Copilărie în scumpa Românie
Pe un deal, în depărtare,
In țara aceasta mare ,
Eu încă îmi mai găsesc,
Satul meu copilăresc.
Și în mijloc o ruină,
Parcă ștearsă de rugină,
O căsuță bătrânească,
O căsuță românească!
Și acum mai am în minte ,
Încăperea mea de-odihnă,
Cea căsuță bătrânească unde eu stăteam în tihnă,
Românul bine se simte,
Pe pământul românesc,
România țara -mi dragă:Eu îți spun că : TE IUBESC!
AUTOR: Rada Maria 6D
Стихи из этой категории
Tu Căpitane...
Unde ești tu Căpitane?
Pentru ce ne-ai părăsit?
S-a dus România Mare,
Ca soarele-n asfințit.
Neamul nostru brav și tare,
Zace veșnic adormit,
Unde ești tu Căpitane,
Făt-Frumos și crai iubit?
Vântul îți poartă suspinul,
Noaptea ne alină dorul,
Cât de sumbru e destinul,
Căt de jalnic e viitorul!
Camarazii se adună,
Pe la tristul tău mormânt,
Să-ți aducă o cunună,
Căpitane căci ești Sfânt!
Ne-adunăm toți împreună,
Împărțind același gând,
Că și-n moarte și-n furtună,
Vom rămâne dârzi luptând.
Dacule
Pe aripile vremii, Dacule, țese-ți nădejdea,
Să înalți din strămoși o cetate de vremea rea.
Din adâncul veacurilor, unde istoria se îmbină,
Scrie epopeea neamului, cu vârful de lumină.
În pământul roditor, unde strămoșii se odihnesc,
Tu să semeni înțelepciune și curaj să culegi,
Să împarți neamului tău, din izvorul tău de cânt,
Ce revarsă peste veacuri, un duh neînfrânt.
Dacule, privește cerul, vezi cum stelele se leagănă?
Ele cântă de-ți amintește, de vechiul tău blazon,
Să ai în gând măreția, să ai în suflet sclipirea,
Ce-a răsărit din tine, și-a făcut lumea bogată-n faimă.
Tu, urmaș al dacilor, cu-n inimă de leu,
Înfruntă vremurile cu spiritul tău mereu.
Să fi pesemne o punte între trecut și viitor,
Dacule, fii farul ce străbate orice nor.
Fie ca drumul să-ți fie mereu presărat cu floare,
Să-ți fie viața cântec, iar lupta - o victorie mare.
Dacule, în zborul tău, să nu cunoști oprire,
Să fii mereu în creștere, spre nesfârșită mărire.
Românie, plai cu dor
La mulți ani ,iubită Românie!
Patria mea,prea-mândră glie
Azi te cinstim ,gătiți în ie,
Pe tine,mândră Românie!
Indiferent de locu-n care,
Ne amintim cu drag de tine,
Tot țara noastră ,strămoșească,
Rămâi tu,dulce ,Românie!
Unii din noi,te-am părăsit,
Prea-mândră ești,dar roditoare?
Rodul tău se varsă-n Orient
Sau Occident,p-undeva peste hotare!
Bătrânii noștri încă își țin credința
De a fi veterani ai țării lor
Și cred că peste noi o mai veni dreptatea
Alături de prea buni,copiii lor!
Iubim pământul,tradiția străbună
Dar ne deprimă tristul mod în care ,
Putem doar să visăm la o viața bună
Și că-ntre noi și neamul nostru nu vor mai fi hotare !
Rogu-te mândra noastră țara ,să nu te stingi precum o păpădie ,
Și într-o zi întregul neamu’ tău,
Să te cinstească pe-aceeași câmpie!
Să cânte și cei de departe ,imnul a lui nostru neam,
Și toți să strige într-un glas:”O să mă-ntorc acasă iar…
…o să mă-ntorc și n-oi mai pleca vreodată
Căci am acu’ aici tot ce-i mai bun
Am traiul pierdut ,acela bun,de altă dată
Și-acum sunt cu-adevărat mândru că-s român!”
19 iunie 1992
Astăzi e o zi mare,
"Războiul" din 92.ce a distrus
o mulțime de vieți amare,
În câmp de luptă au decedat,
Pentru noi,popor, pentru pace au luptat.
Au luptat ei pentru pace,
Ce ne-au putut o face,
Ce pe câmp de luptă au luptat,
Au fost răniți toți ei,cruntat.
Au dorit ei pace pentru toți noi,
Că acum să trăim să fim plini,vioi.
Să trăim în pace,
Ce ei ne-au dat-o,
Și au putut-o face.
Vă mulțumim pe voi eroi,
Că ați dat viața pentru noi.
În inimile noastre rămâneți,
Eroii noștri pe veci.
Poezie dedicată eroilor noștri care au luptat în 1992.(Republica Moldova)
Autor Zamurca Alina 🌷
Știu !
Știu pe românește dorul
Vatră ,mamă ,frați ,surori
Știu ,și-n limba mea maternă
Le înțeleg ...până am să mor.
Știu să cânt ,doina de alean
Și cu ea îmi legăn pruncii
Îndemn vitele să are
Doar în vatra mea de sânge .
Știu să plâng și să suspin
Într-un prezent tot mai amar
Cu Românii spulberați prin lume
Pentr-un trai mai bun și-o pâîine !...
Către fiii României
Ah, românime junã, ce-ai rãmas
Acasã, pe strãvechea noastrã glie,
Pãstreazã curãţia limbii-n glas
Şi bunul simţ din vechea Românie!
Iar floarea rar-a gândului curat
Mai seamãn-o, cât încã poţi s-o sameni!
Cã... uitã-te şi tu, cum au plecat
Ruşinea şi dreptatea dintre oameni!
Tu eşti nãdejdea celor ce trãiesc
Cu dorul ridicãrii naţiunii,
Având în inimi sânge românesc,
Jertfindu-se, cum se jertfeau strãbunii!
Perseverenţã, râvnã şi rãbdare
Sã punem astãzi, mânã de la mânã;
O ţarã, stând pe propriile-i picioare,
Nepoţilor, mãcar, sã le rãmânã!...
Другие стихотворения автора
Fără nume.
Și am să te privesc în ochi,
Și am să gust al tău suspin,
Iară tu nici n-ai să poți,
Să mă vezi atunci când vin.
Și-am să mă aplec peste tine,
Peste pielea ta ce arde,
Geme corpul tău sub mine,
După vorbe, după fapte.
Sar scântei din ochii tăi,
Si îți tremură privirea,
Când prea lent eu te mângâi,
Iară tu te pierzi cu firea.
Te topești sub a mea în gură,
Si te pierzi cu totul în noapte,
Cand îmi plimb limba cu ura,
De la gât până la coapse.
Și urc iar, spre a tale buze,
Și mă îmbat din mierea lor,
Intre noi nu-i loc de scuze.
Noaptea tremură ca martor.
Ne privește timid luna,
Prin fereasta aburită.
Și privind la noi întruna,
Se apune, fiind mâhnită.
Căci de când a fost proptită
Sus, pe cer în bolta lumii,
Ea, nicicand n-a fost iubita,
De întreg neamul omenirii,
Intr-atat cat tu ai fost,
Sub plăpânda ei lumină,
Fiind geloasă, fără rost,
Pe a ta piele, atât de fina.
Și pe ochii tai ce sunt,
Ca și ceru-n pragul nopii,
De un negru mult adânc,
Făr' de stele sau reflecții.
Dar în care joacă viu,
Arzător, flăcări din iad.
Pentru tine am sa fiu,
Păcătos, crud și mârșav.
Până când sfârșim in foc,
Și ne prăpădim in jar,
Iar atunci, in acel loc,
Te voi face a mea iar.
Că nu-i loc sub cerul lumii
Să ne țină pe amandoi.
Cand dam ton alert iubirii.
Și o ridicam la nori.
Iată, freamătă și plânge,
Chiar și soarele din zi,
Și la noi, privind se frânge,
Căci ca noi nicicând vor fi.
Iar pe buza ta de sus,
Pot să gust numai regrete.
Și câte lacrimi s-au scurs,
Pe obrajii bietei fețe.
Dar pe buza ta de jos...
Dulcea ta dorința zace.
Ce se scurge pan' la os,
In fiori ce nu-ți dau pace.
Iar pe gâtul tău se simt,
Cu un gust dulceag și frică,
Sute de fiori de frig,
Ce nu-ți dau nici pic de tihnă.
Și... de-aș coborî mai jos...
Poate chiar pâna la sâni,
Și să gust din acel roz...
Pun pariu ca-ai sa suspini!
Tu ai iubito?
-Stimate domn, mersi de primire
Care a fost prima ta iubire?
Cu cine te-ai simțit amabil?
Ce chip de om? și cât de durabil,
A fost cuplul între voi?
Ce dorințe ai avut? ce nevoi ??
-Oh prima mea iubire
O simt si amu ca un miracol
Îi aud și amu a ei vorbire
Cu ea depașeam eu orice obstacol
Cu părul blond minune mare
Cu ochi albaștri în revărsare
De nopți adânci petrecute în doi
Cu ea în orice clipă ma simțeam vioi
De mic copil eu am iubito
Și mă temeam eu să îi spun
Încrederea în sine nu am găsit-o
Și am perdut un moment bun
-Și pe urma ce ai făcut
Ai încercat so găsești ??
După cum eu am văzut
Pe deplin tu o iubești
Nui posibil să te dai bătut
Ce a fost și cum sa petrecut?
Oare ția spus că nu-i destin?
Că ea cu tine nu sa bucurat pe deplin?
-Nu băiete nimic nu a fost
Viața nea dus pe două drumuri diferite
Și am decis că nu mai este rost
Ca sufletele noastre nu-s menite
Să fie împreună chear dacă
Am iubito pe deplin
Am mai văzut-o și parcă
Amintirile îmi vin
Dar ma stărui să nu îmi amintesc
Acele momente petrecute împreună
Și din acel moment eu nu doresc
Ca nimeni de ea să nu mai spună.
-Dar ai mai iubit din nou așa de strâns
Ai mai simțit așa placere
Și tot pe urma tu ai plâns
Ca sați alini durerea ?
-Da au fost și după ea suflete pereche
Dar totuși parca nui deloc la fel
Au fost doar mici buchete
Ce au înghețat în ger
Am simțit placere si durere
Am simțit amorul și trădare
Și am decis că o să-mi caut una
Pe cea aleasă din vis
Pe ea a so compar cu luna
Pentru ea și cerul e deschis
Să ma iubească pe deplin
Să nu cunosc durerea
Și seara când acasă vis
Voi ști ce e plăcerea
So iau în brațe și so sărut
Săi spun căi cea mai bună
Acest moment nespus de plăcut
Vă fi cântat în strună
Vioara va recita
Iubirea noastră pe deplin frumoasă
Tu cu buzele dulci îmi vei cânta
O melodie aleasă
autor Stas Lipcan
Flori si Daria
Să visezi la un motor
Tre'să fii visător
Dacă te dobori ușor
Nu uita că poți să zbori
Fără temeri...
Uiți de rele
Dacă cazi,ridică-te
Și adu-ți aminte ...
Că ești doar tu cu tine ...
Fără altă lume toxică în împrejurime
Dacă unul nu te susține...
Crede doar tu în tine
O să vezi ca reușești
Visele sa le îndeplinești
Motorul viselor tale
E acum în depărtare
Eu continui sa visez
Chiar dacă nu reușesc
O sa încerc sa ma calmez
Și visul sa mi-l îndeplinesc
Nemuritor, dar muritor
Pe pamanturi straine
Asemenea unor ruine
Exista un suflet devotat
Dar in acelasi timp uitat
El iubea, cum nimeni n-a mai iubit vreodata
Dar dragostea nu-i era impartasita niciodata
Soarele răsărea, Luna murea,
Ca sufletul asemenea.
Pact cu Diavolul ar face
Un minut de ar vedea
Cum e dragostea simtita
Într-un infern ar continua.
Copilărie
Casa părintească
Casa unde am copilărit
Cineva timpul sa l oprească
Că deodată ne a părăsit
Genunchi juliti pe stradă
Fericiți la masă
Mâini rupte prin ograda
Și copilăria era frumoasă
Cireșe vara noi luam
Și nimeni telefon nu avea
Iarna la focul șemineului povesteam
Și bunica ne colinda
Banii doar niște hârtii erau
De etichete nu ne interesa
Bomboanele ne bucurau
Cu Iphone nu ne recompensa
Uite așa copilaria la noi a fost
A trecut și a fost perfect
Când ne jucam lapte gros
Copilarie te respect!
Intalniri
Intalnirile cu tine insuti sunt cele mai frumoase,
Daca esti din neamul blajinilor, te bucuri doar de devenire
Si te miri de unde ai plecat, uneori.
Intalnirile cu tine insuti sunt dureroase,
Cand nu mai vezi bucuria din ochii copiilor,
Doar grija unui viitor, acelasi de fapt,
Care pana mai ieri iti promitea un tarm de mare,
Iar astazi se teme si de umbra lui, sarmanul…
Si viitorul poate face depresie, cred,
Spre deosebire de trecut, care pare mereu lipsit de griji,
Care “s-a scos”, pe seama prezentului, mereu la mijloc,
Parca furand ceva si din trecut si din viitor.
O trilogie neinteleasa, greu de tradus intr-un monolog,
Care sa-I faca pe toti intelepti cat sa nu isi risipeasca iubirea
Prin spatiul infinitesimal dintre trecut si present,
Dintre present si viitor.