Scrisoare către tine partea 12
Vreau să am tatuaj cu numele tău pe pielea mea,
Așa îți dovedesc că te iubesc,
Prin fapte nu vorbe,
Și te vreau acum să ne iubim că în filme,
Așa nebuni cum suntem amândoi.
Vreau să trăiesc cu tine toată viața,
Și nu îmi pasă ce zic alții,
Când iubirea este mai puternică,
Lupt cu toată puterea,
Împotriva celorlalți.
Aștept momentul reîntâlnirii,
Când ne vom vedea față în față,
Emoțiile mă vor da de gol din prima,
Dar nu imi mai pasă,
Fiindcă sentimentele sunt sincere și voi plânge de fericire.
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Poetădiscretă
Data postării: 6 septembrie 2023
Vizualizări: 691
Poezii din aceiaşi categorie
Invocare
Aștept solemn în portul vieții mele
Un semn din lumea celor ce-au plecat,
Mai cred în îngerii din stele
Și-n mortu-acela ce-a-nviat.
Sunt superstiţios, de-aceea cred în umbre
Și-n visele în care îmi apari,
Te văd, iubita mea, pe o cărare
Aproape de-o pădure de stejari.
Un fel de rază-ţi luminează chipul,
Așa cum luminează luna chipul meu,
Zâmbesc, chiar dacă îmi doresc sfârșitul,
Dar moartea nu mă vrea, că-s derbedeu.
Privesc spre ochii tăi a nu știu câta oară,
Destinul nostru-i frânt de la mijloc,
Sunt izolat în lumea de afară,
Căci lângă tine nu mai este loc.
Flutur în vânt scheletul mâinii drepte,
Într-un adio-n care nu aș vrea să cred,
Te-aștept la-aceeași oră mâine-noapte,
Căci doar în negrul nopții mă încred.
Exasperat de fața-mi de paiață,
Mă-ntorc la târgul meu dintâi,
Paloarea ta înseamnă viață
Și-aș vrea de azi să-ți stau la căpătâi.
Când viața nu mai vrea să fie calmă,
Să te așezi pe stânca sufletului meu,
Căci barca existenței mele n-are cârmă
Din ziua-n care tu te-ai dus la Dumnezeu.
Stea
Eram pe treapta vieţii, pe scară infinită,
Mă’nconjurau pereţii, cu faţă biciuită.
Eram de unul singur, de tine nu ştiam,
Şi cu singurătatea, prea des mă alinam.
Mereu vedeam in vise, un chip fermecător,
Albastru ca şi cerul… magia ochilor.
Însă in dimineaţă, iar deveneai abis,
Iubeam aceasta faţă, însă era doar vis.
Ceream doar de la viaţă, căldură şi amor,
Şi putrezeam intr’una de jale şi de dor.
Cuvinte dulci ca mierea, eu nu am auzit,
Şi cu singurătatea prea des m-am incălzit
Ai apărut lumină, în viaţă părasită,
Cu ochii calzi albaştri, si gură îndulcită.
Ai devenit iubire, erai numai a mea,
Acum în viaţă neagră, a aparut o stea.
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
Punct infinit
Te vad, ma zbori in cele mai înalte ceruri
Când îți respir din aura verzuie
Spini calzi de lumeni ca sa ma învălui
Pana in vecii-n care-o sa ma nărui.
Se crapa zori si tu ești infinit cu mine
Se aduna norii-n flăcări la apus
Tu nu ești niciodată dus
Și niciodată nu-mi aduci suspine.
Ochi in ochi si mâna-n mâna
Pana din noi nimic n-o sa rămână
Lăsam in urma oameni, paradis
Și mergem unde ne e scris.
Ganduri
Fiecare om are gândurile lui...
Fiecare ființă e o personalitate aparte.
Fiecare dintre noi suntem diferiți, unici...
Avem vise, scopuri, realizări și performanțe.
Unii râd, glumesc și sunt liberi,
Alții zâmbesc pentru a-și ascunde lacrimile.
Unii își împărtășesc sufletul,
Alții se îneacă în lacrimi în tăcere.
Am întâlnit atâtea suflete frumoase,
Sub un comportament indecent,
Care devenea un scut, o autoapărare...
Și atâtea suflete mizerabile,
Cu vorbe dulci pe limbă.
Aparențele înșală adesea...
Oamenilor le este frică să fie buni,
Să se îmbrace simplu,
Să lucreze cinstit.
Astăzi trăim într-o lume în care
Oamenii văd orice, dar nu se văd pe ei înșiși.
Văd greșelile altora,
Dar nu își văd propriile erori.
Nu mi-e frică să greșesc,
Mi-e frică doar când nu îmi dau seama de greșeală
Și nu o repar la timp,
Sau măcar nu încerc.
Am greșit și eu de atâtea ori...
Am pierdut multe: timp, nervi, încredere...
E vina mea că nu m-am oprit atunci când trebuia,
Când trebuia să spun: "Ajunge!"
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Invocare
Aștept solemn în portul vieții mele
Un semn din lumea celor ce-au plecat,
Mai cred în îngerii din stele
Și-n mortu-acela ce-a-nviat.
Sunt superstiţios, de-aceea cred în umbre
Și-n visele în care îmi apari,
Te văd, iubita mea, pe o cărare
Aproape de-o pădure de stejari.
Un fel de rază-ţi luminează chipul,
Așa cum luminează luna chipul meu,
Zâmbesc, chiar dacă îmi doresc sfârșitul,
Dar moartea nu mă vrea, că-s derbedeu.
Privesc spre ochii tăi a nu știu câta oară,
Destinul nostru-i frânt de la mijloc,
Sunt izolat în lumea de afară,
Căci lângă tine nu mai este loc.
Flutur în vânt scheletul mâinii drepte,
Într-un adio-n care nu aș vrea să cred,
Te-aștept la-aceeași oră mâine-noapte,
Căci doar în negrul nopții mă încred.
Exasperat de fața-mi de paiață,
Mă-ntorc la târgul meu dintâi,
Paloarea ta înseamnă viață
Și-aș vrea de azi să-ți stau la căpătâi.
Când viața nu mai vrea să fie calmă,
Să te așezi pe stânca sufletului meu,
Căci barca existenței mele n-are cârmă
Din ziua-n care tu te-ai dus la Dumnezeu.
Stea
Eram pe treapta vieţii, pe scară infinită,
Mă’nconjurau pereţii, cu faţă biciuită.
Eram de unul singur, de tine nu ştiam,
Şi cu singurătatea, prea des mă alinam.
Mereu vedeam in vise, un chip fermecător,
Albastru ca şi cerul… magia ochilor.
Însă in dimineaţă, iar deveneai abis,
Iubeam aceasta faţă, însă era doar vis.
Ceream doar de la viaţă, căldură şi amor,
Şi putrezeam intr’una de jale şi de dor.
Cuvinte dulci ca mierea, eu nu am auzit,
Şi cu singurătatea prea des m-am incălzit
Ai apărut lumină, în viaţă părasită,
Cu ochii calzi albaştri, si gură îndulcită.
Ai devenit iubire, erai numai a mea,
Acum în viaţă neagră, a aparut o stea.
SA fi bogat
SA fi bogat,maret,falos
Toti si-ar dori d-ai cu folos?
Nu toti bogati-s fericiti
Au piedici multe -s rataciti
Maret in viata poti fi cand
Faci bine-n lume,ajutand
Falos ar fi bine sa fi
Cand impartí doar bucuri
Au totul si putin le pare
Ar vrea mai mult, dar timp nu are
Timpul e viata ce-o traim
Am vrea mai multe,ne grabim
Cu mult efort le faci pe toate
Viata si timpul ne desparte
Si din bogat,maret,falos
Nu ai nimic,e de prisos
Punct infinit
Te vad, ma zbori in cele mai înalte ceruri
Când îți respir din aura verzuie
Spini calzi de lumeni ca sa ma învălui
Pana in vecii-n care-o sa ma nărui.
Se crapa zori si tu ești infinit cu mine
Se aduna norii-n flăcări la apus
Tu nu ești niciodată dus
Și niciodată nu-mi aduci suspine.
Ochi in ochi si mâna-n mâna
Pana din noi nimic n-o sa rămână
Lăsam in urma oameni, paradis
Și mergem unde ne e scris.
Ganduri
Fiecare om are gândurile lui...
Fiecare ființă e o personalitate aparte.
Fiecare dintre noi suntem diferiți, unici...
Avem vise, scopuri, realizări și performanțe.
Unii râd, glumesc și sunt liberi,
Alții zâmbesc pentru a-și ascunde lacrimile.
Unii își împărtășesc sufletul,
Alții se îneacă în lacrimi în tăcere.
Am întâlnit atâtea suflete frumoase,
Sub un comportament indecent,
Care devenea un scut, o autoapărare...
Și atâtea suflete mizerabile,
Cu vorbe dulci pe limbă.
Aparențele înșală adesea...
Oamenilor le este frică să fie buni,
Să se îmbrace simplu,
Să lucreze cinstit.
Astăzi trăim într-o lume în care
Oamenii văd orice, dar nu se văd pe ei înșiși.
Văd greșelile altora,
Dar nu își văd propriile erori.
Nu mi-e frică să greșesc,
Mi-e frică doar când nu îmi dau seama de greșeală
Și nu o repar la timp,
Sau măcar nu încerc.
Am greșit și eu de atâtea ori...
Am pierdut multe: timp, nervi, încredere...
E vina mea că nu m-am oprit atunci când trebuia,
Când trebuia să spun: "Ajunge!"
Ce rost mai are dorul...
Ce rost mai au atâtea gânduri... in poezii scrise
Dacă de ochii tăi... nu sunt citite...
La ce folos că-mi ești de-un an doar în vise
Dacă în realitate toate cele... mi-s interzise...
Mi-e sufletul în haos... și nimic nu mai înțeleg
Nimic din ce eram cândva nu se mai leagă,
Te strig de dor in tăcere, încercând să mă dezleg
De durerea nopții ce pare că mă încearcă...
Să nu cedez... mă mint, e tot ce pot să fac
Și scot din pahar vise, iluzii, speranțe
Toate intr-o imensă și profundă tăcere
Să mă mai simt, cum eram, în ale tale brațe...
Alte poezii ale autorului
Scrisoare către tine partea 3
Dacă mă faci să zâmbesc,
Îți sunt loială oricum pentru totdeauna,
Dacă îți dau inima mea,
Vreau să ai grijă de ea,
Dacă și tu m-ai iubit cândva.
Dacă încep să plâng, e pentru noi
Că viața este dură că suntem departe unul de celălalt,
Și nu știm ce ne rezervă viitorul,
Și eu nu încetez să te iubesc.
Gândurile mă duc spre tine,
Cu ochii plânși toată noaptea,
Cu speranța că mă vei căuta,
Și vom fi fericiți înfruntând părinții.
Dorințe cu tine
Dorințe cu tine
Aș vrea să pot opri timpul,
Să te pot avea în fața mea.
Să îți citesc gândurile, și să ne iubim,
In ochii tăi să mă oglindesc ore întregi.
Să îți simt buzele tale dulci, și în brațele tale să mă încălzești.
Vreau să îți simt trupul lipit de mine,
Să facem dragoste până în zori.
Vreau să avem gemeni și copii să semene cu tine.
Vreau să fac un tablou cu noi pentru tine să primești cu drag iubire.
Vreau că tu să mă faci fericită,
Cu tine să mă simt în siguranță.
Să fiu cu tine e un vis frumos,
Din care nu aș vrea să mă trezesc.
Aș vrea să scrii pe cer că mă iubești,
Și cu un balon să mă înveselești
Aș dori scrisori de la tine să primesc,
Fără să știe nimeni.
Să ne întâlnim întâmplător,
Cu tine simt că am aripi să zbor.
Mi-aș dori să mă chemi prin telepatie la fereastra mea,
Doar să te aud pe tine.
Copacul iubirii
Copacul îmi amintește de tine,
Când noi eram apropiați,
Timpul parcă stătea în loc,
Restul nu mai conta,
Când eram fericiți cu adevărat.
Copacul este martorul iubirii noastre,
Când noi doi ne-am sărutat,
S-a reaprins scânteia dintr-o magie,
Cât timp te-am văzut pe tine,
Și nu mă mai satur să te privesc.
Te-am așteptat de foarte mult timp în urmă,
Că să ne reîntâlnim,
Că să recuperăm ce am pierdut,
Cu un simplu te iubesc și îmbrățișați.
Scrisoare către tine partea 2
Aștept să îmi scrii că ești bine,
Și să putem comunica măcar o oră,
Mi-aș dori să fiu alături de tine și să dorm la pieptul tău auzind bătăile inimii.
Simt că ne vom vedea curând și număr zilele,
Aș vrea să pot opri timpul să fim doar noi doi,
Să privim luna și stelele.
Mi -ai redat pofta de scris poezii,
Și asta este dedicat pentru tine,
Nimeni altcineva nu înțelege ce simt pentru tine,
Pentru că tu ești unic.
Scrisoare către tine partea 10
Spune te rog că nu te-am așteptat în zadar,
Și că vom fi împreună la un moment dat,
Cu lacrimi de fericire,
Eu nu mai am cuvinte,
Las sentimentele să curgă de la sine.
Însemni totul pentru mine,
Si mi-ai redat zâmbetul rătăcit,
Încrederea în mine dar mai ales în noi,
Sclipirea din ochi s-au reaprins,
Și focul inimii mele niciodată nu s-a stins.
Te privesc de ceva vreme de la distanță,
Încercând să îmi fac curaj să mă apropii de tine,
Să te iau prin surprindere,
Strigând numele tău.
Scrisoare către tine partea 14
Oare simți și tu că mă gândesc la tine?
Când nu îmi este bine prefer să aud vocea ta,
Pentru că tu mă calmezi și simt că mă iubești,
Te simt fericit când despre mine vorbești,
Și știu că vrei să mă vezi.
Oare te-am văzut sau doar mi s-a părut?
Inima pentru o clipă s-a liniștit în dată,
Și m-am emoționat toată,
În ochi mi-a picat un strop de ploaie,
Până am intrat în casă zâmbind.
Aș vrea să putem comunica amândoi,
Să știu despre tine că ești bine,
Și să vorbim ore in șir,
Până adormim.
Scrisoare către tine partea 3
Dacă mă faci să zâmbesc,
Îți sunt loială oricum pentru totdeauna,
Dacă îți dau inima mea,
Vreau să ai grijă de ea,
Dacă și tu m-ai iubit cândva.
Dacă încep să plâng, e pentru noi
Că viața este dură că suntem departe unul de celălalt,
Și nu știm ce ne rezervă viitorul,
Și eu nu încetez să te iubesc.
Gândurile mă duc spre tine,
Cu ochii plânși toată noaptea,
Cu speranța că mă vei căuta,
Și vom fi fericiți înfruntând părinții.
Dorințe cu tine
Dorințe cu tine
Aș vrea să pot opri timpul,
Să te pot avea în fața mea.
Să îți citesc gândurile, și să ne iubim,
In ochii tăi să mă oglindesc ore întregi.
Să îți simt buzele tale dulci, și în brațele tale să mă încălzești.
Vreau să îți simt trupul lipit de mine,
Să facem dragoste până în zori.
Vreau să avem gemeni și copii să semene cu tine.
Vreau să fac un tablou cu noi pentru tine să primești cu drag iubire.
Vreau că tu să mă faci fericită,
Cu tine să mă simt în siguranță.
Să fiu cu tine e un vis frumos,
Din care nu aș vrea să mă trezesc.
Aș vrea să scrii pe cer că mă iubești,
Și cu un balon să mă înveselești
Aș dori scrisori de la tine să primesc,
Fără să știe nimeni.
Să ne întâlnim întâmplător,
Cu tine simt că am aripi să zbor.
Mi-aș dori să mă chemi prin telepatie la fereastra mea,
Doar să te aud pe tine.
Copacul iubirii
Copacul îmi amintește de tine,
Când noi eram apropiați,
Timpul parcă stătea în loc,
Restul nu mai conta,
Când eram fericiți cu adevărat.
Copacul este martorul iubirii noastre,
Când noi doi ne-am sărutat,
S-a reaprins scânteia dintr-o magie,
Cât timp te-am văzut pe tine,
Și nu mă mai satur să te privesc.
Te-am așteptat de foarte mult timp în urmă,
Că să ne reîntâlnim,
Că să recuperăm ce am pierdut,
Cu un simplu te iubesc și îmbrățișați.
Scrisoare către tine partea 2
Aștept să îmi scrii că ești bine,
Și să putem comunica măcar o oră,
Mi-aș dori să fiu alături de tine și să dorm la pieptul tău auzind bătăile inimii.
Simt că ne vom vedea curând și număr zilele,
Aș vrea să pot opri timpul să fim doar noi doi,
Să privim luna și stelele.
Mi -ai redat pofta de scris poezii,
Și asta este dedicat pentru tine,
Nimeni altcineva nu înțelege ce simt pentru tine,
Pentru că tu ești unic.
Scrisoare către tine partea 10
Spune te rog că nu te-am așteptat în zadar,
Și că vom fi împreună la un moment dat,
Cu lacrimi de fericire,
Eu nu mai am cuvinte,
Las sentimentele să curgă de la sine.
Însemni totul pentru mine,
Si mi-ai redat zâmbetul rătăcit,
Încrederea în mine dar mai ales în noi,
Sclipirea din ochi s-au reaprins,
Și focul inimii mele niciodată nu s-a stins.
Te privesc de ceva vreme de la distanță,
Încercând să îmi fac curaj să mă apropii de tine,
Să te iau prin surprindere,
Strigând numele tău.
Scrisoare către tine partea 14
Oare simți și tu că mă gândesc la tine?
Când nu îmi este bine prefer să aud vocea ta,
Pentru că tu mă calmezi și simt că mă iubești,
Te simt fericit când despre mine vorbești,
Și știu că vrei să mă vezi.
Oare te-am văzut sau doar mi s-a părut?
Inima pentru o clipă s-a liniștit în dată,
Și m-am emoționat toată,
În ochi mi-a picat un strop de ploaie,
Până am intrat în casă zâmbind.
Aș vrea să putem comunica amândoi,
Să știu despre tine că ești bine,
Și să vorbim ore in șir,
Până adormim.