Категория: Различные стихи
Все стихи автора: Daniel
Дата публикации: 10 сентября 2022
Просмотры: 1310
Стихи из этой категории
Prietenul
Dacă vrei să-mparţi cu mine,
Negreşit a ta durere,
Am un umăr care ţine,
Doar amar şi clipe grele.
Iar atunci când o întristare,
Te apasă şi te doare,
Îţi ofer o îmbrăţişare,
Ruptă de la soare.
Iar când lacrimile amare,
Îţi curg râuri pe obraz,
Am la inimă o licoare,
Ce te scoate din necaz.
Prinde mâna ce se-ntinde,
Să te sprijine la greu,
E prietenul ce-ţi simte,
Sufletul şi oful său.
Ultima noapte...
Gânduri multe zbor prin minte,
Noaptea-mi pare că stagnează,
Visuri lungi din taine sfinte,
Parcă-mi spun tot ce urmează.
Port stigmate-n piept și tâmple,
Niciodată om n-am fost,
Pentru toți știu ce-o se-ntâmple,
Însă viața-mi n-are rost.
Molfăi noaptea evanghelii,
Însă toate-mi par minciuni,
Pun pe seama oboselii,
Și m-afund în rugăciuni.
Stele plâng curgând pe boltă,
Luna-i palidă și tristă,
Mii de arhangheli se revoltă,
Veghetorii îi trec pe listă.
Noaptea-i lungă cât trei zile,
Parcă totul stă în loc,
Este noaptea mea de adio,
Peste tot e numai foc...
Unde ești, copilărie!
Demult, tare demult am fost copil
Născut într-un sătuc sub deal,
Întins pe lunca râului, numit Siret
Cu oameni gospodari, făr 'de egal.
De mic copil mama m-a învățat
Să port respect celor din jurul meu,
Cartea să-mi placă, să merg la școli
Și zilnic rugă să înalț, spre Dumnezeu.
Cât de frumoasă mi-ai fost copilărie
Și cât de multe amintiri tu îmi aduci,
De tot ce-au fost,,năzbâtii " și greșeli
Și ,,partizani "jucând, fugind pe lunci.
Eram trei buni prieteni, ca niște frați
Ce strașnici ,,ghidușii " zilnic făceam,
Pe care mama le afla de la vecini
Și pentru care ,,urecheli" primeam.
Acum, nu pot să zic tot ce-am greșit
Că am o vârstă și parcă îmi e rușine,
Totusi, mărturisesc că-s mulțumit
Cu ce-am trăit, cândva și azi mi-e bine.
............................................
Mereu mă-ntreb unde te-ai dus copilărie
Și mai tot timpul, de timp, eu sunt certat,
Ce-mi zice..ai suflet de copil,..copilărește
Și nu uita..talantul..ce Domnul ți l-a dat!
Se scurge vremea-n noi…
Se scurge vremea-n noi ca-ntr-o fântână,
Lăsând pe fund bacterii și nisip,
Și-n ochii obosiți ce noaptea-i mână,
Trec umbre reci fără de chip.
Azi boli ciudate ne pătrund în oase,
Și-n pașii grei ce uită să mai calce,
Nebunul timp, secundă de secundă coase,
Din tot ce-a fost, nimic ne se întoarce.
Iar urmele ce viața tristă ni le scrie,
Le strângem în boccea și-o punem pe spinare,
Și dintr-un dor de ieri, ne comandăm sicrie,
Și așteptăm smeriți, dar nimeni nu mai moare.
S I Stola
Atunci cand imi este teama
Respiratia ta imi este pansament
Iar cand durerea sufletului meu
Devine tot mai mare
In bratele tale isi gaseste alinare
Tu nici nu stii ce inseamna pentru mine
Vocea ta blanda si cuvintele alese
In momente de fericire si durere....
Tu nici nu stii ce inseamna pentru mine
Cladura sufletului tau...
O viata de as mai trai, nu m-as satura de vocea ta
O viata de as mai trai, i-as multumi neincetat,
Pentru iubirea ce mi-o porti cu adevarat!
Deschide-ti larg bratele si strage-ma la pieptul tau
Deschide-ti sufletul tau bun si tine ma ascunsa
Fereste-ma de tot ce-i rau si neinteles
Iubeste-ma cu tot ce-i bun si rau in mine!
Prietenul
Dacă vrei să-mparţi cu mine,
Negreşit a ta durere,
Am un umăr care ţine,
Doar amar şi clipe grele.
Iar atunci când o întristare,
Te apasă şi te doare,
Îţi ofer o îmbrăţişare,
Ruptă de la soare.
Iar când lacrimile amare,
Îţi curg râuri pe obraz,
Am la inimă o licoare,
Ce te scoate din necaz.
Prinde mâna ce se-ntinde,
Să te sprijine la greu,
E prietenul ce-ţi simte,
Sufletul şi oful său.
Ultima noapte...
Gânduri multe zbor prin minte,
Noaptea-mi pare că stagnează,
Visuri lungi din taine sfinte,
Parcă-mi spun tot ce urmează.
Port stigmate-n piept și tâmple,
Niciodată om n-am fost,
Pentru toți știu ce-o se-ntâmple,
Însă viața-mi n-are rost.
Molfăi noaptea evanghelii,
Însă toate-mi par minciuni,
Pun pe seama oboselii,
Și m-afund în rugăciuni.
Stele plâng curgând pe boltă,
Luna-i palidă și tristă,
Mii de arhangheli se revoltă,
Veghetorii îi trec pe listă.
Noaptea-i lungă cât trei zile,
Parcă totul stă în loc,
Este noaptea mea de adio,
Peste tot e numai foc...
Unde ești, copilărie!
Demult, tare demult am fost copil
Născut într-un sătuc sub deal,
Întins pe lunca râului, numit Siret
Cu oameni gospodari, făr 'de egal.
De mic copil mama m-a învățat
Să port respect celor din jurul meu,
Cartea să-mi placă, să merg la școli
Și zilnic rugă să înalț, spre Dumnezeu.
Cât de frumoasă mi-ai fost copilărie
Și cât de multe amintiri tu îmi aduci,
De tot ce-au fost,,năzbâtii " și greșeli
Și ,,partizani "jucând, fugind pe lunci.
Eram trei buni prieteni, ca niște frați
Ce strașnici ,,ghidușii " zilnic făceam,
Pe care mama le afla de la vecini
Și pentru care ,,urecheli" primeam.
Acum, nu pot să zic tot ce-am greșit
Că am o vârstă și parcă îmi e rușine,
Totusi, mărturisesc că-s mulțumit
Cu ce-am trăit, cândva și azi mi-e bine.
............................................
Mereu mă-ntreb unde te-ai dus copilărie
Și mai tot timpul, de timp, eu sunt certat,
Ce-mi zice..ai suflet de copil,..copilărește
Și nu uita..talantul..ce Domnul ți l-a dat!
Se scurge vremea-n noi…
Se scurge vremea-n noi ca-ntr-o fântână,
Lăsând pe fund bacterii și nisip,
Și-n ochii obosiți ce noaptea-i mână,
Trec umbre reci fără de chip.
Azi boli ciudate ne pătrund în oase,
Și-n pașii grei ce uită să mai calce,
Nebunul timp, secundă de secundă coase,
Din tot ce-a fost, nimic ne se întoarce.
Iar urmele ce viața tristă ni le scrie,
Le strângem în boccea și-o punem pe spinare,
Și dintr-un dor de ieri, ne comandăm sicrie,
Și așteptăm smeriți, dar nimeni nu mai moare.
S I Stola
Atunci cand imi este teama
Respiratia ta imi este pansament
Iar cand durerea sufletului meu
Devine tot mai mare
In bratele tale isi gaseste alinare
Tu nici nu stii ce inseamna pentru mine
Vocea ta blanda si cuvintele alese
In momente de fericire si durere....
Tu nici nu stii ce inseamna pentru mine
Cladura sufletului tau...
O viata de as mai trai, nu m-as satura de vocea ta
O viata de as mai trai, i-as multumi neincetat,
Pentru iubirea ce mi-o porti cu adevarat!
Deschide-ti larg bratele si strage-ma la pieptul tau
Deschide-ti sufletul tau bun si tine ma ascunsa
Fereste-ma de tot ce-i rau si neinteles
Iubeste-ma cu tot ce-i bun si rau in mine!
Другие стихотворения автора
Memento mori
O voce eternă ne-aduce aminte,
Că-n praf de stele ne vom transforma.
Clopotul destinului ne anunță tăcerea serii,
Memento mori, sfarșitul nu-l putem schimba.
Cu fiecare pas, fiecare suflare,
În a vieții călătorie simțim o veșnică chemare.
Moartea ne șoptește prin umbrele nopții,
Memento mori, ceasul vieții se va opri.
În petale de trandafir, simbol al vieții,
Ironic, ne surâde dansul morții.
Doar amintiri vor mai rămâne,
Memento mori, totul se scurge.
În suflet însă, va rămâne
O flacără nemuritoare,
A cărții ce ne-o scriem fiecare.
Memento mori, suntem povestea vieții noastre.
Viața, o mare învolburată
Sunt o corabie desprinsă de țărm
Ce caută răspunsuri printre ape străine,
Multe dintre ele scufundate în adâncuri
Ajungâng la ele doar cu gândul.
Valurile mă ridică, mă răsfață
Îmi creează doar o falsă prefață,
Furtuna îmi arată de drept marea
Mă educă, mă învață să-mi aleg calea.
Busolă, mi-e credința, ea nu îmbătrânește
Ea mă îndrumă, îmi ghidează anii vieții.
Singur cu mine
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Deja m-am obișnuit cu absența din jurul meu.
Cred că așa mi-e cel mai bine,
Să port liniștea continuă cu mine.
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Sunt muzeul viselor mele repetate,
Aflate într-o carte cu mare însemnătate,
Sunt creația propriilor gânduri.
Reînnoire
Lumea asta-i imperfectă
Nimeni nu te mai respectă.
Ea te calcă în picioare
Neștiind a ta valoare.
Toți te nedreptățesc
Cu invidie te-ncolțesc,
Încercând să te doboare
Batjocorind a ta onoare.
Dar având înc-o fărâmă
De speranță ce nu moare,
Începi să crezi că poți schimba
Puțin, puțin din lumea ta.
În căutare
In asta viata ce-o traiesti
Nu-i usor sa te gasesti,
Sa realizezi cu-adevarat
Cu ce scop ai fost creat.
Ce rost are?
Ce rost are-n astă lume?
Să îți faci propriul tău munte
Tot ce-ai strâns de-alungul vieții
Au fost doar, nenumărate lecții.
Ce rost are-n astă lume?
Să trăiești un timp finit
Când cel care te așteaptă
Este unul infinit.
Ce rost are-n astă lume?
Să te bucuri de-a ta viață
Când din ea tot ce rămâne
E un nume și-un prenume.
Memento mori
O voce eternă ne-aduce aminte,
Că-n praf de stele ne vom transforma.
Clopotul destinului ne anunță tăcerea serii,
Memento mori, sfarșitul nu-l putem schimba.
Cu fiecare pas, fiecare suflare,
În a vieții călătorie simțim o veșnică chemare.
Moartea ne șoptește prin umbrele nopții,
Memento mori, ceasul vieții se va opri.
În petale de trandafir, simbol al vieții,
Ironic, ne surâde dansul morții.
Doar amintiri vor mai rămâne,
Memento mori, totul se scurge.
În suflet însă, va rămâne
O flacără nemuritoare,
A cărții ce ne-o scriem fiecare.
Memento mori, suntem povestea vieții noastre.
Viața, o mare învolburată
Sunt o corabie desprinsă de țărm
Ce caută răspunsuri printre ape străine,
Multe dintre ele scufundate în adâncuri
Ajungâng la ele doar cu gândul.
Valurile mă ridică, mă răsfață
Îmi creează doar o falsă prefață,
Furtuna îmi arată de drept marea
Mă educă, mă învață să-mi aleg calea.
Busolă, mi-e credința, ea nu îmbătrânește
Ea mă îndrumă, îmi ghidează anii vieții.
Singur cu mine
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Deja m-am obișnuit cu absența din jurul meu.
Cred că așa mi-e cel mai bine,
Să port liniștea continuă cu mine.
Sunt singur cu mine, sunt singur mereu
Sunt muzeul viselor mele repetate,
Aflate într-o carte cu mare însemnătate,
Sunt creația propriilor gânduri.
Reînnoire
Lumea asta-i imperfectă
Nimeni nu te mai respectă.
Ea te calcă în picioare
Neștiind a ta valoare.
Toți te nedreptățesc
Cu invidie te-ncolțesc,
Încercând să te doboare
Batjocorind a ta onoare.
Dar având înc-o fărâmă
De speranță ce nu moare,
Începi să crezi că poți schimba
Puțin, puțin din lumea ta.
În căutare
In asta viata ce-o traiesti
Nu-i usor sa te gasesti,
Sa realizezi cu-adevarat
Cu ce scop ai fost creat.
Ce rost are?
Ce rost are-n astă lume?
Să îți faci propriul tău munte
Tot ce-ai strâns de-alungul vieții
Au fost doar, nenumărate lecții.
Ce rost are-n astă lume?
Să trăiești un timp finit
Când cel care te așteaptă
Este unul infinit.
Ce rost are-n astă lume?
Să te bucuri de-a ta viață
Când din ea tot ce rămâne
E un nume și-un prenume.