Afară plutește o frunză

Afară plutește o frunză brună,
Într-o manieră profund bizară;
Ca o sirenă pală, își desfășoară
În totalitate nervurile-i pe-afară.
 
Dansează precum o curtezană
Și din complezență-mi spune
Cât pot să se arate ele de bune,
Farmecele adulatei sale stăpâne.
 
Eu dau din cap și amorțesc o clipă,
Iar micuța zburătoare tot încearcă,
Încearcă a mă determina solemn parcă
Să deschid geamul ce ne-ncearcă.
 
Șovăi, înclin pe ea să nu-nțeleg
Și o rog de-a dreptului să plece
Înapoi în lumea sa fadă și rece,
Gândul său nu are a mă petrece.
 
Ea-mi, ea îmi aude ca printr-un vis
Vorbele sfidătoare, de-o trufie mare;
Și, fără reținere, urcată-n mană de zare,
Se preschimbă-ntr-o fecioară seducătoare.
 
Îmi privește până în adânc ochii
Ce gravitează pe formele sale fine.
Simt, simt că nu mă mai pot abține
A nu-i asculta chemarea cum vine.
 
Mă apropii de oblon cu încetul
Și dau cu dinadinsul a-i deschide
Zăvorul încleștat de plante morbide,
Cotropite de omizi roșii și larve palide.
 
C-un aer fragrant, c-o voce suavă,
Mi-se-arată din ce în ce mai rugătoare
Să reprim cu de-o mai fățișă ardoare
Fereastra interpusă, despărțitoare.
 
Undeva înăuntru, sunt încă treaz,
Voiesc sincer a nu mă mai preface,
Dar ceva necontrolat în mine zace,
Dorință goală, năzuință de farmece.
 
Și totuși, cu greu, izbutesc să mă opresc,
Să îngheț asemenea unui corp de stană;
Și acum, încep, cu un ascuțiș de pană,
Să cos plăgile ce dor, malițioasa-mi rană.
 
Mă deștept, privesc cu atenție zâna:
Acum mă crecetează-n chip diferit.
Dintru o râvnă de neasemuit,
Chiar și senzualitatea i-a pierit.
 
Globii ei, scurgânzi, ca de ceară,
Se dilată în fel monstruos.
Pe chipul său tern și hidos,
Rânjet de dinte galben, scorțos.
 
Corpu-i, diform, văros, solzos,
Mă-nfioară acum cumplit.
Și realizez cu intensitate, subit:
Din vrajă, cu totul m-am dezmeticit.
 
Îmi retrag mâna înfrigurată,
Mi-o-ncălzesc în a batistei pânză.
Și privesc, fără vreo scuză,
Cum afară plutește o frunză.

Категория: Различные стихи

Все стихи автора: Rarés Girea poezii.online Afară plutește o frunză

Дата публикации: 20 января

Просмотры: 23

Авторизуйтесь и комментируйте!

Стихи из этой категории

CITATE

-Învinge frica, şi n-o lăsa să te doboare..
-Ura poate fi învinsă numai cu iubire..
-Întodeauna există şi o parte bună, printre cele rele..
-Nu exista nici-o forță mai mare în univers, decât dragostea!
-Omul care te trădează o singură data, te va trăda si a doua oară!

-"Suferința este un labirint plin de capcane".

-"Viața este un dar, și moartea e un câștig".

Еще ...

Am fost copil...

Am fost copil,

Si nu credeam ca timpul trece.

Păsări albastre îmi erau visele,

Iubeam castelul de cleștar

Din lumina zorilor,

Si-’n vuietul Lumii

Mă auzeam strigat.

Mai târziu în viață,

Într-un sens giratoriu,

M-am contaminat

De umbra gândurilor.

De atunci, îmi caut sufletul,

L-am pierdut pe undeva

Mai aproape sau mai departe

De mine...

De atunci,

Nu mai pot trăi prezentul,

Acuzând inefabilul clipei

Că e doar pentru a ascunde

Trecerea ei...

De atunci,

Nu mai pot vedea

Ochii de smarald ai Frumuseții...

Am fost copil,

Si nu credeam că timpul trece...

Еще ...

З - Значит Захария

Ветренным оссеним днем

Сидим мы в офисе вдвоем

и будет тебе очень больно

Ведь завтра дэдлайн - Дойна

Еще ...

Urcăm tot mai sus - unui politician

Urcăm tot mai sus.  Mușcând din mușchi, mușcând din piatră,

Din dale vechi de cazemată, mușcând din sticlă sfărâmată,

Scuipând pe lauri,  ca o haită,  statuia ta, decapitată,

O vrem in lama de lopată. Mușcând din trese, din onoruri,

Aureole si halouri. Litanii, predici, ce agită, un adevar

de dinamită. Urcăm mai sus, mușcând din oase,

Din putregaiuri și carcase, scârbiți de titluri și de rang,

Vrem să vedem cum se atârnă, caricaturile în ștreang.

Mușcând din cheaguri, din vocale, mușcând din paturi de spitale, 

Ce a fost a fost nu mai e scris, urcăm pe sângele proscris,

Al celui slab, celui ucis. Mușcând din popi, din catedrale,

Din lorzi și regi, dive fatale, mușcând din faldurile tale,

De clovn coclit, din mahalale. Urcăm mai sus, mușcând chibritul,

Napalmul, schijele, carbitul, vrem să -ți vedem în groază,  chipul,

Atâta -ți scriu, căci este timpul!

 

 Ari

Еще ...

Ei da..voi nu!

Oameni decidenți, fiți asumați,

Așa cum ieri, v-au învățat pe voi,

Bunicii voștri, mai puțin învățați,

Dar pentru țară, au dus război

 

Ei an de an, au construit și zugrăvit,

Voi dărâmat, vândut, asta-ți știut,

Ei cu sacrificii, datoriile-au plătit,

Iar voi miliardari, pe alții, i-ați făcut

 

Din astă țară, mai totul s-a vândut,

De cei aleși, care putere-au căpătat,

Prin votul nostru, pe care l-au cerut,

Și drept răsplată, pe noi, ei ne-au trădat

 

Degeaba am sperat noi, în alegeri,

În președinte, senatori și, deputați,

Că am rămas, doar cu a lor prelegeri,

Că după vot, noi toți, am fost uitați

 

Vedem, că mult se construiește azi,

Dar nu de-ai noștri frați și, de străini,

Că noi am devenit în timp, bastarzi,

Și chiar uitând, că ne-am născut, creștini

 

Plecați suntem, prin țări străine,

Ca-ici nu am putut noi, să trăim,

În țară, ne-am întoarce noi și mâine,

De ne-ar lăsa, un viitor să făurim

 

Dar cum să te dedici, pentru popor,

Când porțile la vamă, sunt închise,

Și guvernanții, fac legi pentru ai lor,

Iar țelurile noastre, pe veci respinse

 

Speranța noastră, renaște, an de an,

Popor unit să fim și, demn în toate,

Să construim, să-ajungem la liman,

Dar trebuie, să-ne-intoarcem, toți

acasă, din străinătate!

 

Scrisă de Cezar!

Pe curând!

Еще ...

Viata

Lumina ochilor mei,ca un răsărit de soare,

Sufletul meu,ca o câmpie cu maci..

Iubesc atât de mult clipa de-acum,

Transformata in trecut ,ca un ghimpe ma-npunge in suflet,și doare..

O lacrimă cade când gândul atinge imaginea apusului trist,

Un zambet apare când mă trezesc și spun ,,E încă acum".

Te iubesc,viața,atât de puternic încât bătăile inimii mele ucid plânsul clopotelor ce-anunta finaluri de drum...

Еще ...