Mamă Viață

Chiar și pârâie și văi

Se miră pe acea pădure văzută în ochii tăi,

Cu raze de soare între arborii mari,bogați și verzi,

Așa curge capruiul pe valurile verzi,

Dar ce se pare,când plouă,

Pădurea înverzește mai tare,

Cu lacrimile tale,

Aceste picături spunând dureri,basme și povești,

Dar cu cat e picătura mai mare doare și mai tare,

Povestea acestora vor rămâne doar o baltă,o ploaie de durere,plânsete și suspinele.

Uneori stau și mă gândesc dacă chiar merită totul.

Dar alte dăți mă întreb ce e totul?

Totul poate fi o persoană ,un obiect sau un moment.

Totul depinde de ce vrei ,crezi sau ce îți dorești.

Totul ți-l faci ție.

Totul ești tu.

Stau și mă gândesc,
Și încerc să mă limpezesc
Cu gândul la mine și la toți,
Oare care va fi diferența dintre noi, oameni muritori cu sorți,
Fiecare dintre noi are o pagină,
Și o scrie și decorează cum vrea oricare,
Una colorată și creionată, alta tăiată și pătată, alta cu parfum de stele și magie, iar alta plină de praf și rugină,
Eu o am goală încă, cu o singură culoare,
Dar am ceva scris în mijlocul acesteia,
Scris cu o pană și cerneală de albastru azuriu,
Am scris, mai exact, o întrebare:
„Trăim doar ca să murim sau murim pentru că trăim?”
Orice ar fi, trebuie să iubim,
Să trăim și să plecăm.
Paginile noastre creează o carte,
Cartea vieții pline de suflete veșnic acum trăitoare.

Luna pe cer stă ca si o perlă,

Lacrima de scoică gata șlefuită,

Bijuterie la gâtul unei tinere domnițe,gata să iasă la prima cină,

De i-a fi băiatul potrivit îi va fi alături, ea îi va strălucii pentru el,

Dar el va trebui să îi mențină strălucirea,

Căci odată stinsă sclipirea,

Lumina închisă a nopții își face chemarea

Iar asta va întrerupe albirea iubirii.

Perlă albă adormitoare,
Duce copii la culcare
Îi trimite în lumi amețitoare
Cu prințese și zâne făuritoare.
Praf de stele sclipirind,
Peste chipul pruncului dormind
Îi aduce o noapte liniștind,
Orice dorință și orice gând zâmbind.
Albastrul cer provoca somnolența,
Visele se desfășoară în cântânduță,
Fiind transformate prin răsucindță,
Și la cel din pătuț gângurindță.
Mama fătului cânta,
La urechea copilului șoptea,
Provocând somnul și liniștea,
Ca îngerașului visare să adormea.
Sunetul dulce al viselor,
Liniștește orice făptură,
Orice faună și aventură,
O duce la un moment odihnitor.
Somn ușor puiuț primitor.

Galben voal transparent,

Se răspândesc prin cer și pe pământ,

Niște valuri calde afluente,

Și-au găsit discernământul aici, prin vânt.

Flori și frunze își dau acoperământul aspru și rece deoparte,

Pentru a se putea re-trezi în lumina dimineții calde.

Păsărele blânde fluierând,

Iar oi pe câmp păscând,

Bucurându-se de zâmbetul soarelui,

Seninul lui duce pace și voie bună,

Fiecăruia, oricând și împreună.

Priviri ușurate se văd din depărtare,

O mare durere s-a dus în vecie,

Cu multe grele, dându-mi putere,

Mângâierea soarelui e și aici,

Și sufletește, în scânteie.

La ora dimineții ne-am pornit,

Spre munte, să vizităm o stână,

Echipamentul este cel stabilit,

Gândit de noi acum o săptămână

Să pleci pe munte, nu-i deloc ușor,

Chiar pentru cei cu experiență,

Iar eu sunt lovit puțin la un picior,

Așa că urc ușor și cu prudență

Suim cu greu, dar nu ne plângem,

Vorbim, zâmbim și pașii-i calculăm,

Acolo sus degrabă să ajungem,

Și un caș proaspăt să degustăm

În fața noastră-i pădurea castanie,

E o splendoare și-o binecuvântare,

Sa vezi în juru-ți întinsa feerie,

Și după munte cum soarele apare

Arunc privirea-n sus spre munte,

Și-n spate văd pretutindeni văi,

Simt o broboadă pe-a mea frunte,

O șterg și-naintez pe-aceste căi

Întreb îngândurat tovarășii de drum,

Cât ar mai fi de mers spre stână,

Dar iată-n zare văd o dâră de fum,

Și-mi zic că am noroc, de o zi bună

În fine am ajuns la bravii ciobănei,

Ce-s obosiți și vor ei să se culce,

In jurul nostru sunt mioare și căței,

Și simt miros plăcut de urdă dulce

Pe munte mese de ,,mâncat" nu sunt,

Așa că din picioare noi gustăm,

Și caș cu ceapă, urdă și chiar unt,

Și lor le mulțumim și ne-nchinăm

La stână totul e conform nu vorbă,

Regulamentul UE, implementat,

Biosecuritate, bunăstare, iarbă,

Mioare grase și-un caș..adevărat!

Din inima muntelui cazi, albă și vie,

Ca un văl lăsat din cer pe stâncă grea,

Nu ești doar apă — ești glas și curăție,

O rugă spusă lumii, fără a cere ceva.

Curgi neîncetat, speli piatra și tăcerea,

Porți doruri vechi și pași de om oprit,

În vuietul tău se-adună liniștirea,

Și muntele rămâne mai sfințit.

Vălul Miresei, cădere de lumină,

Putere blândă, adevăr curat,

La tine sufletul se pleacă singur,

Și pleacă mai ușor, mai împăcat.

O floare ciudată ,azi stă în ogradă,

Puțin E surie ca trotuarul de pe stradă,

Muștărel era un futurel

Micuț de fel și gălbenel

A început  recent să zboare.

Și din floare în floare

A descoperit lumea cât de mare e.

Înocent și prostuț de fel

S-a așezat pe un cârnat,

Acoperit de un sos gălbui

Muștărel a stat și s-a gândit

Ce îi făcui săracului.

Și cât timp a stat

A fost și el mâncat.

Наступление осени сырой,

Туман неожиданно явился:

Плотный, свежий и прохладный.

Смотри во мглу — там ничего не видно.

Туман закрыл обзор на даль,

На небо с серыми тучами.

Свежий туман во время дождя

Приносит чистый запах влаги.

Туман медленно рассеивался,

Открывая вид на золотые деревья.

Прохлада пробиралась под кожу —

Вот такая она, туманная осень.

E toamnă, e foşnet, e somn...

Copacii, pe stradă, oftează;

E tuse, e plânset, e gol...

Şi-i frig, şi burează.

Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,

Pe drumuri fac gesturi ciudate -

Iar frunze, de veşnicul somn,

Cad grele, udate.

Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,

Şi-amanţii profund mă-ntristează -

Îmi vine să râd fără sens,

Şi-i frig, şi burează.

Nervi autunnali

È autunno, è fruscio, è sonno...

Gli alberi, sulla strada, sospirano;

Tossisce, piange, è vuoto...

E fa freddo e c'è nebbia.

Amanti, più malati, più tristi,

Per le strade fanno strani gesti -

E se ne va, dal sonno eterno,

Cadono pesanti, bagnati.

Resto, e vado, e torno,

E gli amanti mi rattristano profondamente -

Mi viene da ridere senza senso

E fa freddo e c'è nebbia.