.

Iat-o cioară, vine-n goană,

Printre nori, printre fantasme.

Se oprește în poiană,

Unde-i tot desprins din basme.

 

A venit cu-atâta grabă,

Pe surate să le-anunțe,

C-a auzit de la o gloabă,

Când fura niște grăunțe:

 

„Că Faur e pe sfârșite

Ca o stea spre asfințit.

Zilele-i sunt pripășite

În trecutul răzlețit.

 

Ziua încontinuu crește

Ca un prunc spre tinerețe.

Iar Faur se vestejește

Ca o mamă-n bătrânețe.

 

Frigul o va lua la fugă,

Speriat de mândrul Soare,

Cum tigrul de foc aleargă

Și tâlharul de-nchisoare.

 

Iar din urmă-l va ajunge

Mărțișorul mult dorit.

Rănile ni le va unge

Cu parfum de mărgărit.”

 

Vestea isprăvind-o cioara,

Bucuria a cuprins

Inimi măcinate-n moară

Nostalgiei de nestins.

 

 II.

... urmează... 

 

Еще ...

N-am să uit...

Ai plecat... Din 'ceastă lume...

Te-am pierdut... Căci ai pierit...

N-am să uit... Al tău scump nume,

Cât o să am de trăit!

 

N-am să uit... De a ta blană,

De culoarea laptelui,

De privirea ta persană,

De culoar' smaraldului...

 

Pete negre presărate,

Îs pe blana ta zbârlită...

N-am să uit... De 'cele date,

Când ne jucam făr' limită...

 

Ai plecat... Singur m-ai lăsat...

Fără a mă saluta...

Nici rămas bun n-ai lăsat...

Oar' de mine ai uitat... 

Cel ce viața ți-am schimbat?

 

În memoria pisicii mele, Molda.

Еще ...

Стихи из этой категории

Fulgii căzători

Fulgii căzători,

Еще ...

Note de Mai/5

ecouri

dintr-o altă viață

se aud în cochilii.

muntele,

trena de umbre revarsă-n

mare.//

primăveri săltărețe,

Primăveri capricioase,

primăveri neprevăzătoare

împrăștie pe câmpii

parfumul  iubirilor trecătoare.

 vântul bâjbâie din pom în pom,

jelind

sufletele rătăcite.

Еще ...

Baladă !

Iubesc natura bogată,

Cu minunății încărcată,

Covoare cu flori, parfumul din zori,

Păduri, lanuri, livezi,

Mirosul tămâiei din brad

Ochiul luceafărului cald.

Zăpada lucioasă pe munte

Glas desmerdat de cornute.

Bacii și oierii din stână

Verdele crud din câmpie 

Triluri de ciocârlie.

Aroma vișinei coapte

Recolta de struguri bogată

Și mai presus de toate

Iubirea de neam și de glie

Și pe această mamă trădată 

Scumpă ...ROMÂNIE !!!!

Еще ...

Ploaia

Printre nori de promoroacă 

Raze firave de soare 

De-a v-ați ascunselea se joacă,

Împrăștiind a toamnei boare,

 

Pomii-si scutură podoaba 

Sub a vântului suflare,

Ruginise chiar și iarba,

Ofilind urma de floare.

 

Raid de păsări călătoare 

Creiona pe cer petale.

Își luă avânt să zboare,

Dănțuindu-se-n spirale.

 

Ploaia tropăie pe case,

Pe ferestre se prelinge,

Pe la colțuri se retrase,

Unde molcom plânge..

 

Calcă -n baltă și noroi,

Coborând din deal la vale 

Cu pași iuți și tărăboi,

Străbate câmpuri în escale.

 

Se lungi pt o clipă 

Pe obrazul unui lac 

Și fu potolită -n pripă 

De-al timpului tic tac..

Еще ...

Ceru-i albastru ca marea

Primăvara a sosit,

Primele plante au ieșit.

Cu vălul alb ghioceii,

Atârnă ca cerceii.

|

Un cer albastru-i clar prea simplu

Fără paravanele de vapori.

Cerbii-aleargă fără suflu

Printre multe, multe flori.

|

Dar uite un nor!

Uite un paravan umblător!

Steaua vieții-i-n varful mării,

Iar căldura vestește că e timpul schimbării.

|

Printre grăunțele pământului

Ghioceii își găsesc calea

Puful zboară pe calea vântului

Și cerul-i albastru ca marea.

|

Oamenii se luminează

Și frigul se diminuează

Aerul se-mprospătează

Graurii se instalează

Și casele se renovează.

Еще ...

PASTORALĂ

O, tu cascadă tumultuoasă,
Cu voalul alb, ca de mireasă,
Îmi susuri în urechea mea,
Un foșnet viu de catifea...

O, iată, zeci de păsări călătoare, 
Se trec în zbor, pe-a cerului izvoare,
Din scânteierea boabelor de rouă,
Se-nalță, mândră, această lună nouă...

Vin ciute de s-adapă-n miez de noapte, 
Înalt, amurgul freamătă într-a lor șoapte,
De frunze descărnați, copacii-s în delir, 
Și în zadar-și agită brațele pe-a cerului potir... 

În labirintul ăsta cu pereți fierbinți, 
Aceste ametiste stau cuminți, 
Ascunse în adâncul mării de cleștar, 
Eu, veșnic le ridic către lumină, iar... 

Rămâi, o, munte, tu te-nalță dincolo de nori, 
Acolo unde numai luna moare-n zori, 
Să stau în umbra ta o clipă, o eternitate, 
Să fiu izvorul tău, iar tu, un vers din carte...

Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍