1  

Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii

poezii.online Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii

Ducesa Meghan de Sussex scrie o carte pentru copii, inspirată şi de câinii săi pe care i-a salvat de la abandon, iar încasările obţinute din vânzarea volumului vor fi donate unor organizaţii caritabile, potrivit contactmusic.net, citat de Mediafax.

"Planurile sunt într-o fază incipientă şi nu vor fi deocamdată anunţate oficial", a declarat o sursă pentru publicaţia britanică The Sun.

"Iubeşte animalele şi câinii pe care i-a salvat de la abandon şi, cel mai probabil, aceştia vor fi o sursă de inspiraţie pentru poveste", a mai spus sursa.

Meghan şi soţul ei, prinţul Harry, au doi câini, unul pe care ducesa l-a adoptat pe când era celibatară, beagle-ul Guy, un labrador negru numit Oz.


Dacă Meghan va scrie această carte, va călca pe urmele lui Sarah Ferguson, fosta soţie a prinţului Andrew, unchiul prinţului Harry. Aceasta a scris mai multe cărţi, inclusiv seriile "Budgie the Little Helicopter", "Little Red" şi "Helping Hands".

Iar, în 1980, socrul lui Meghan, prinţul moştenitor Charles, a scris "The Old Man of Lochnagar", volum însoţit de ilustraţii semnate de Sir Hugh Casson.

Fosta actriţă americană Meghan Markle, în vârstă de 37 de ani, este căsătorită cu prinţul Harry, în vârstă de 34 de ani, al şaselea în ordinea succesiunii la tronul Marii Britanii, din mai 2018. Archie Harrison Mountbatten-Windsor, primul copil al ducilor de Sussex, s-a născut pe 6 mai. Cel de-al optulea strănepot al reginei Elizabeth a II-a a Marii Britanii este al şaptelea în ordinea succesiunii la tron.

https://www.descopera.ro 


Preluat de la: Timpul.md
Опубликовано 5 августа 2019

Случайные публикации :)

Fi tu

De-ai fi ca o Magdalenă,  

Pe când n-avea învățător,  

Aș fi ferice-n noaptea neagră,  

Iar ziua aș fi un dezertor.

 

De-ai fi Ileana cea din basme,  

Ori chiar Maria-n chip curat,  

M-aș pierde-n zori de-atâta pace  

Și mi-ar fi sufletul uscat.

 

Dar nu te vreau nici ca poveste,  

Nici sfântă-n chip împodobit,  

Te vreau așa cum ești pe bune,  

Căci dorul meu de tine n-a pierit.

 

Și dacă-ai fi și cer, și umbră,  

Și tot ce n-am, dar am dorit,  

N-aș regreta nicio secundă  

Că ești precum te-am întâlnit.

Еще ...

ÎN ZORI, TĂCEREA...

    Ce păcat, aceste flori,
    Au pierit tăcut în zori,
    Pustiind câmpiile,
    Sărăcind poienile...
    
    Norii grei pe cer apasă,
    Ploaia cade-ncet pe casă,
    Aurii, zorii s-arată,
    Peste lumea asta, toată...
    
    Lacul tremură pe-o undă,
    E o liniște profundă,
    Păsările nu cuvântă,
    Pacea stă în mine, frântă...
    
    Peste noi tristețea apasă,
    Ca o soartă nemiloasă,
    Și mi-e dat să văd, subtil,
    Moartea verii. Inutil...

Еще ...

LACRIMI

Fost-am ce-am voit să fiu

Toc și foie ca să scriu 

Bocetele tuturora,

Lacrima ce joacă-în gene 

Care plânge pe înfundat

Pentru traiul blestenat.

Pentru ziua care doare

Fără glorie și bani

Lângă semeni lași ,nesimțitori

Lângă ei trăiești și mori

Еще ...

Ce simt

Singur călăuzit de vise.

Plimbări pe străzi cu becuri stinse.

Gânduri grele, la acasă...

Eu n-aș vrea, dar iar mă lasă.

Merg, alerg, fac tot ce pot.

Ce se-ntamplă nu socot.

Ce va fi, ceva să fie...

Timpul, dedicat doar mie.

Dar singur nu-s, ci-nconjurat.

Visul e acum uitat.

Lumina unei lămpi rămâne...

Acasă sunt, și chiar si mâine.

N-am sa plec, dar am sa plâng.

Timpul trece, la toți prin gând.

Еще ...

Sfârșit

Sprijinită de fereastră,

privind în gol cu măinile reci

la sicriele melancolice

împodobite cu flori colorate, luminate, ea contemplă:

„Când va veni vremea mea

să întâlnesc stelele și luna, să le admir

de-aproape,

să devin și eu o strălucire

asupra pământului întunecat

ce plânge,

să mă eliberez de el, spunându-i:

lacrimi sângeroase am vărsat pe-asfaltul tău umed.

Acum s-au transformat în gheața pe care

eu încet alunec, lăsând în urmă orice strop

de ploaie singuratic;

să ajung în cerul sumbru, să-mi veghez

propriul mormânt unde lacrimile-mi îmi stau

ascunse, pierdute, înfrânte?

Când va veni vremea mea

să plutesc lin spre apus,

să-mi iau aripile de înger și încet-încet

să sfârșesc?

Еще ...

Noi

Am încercat să trec peste

Dar inima tot mai grea îmi este.

Zilele îți duc dorul

Iar noaptea mă ajută alcolul.

 

Stelele îmi amintesc de noi

Căci ele erau preferatele tale,

În timp ce eu mă pierdeam printre stele

Eram luna, dar fără lumină în ochii tăi.

 

Tu alegeai alcolul,

Eu alegeam sucul.

Tu alegeai vise,

Eu alegeam depresie.

 

Cumva se completau

Dar în timpuri diferite.

Poate ne vom completa și noi

În vieți compatinile.

 

Aș spune că este ultima oară când îti scriu

Dar știm amândoi că asta-i o minciună,

Și cuvintele îmi vin ușor 

Atunci când singurătatea răsună.

 

Clipele trec pe ceas

Dar nimic nu se schimbă,

Totul rămâne la fel

O imensă minciună.

Еще ...
Radio Poezii.online Apasă play
AUTO
Află mai multe 🎙 Live