Автор Senzaconi Alexandra
Случайные публикации :)
Soare și noapte
În mintea mea straluce soare
Dar gândul tău e întuneric
Si te iubesc atât de tare
Încât se stinge raza mea..
Eu vad viața și culoare,
Tu, umbre și apus de stea,
Ochii-mi au străluciți astrale,
Ai tai, o umbra-atat de grea...
Iubirea poate stinge raza
Ce mintea mea o lumina,
Căci dacă tu ești întuneric
O noapte e și viața mea...
Cândva regret
Clipe reci și triste se duc,
Floarea vieții se-ofilește.
Chibzuiesc ce drum s-apuc!
De ce inima-mi iubește?
Pe tine un chip de lut
Ce râvnești numai plăcutul,
Chinuind o floare, mut
Când tăcut este trecutul.
Nu vrei floarea din fereastră,
Ci glastra în care ea doarme.
Nu-i vrei zborul de măiastră,
Și nici parfumul unei karme.
Dar ajunge-va într-un timp
Apa din glastră să se scurgă,
Și-mpinsă parcă de-un înghimp
Glastra cioburi să se spargă.
Vei rămâne ca un pustnic.
Glastra, apa s-au sfârșit.
Ce să faci, acum ești vârstnic,
Iară floarea, păcat s-a ofilit.
Ce vei mai alege oare
Dintr-o viață, din nimic?
Vei rămâne cu ochii-n soare,
Un suflet îndurerat și-anemic.
UN MOTIV ÎN PLUS
Dăruiește-mi un surâs, doar un motiv în plus,
Să-ți mai stărui printre gânduri pierdute-n apus,
Mâinele cuvintelor grele, cuvintele cult,
Nu vreau să-l mai trăiesc, să-l mai ascult...
Dăruiește-mi un cuvânt, doar un motiv în plus,
O pagină albă din cărțile tale din care m-ai smuls,
Astăzi, există încă în noi înfierat în cuvinte,
Străluminând icoane în altarul celor mai sfinte...
Dăruiește-mi o privire, doar un motiv în plus,
Să fiu eu umbra strâmbă a celui care primul s-a dus,
Să mă pierd iar și iar, etern, în cenușa zilei de ieri,
Un capăt de tihnă pe care încă-l preferi...
Poem
Îți aduci aminte când purtam cămașa ta
Și nu o puteam da jos
Parfumul tău mi s-a îmbibat în piele
Am adunat niște flori de la tine
Le-am și acuma ofilite
Puse intr-o cutie
Mai am niște inele cu care îmi jurai iubire
Mai am o poza cu noi mici
Sper ca ești, bine fostul meu iubit...
ÎNCEPUTUL ASCUNS
Nu începutul a fost primul
ci rânduiala din care începutul
a primit voie să apară.
Mai înainte de început
a fost hotarul nevăzut
dintre „a fi” și „a nu fi”,
străjuit de Duhul
care Se purta peste ape
fără să le tulbure.
Apele nu erau haos,
ci adânc nerostit,
purtând în sine
posibilitatea ascultării.
Atunci, lumina nu a izbucnit,
ci a fost chemată pe nume,
separată de întuneric
nu prin luptă,
ci prin discernământ.
Ziua și noaptea au primit măsura,
timpul - rânduiala,
iar făptura a fost așezată
în ritmul care nu obosește.
Pământul a fost chemat să rodească,
nu să se impună,
iar rodirea
nu a fost poruncă,
ci binecucântare.
Lutul a fost adunat
din marginile apelor
și a primit forma
fără a fi constrâns,
ca un vas pregătit pentru suflare.
Suflarea a intrat
nu ca vântul care desparte,
ci ca Duhul care unește.
Și omul a devenit ființă vie,
nu prin putere,
ci prin primire.
Литературные новости, стихи и культурные события прямо на твоём телефоне.
Подписаться на канал
Reformare
Gabriel Nicoara
18 ноября
Ce ai zis e rau, chiar oribil, tragic, da-i zis-o bine
Ploaia trăiește
Gabriel Nicoara
18 ноября
Frumos. Dar poate iti controlezi uneori, char daca rar, inima folosindu-ti caputu
Nu pot să te uit
Gabriel Trofin
18 ноября
Multumesc frumos! Ma bucur daca ti-a placut....
Nu pot să te uit
anca_nistor
17 ноября
Superbe versuri, intensă trăire!
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 ноября
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 ноября
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 ноября
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 ноября
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 ноября
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 ноября
Bine scris!🤗