дьявольские глаза

Одноразовое тело,

в вечном поиске смысла,

ищущее само себя,

теряя время между вдохами.

Увидеть лишь толику —

уже космическое свершение,

ведущее к молчанию

опустевшего тела.

Și iar, printre vise,

Caut emoții aprinse,

Printre stele arse,

O iubire neuitată,

Pentru o inimă agitată,

Ce se va stinge,

Pentru a mă atinge.

Ты научил меня бояться,
Монстров, в тени затаившихся.
И даже собственных шагов,
Во мне навеки изменившихся.

Я убегу, я спрячусь, я исчезну,
Лишь бы ты меня не нашёл.
Я чувствую себя в защите
Лишь там, где ты не прошёл.

Лишь в чужой, далёкой стране
Я наконец смогу дышать.
Лишь бы не рядом, лишь не с тобой —
Мне больше нечего терять.

Ты стал не человеком — страхом,
Что за спиной всегда стоит.
И даже если мир изменится,
Моё сердце всё ещё болит.

Arunc priviri aprinse,

sfâșiind emoții închise,

îmi asum greșeli dureroase,

deși rămân îndepărtate.

Îți doresc răul,

dar simt bunăstarea

ca o rană care tace.

Te urăsc, știind că te iubesc,

și totuși nu voi fi părtașă

propriului meu sfârșit.

Cu ochii roșii,

ca o moștenire tăcută,

va rămâne atașarea —

umbra fricii mele…

Бежать —
чувство, что вечно преследует меня.
Убежать от любви,
убежать от бед,
убежать от себя —
но спасенья всё нет.

Я бегу сквозь туман,
сквозь холодный рассвет,
прячу сердце от ран,
но спасения нет.

Единственное, чего я боялась всегда —
это встреча с собой,
где нет больше "куда",
где исчезнет покой.

И в поэмах, в поэнях, в тихих снах у огня
я пыталась забыться —
но нашла лишь себя.

Везде мы слышим только одно —

считающийся смыслом жизни.

Ищем в каждом человеке

это лёгкое парение,

ведущее к щекотке бабочек в животе,

которая становится

пыткой наших мыслей.

Până vine dimineața

Până vine dimineața,

stau, privesc în gol și mă rog

să ies din sumbrul meu răcoritor.

Aștept ore să găsesc acea notificare

pe care o aștept de zile.

Și n-o găsesc.

Privesc ceasul,

iar orele trec greu,

de la zi la zi,

întrebându-mă

ce fac oare greșit.

Stau.

Doar stau.

Nimeni nu mă strigă

să ies din al meu sumbru.

Privesc pe fereastră.

Doar de la fereastră văd lumina pe chipul meu.

În rest, corpul meu e împrejmuit de întuneric.

Încerc să mențin acea luminiță

care încă îmi luminează sumbrul,

dar în zadar...

Parcă într-o zi

nu va mai exista.

Moare în tăcere

glasul inimii mele.

Strâng din dinți cât mai pot

și aștept sfârșitul lunii,

un alt apus al zădărniciei.

Pereții mă cunosc

și îi simt atât de aproape de mine.

Doar ei mă privesc în întuneric

și mă ascultă

fără să-mi dea răspunsuri.

Umbra mea îmi ține loc de om,

iar liniștea îmi șoptește numele,

ca și cum ar fi singura

care încă își amintește de mine.

Tavanul îmi numără nopțile,

iar eu îi număr crăpăturile,

căutând un răspuns

într-un loc în care n-a fost niciodată.

Privesc în gol.

Cât să mai privesc?

Unde să mai privesc?

Fiecare colț e privit în amănunt.

Până vine dimineața...

Seara e doar un coșmar

al unei vieți mărețe.

Aștept să aud

glasul inimii mele,

dar e atât de rece și întuneric,

încât nu pot lumina totul

cu un zâmbet fals.

Până vine dimineața,

personalitatea mea e reală,

gândirea depresiei

îmi vorbește fără oprire.

Când închid ochii,

întunericul nu se schimbă.

Doar își mută locul

din cameră în suflet.

Și tot aștept...

Poate nu dimineața,

ci ziua în care

voi putea privi în gol

fără să mă privesc pe mine.

După ce vine dimineața,

începe din nou actoria,

ascunsă în zâmbetul meu,

pe linia fină a ridurilor

din colțul gurii.

Peste orașul meu frumos,

Plânge luna, fără cineva s-o audă.

Noi, disperați, pierduți, fără umbrele,

Alergăm pe asfaltul umed.

Totuși, ne-am pierdut pe noi.

Plângem în continuu, fără motiv, sub luna albă și tristă.

Compusă pe 04.03.2026

Autor Zamurca Alina 

Iar mă-ngrop sub patură, tăcut,
Mama mă judecă, la fel ca la-nceput.
De tata nu mai zic, e-un gol amar,
Plecarea lui e vechiul meu calvar.

N-am mai trecut demult prin satul meu

Unde părinții m-au adus și dat un nume,

Și unde am copilărit și carte-am învățat 

Și apoi de unul singur în lume am plecat.

Conduc pe drumul copilăriei, pietruit 

Și mă îndrept spre casa părintească,

Fiorul îmi cuprinde trupu'-'mbătrânit

Și ochii-mi curg, făr' să se-oprească.

Nu știu unde întâi...mașina să opresc 

La poarta casei ce e cu lacăt încuiată, 

Sau, spre cimitir și la mormântul rece

Unde știu, ca-i mei părinți m-așteaptă.

Las casa și, mă grăbesc spre țintirim 

Cu lacrima ce-mi spală al meu obraz,

Rostesc cu întristare cuvinte de iertare 

Și-mi plec spre Ei, pios, al meu grumaz.

Simt bucurie, că le vorbesc și-ascultă 

Să afle despre noi și-a, noastră viață,

Le spun ce dor ne este și, că ni-i bine

Și îi aud că-s într-un loc...cu verdeață.

Închid poarta și, mergem înspre casă 

Care se află-aproape și este părăsită,

De-ai ei stăpâni și, de copiii..zămisliți  

Simțind cum anii, ni se cern...prin sită.

.........................................

Nu zăbovim prea mult și satul părăsim 

Că suntem, din păcate, pe-aici străini,

În gând îi pomenim pe-ai noști părinți 

La drum pornim, în rugă, ca buni creștini!

Când imi urla tăcerea prin dor

Şi prin liniști durerea-mi adie

Numai așa pot trece mai ușor

Scriind din nou o poezie.

Nu e zi să nu mă întreb

De ce ai fost așa cu mine

Şi seara să nu îmi sterg

Lacrima de pe bărbie..

Sunt puternică și demnă

Pentru cei la care ţin

Dar când pun capul pe pernă

La tristețea mea revin.

Poate asta mi-i menirea

Să nu pot uita de tot

Cum ai ales risipirea

Unui ultim vin în... 2

Și rog stelele de sus

Să nu mă inrăiască

Atât cât mai am de dus

Durerea asta sufletească. 

Cei mai buni prieteni,dar ce suntem noi 

Când vorbim mult prea rar 

Și când vorbim e in zadar 

Când îți spun ce mă doare 

Iar tu mai mult îmi pui sare 

Pe rănile vii, ce mă dor tot mai tare...

Știai că voiam să plutesc peste zare,

Dar acum cad în gol, fără sens, fără zbor,

În tăceri fără sol, unde visele mor.

Ne spunem „rămânem”, dar plecăm pe rând,

cu orgolii țipate și dorul în gând.

Ne ascundem sub „lasă, că trece și asta”,

dar tăcerea apasă mai rău ca povara.

Râdem forțat la amintiri vechi

de parcă n-ar durea c-am ajuns să fim, reci.

Și ne mințim frumos că e doar o perioadă,

dar zilele trec… și nimic nu se leagă

Cândva eram „noi” fără să ne gândim,

acum ne cântărim fiecare cuvânt când vorbim.

Și doare mai tare decât orice ceartă

că nu mai luptăm… 

doar lăsăm să se piardă.

Ceva ce îmi părea cândva acasă 

Acum se vede a fi o greșeală 

Mă doare sa spun că n-o să mai fim 

Dar mă doare mai tare că nu știm să vorbim 

Și poate într-o zi o să fim doar amintire,

un „ce-am fost” pierdut într-o simplă privire.

O să trecem pe lângă fără să mai simțim…

și o să doară doar pentru că știm..

Că puteam fi tot ce am ales să nu fim,

Dar ne-am pierdut prostește, cât am iubit

Cei mai buni prieteni? Ironie amară...

Doi străini ce-au fost, cândva, o lume întreagă.