Автор maria simona
Случайные публикации :)
N-am fost decât... apus
N-a fost să fie mai mult între noi,
N-am rămas nici de-o amintire...
Doar m-am mințit eu, iar apoi,
Rămas-am în dezamăgire...
Nu a fost pace, a fost mister.
Mister cu gust de agonie....
Probabil n-am știut să-ți cer
Sau nu ţi-am fost destulă tie.
Noi n-am fost răsărit... doar un apus,
Am fost ruine de durere....
Cuvinte nespuse am strâns,
În ziduri pline de tăcere...
N-a fost să fie!... pur și simplu...
Și Doamne cât mi-am mai dorit!
Probabil că... nu ne-a fost timpul...
Sau poate doar, nu ți-ai dorit....
Liniștea mă minte
Mințit mă simt când liniștea își face apariția.
Am picat în capcana liniștii, unde vindecare căutam, scopul mi-era să capăt tratamente în camere.
Minciuna că liniștea-i sfântă în memorie mi s-a tipărit.
În camere am pășit, ușor cu timpul m-am prăbușit.
Camerele îmi sunt închisori unde liniștea profită de mine, de limitele mele - ce nemernică!
Doar voci triste și țipete aud de peste tot - îmi vin amintirile forțat.
Urechile îmi țiuie, ochii îmi sunt agitați,
la marginea de pat îmi strâng la piept picioarele și mă clatin de nebun.
Singur vorbesc, liniștea mi-a acaparat mințile - exagerată este.
Prin camere las amprente de pași agitați,
unde podelele sunt uzate de la tălpile deja prea obosite.
Nervii îmi izbucnesc și în ritm iute cedez - râd isteric de unul singur.
Tânjesc pentru o scăpare din închisoare, dar mințit sunt - m-am acomodat și adevărul l-am ignorat.
Liniștea îmi oferă carențe de amor, de pace, de extaz - nenorocită este.
Habar n-am cum fac, dar în camere m-am lăsat blocat și ferit mi-s de lumea vie.
Lacăt mi-a pus la ușă, cheia de evadare am fost chiar eu - mi-am bătut joc, "cheia" s-a lăsat pradă.
M-o apuca aici toate zilele până când liniștea mă va transforma din om într-o ființă paranormală.
NINSOAREA ASTA, SIGUR VA CĂDEA
Ninsoarea asta, sigur va cădea,
Precum o copertină: amplă, grea,
Şi-n casă, chiar şi somnu-i ghemuit,
Lângă căldura sobei, adormit...
S-aud doar zgomote-n fundal,
Iar mâţa-şi toarce somnul abisal,
Aş tulbura-o, dar nu mai am ce-i face,
Fiindc-a umplut odaia-n calm şi pace...
Din când în când, viforniţa de-afară,
Stârneşte panică-n feştilele de ceară,
Iar umbra zilelor ce tocmai s-au trecut,
În suflet mi s-a cuibărit: s-o simt acut...
Un an mi se sfârşeşte iar, sub tâmplă sură,
Şi-l simt prezent în gând, ca pe-o arsură:
Cu bucurie şi necaz; cu dulce sau amar,
Am mai trecut un an. Da' nu-n zadar…
Căci peste umăr, nu privesc; doar înainte,
La slovele colindelor ce îmi aduc aminte,
De alte ierni şi alte sărbători trecute,
Ce mi-au rămas la fel de vii în minte...
FRAGILE RÂNDURI
Fragile rânduri se redeschid,
spre tine-mbobocind în floare,
sclipind în aurul plăpând,
mărgăritare mici, de soare,
ca nişte uşi, deschise-n aşteptarea
amurgului învineţit de mare...
- valuri verzi încremenite, în
roşcatele-adâncimi solare -.
Te-aştept... însingurat pe ţărmul
viselor, în care eşti
Jasmine, sau mai degrabă,
Floare Albă de Cireş...
Hai, vino-n lumea mea absurdă,
cu pletele turnate în argint,
înveşmântată-n flori de lună,
strivind sub talpă, alga crudă...
Nu ezita, nici o minută
căci fără tine sunt statuie mută...
înveşmântată-n catifea,
pândind cu coada ochiului apusul,
şi prima tresărire-n stea.
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Iartă-mă mamă
Iarta-ma te rog mama.
Atitea vorbe dureroase-am spus.
Si cite nopti in asteptare-ai stat.
Iarta-ma ca mare am ajuns.
Iarta-ma,te rog iarta-ma
Atitea ginduri trec prin minte
Si clipe fara numar,cu lacrimi.
Iarta-ma ca esti al meu parinte.
Iarta-ma te rog nu plinge
Nu plinge ca ma doare
Mama,eu fara tine
As fi ca cerul fara soare.
Iarta-ma te rog zimbeste
Zimbind, zimbesc si eu
Ma doare pling
Apoi zimbesc chiar de mii greu
Iarta-ma te rog iarta-ma
Stiu ca nu merit a ta iertare
Dar iarta-ma,mama
Iarta-ma ca pling si doare
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
VA FI ȘI UN RĂSPUNS?
Silvia Mihalachi
27 июля
Vă mulțumesc frumos , stimată Anișoara Iordache, vă mulțumesc că ați citi și ați privit (și) cuvintele mele…
ULTIMA ILUZIE
Florin Dumitriu
26 июля
O poezie care poartă în ea frigul unei nopți în care sufletul vorbește mai tare decât orice cuvânt. Felicitări!!
Garden of Hollow Serpents
Florin Dumitriu
26 июля
Ce frumos. Metaforele tale au ceva întunecat și elegant, iubesc acest stil. Mi-a plăcut felul în care ai arătat că uneori cel mai periculos întuneric...
Epilog
Florin Dumitriu
26 июля
O capodoperă literară. Imi place cum această poezie transmite o emoție pură. Felicitări!
Mireasma narcisei pe clipa vieții mele
Florin Dumitriu
26 июля
Foarte frumoasă. Felicitări!
✨ Șade cucul supărat
nikolas Stoican
26 июля
67 67 67 67 foarte frumoși🦃
Vulturul și iepurașul b
nikolas Stoican
26 июля
67 fosta frumos
Viața este ca o floare,
nikolas Stoican
26 июля
Mirobolant
Mergi înainte
nikolas Stoican
26 июля
Foarte frumos
Paharul de liniste
Anișoara Iordache
25 июля
un scurt scenariu pentru un moment de respiro... Versurile s-ar mula perfect pe acordurile nostalgice fado. Mi-a plăcut totul.
VA FI ȘI UN RĂSPUNS?
Anișoara Iordache
25 июля
...fluiditate și muzicalitate suavă. O lume într-o mișcare perpetuă, printre întrebări și răspunsuri, speranțe și vise. Mi-a plăcut foarte mult poemul...
Când te iubesc
Victoria
24 июля
O bijuterie de poezie! Mi-a mângâiat sufletul și mi-a amintit de valorile curate ale tinereții. Mi-a trezit în suflet fiorul acelei iubiri curate și n...
Ultima durere
Alex Black
24 июля
Sângerare poetică în stare pură. Ritmul alert dintre pasiune și autodistrugere este hipnotizant.
Cheia de argint
Vlad VIDA
20 июля
Metafore superbe și un ritm impecabil! M-ai purtat dincolo de umbre și mit cu fiecare vers.
"Noi"
Vlad VIDA
20 июля
O poezie extrem de vulnerabilă! Metafora cu montagne russe și contrastul dintre Eu și Tu redau perfect durerea despărțirii, iar finalul cu vinul si îm...