Neputincioasele cuvinte
Ce pot să facă neputincioasele cuvinte,
Fie rostite,scrise, viu colorate,
În încercarea lor de a transmite,
Ce inima suspină de iubire,
Neștiind a oamenilor tristă glăsuire,
Dar vrând ceva să spună...?
Cum pot iubito să-ți dăruiesc iubirea,
Când știu prea bine că așa ceva
E pură nebunie ce pleacă din închipuirea mea?
Ce-s vorbele rostite dar pline de neputințe
Nu-i însăși neputința mea....?
Și totuși nu voi renunța iubito,
Să-ți scriu sau să-ți vorbesc despre amor,
Chiar dacă știu că rând pe rând neputincioasele cuvinte mor,
Eu fiind cel ce le naște zilnic pentru tine,
Iar tu iubind-mă mi le întorci mai vii,
Tu viață fiind,iubire dragoste, amor,
Și-mi dai și visele să pot să zbor...
(16 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Horia Stănicel
Data postării: 16 martie 2024
Vizualizări: 528
Poezii din aceiaşi categorie
De ce sunt ochii tăi aşa frumoşi?
Hai vino afară să îţi spun poveşti,
Cu zâne, împaraţi şi feţi-frumoşi,
Să te intreb, de ce nu mă iubeşti?
De ce sunt ochii tăi aşa frumoşi?
Hai vino-n iarnă să mergem prin omăt,
Din fulgi să-ţi fac cunună de mireasă,
Frumoşii ochi să-i sorb, să mă îmbăt,
Şi euforici să fugim de acasă.
Hai vino-n noapte să dormim sub stele,
Dorinţe arzătoare spre cer să înălţăm,
Iar ochii tăi să lumineze peste ele,
Pe raza lunii romantic să dansăm.
Hai vino-n iarba moale, alături să te ştiu,
A verde crud şi rouă întruna să miroşi,
De braţ să te cuprind, căci vreau să stiu,
De ce sunt ochii tăi atâta de frumoşi?
Ascult tăcerea ta
Ascult tăcerea ta fierbinte
ce-ascunde mii de nebunii.
Ce maladii purtam în suflet
eu nam să știu, tu nai să știi.
Departe sunetul se stinge
și ochii mei nu mai zâmbesc.
Sunt sentimente de-ntrebare
mă mai iubești, te mai iubesc?
Mă supăr că au fost prea multe,
în cablul inimii ce o ai.
Ce să te rog cu voce tare:
să pleci acum, or să mai stai?
Vorbe, fapte, dragoste
Prea multe vorbe ,n-au ce s-arate,
Oricât de aurite sau colorate s-ar prezenta,
Căci nu-i tot una vorba cu fapta
Iar cea mai mare e dragostea!
Iubito, lasă-mi tăcerea iubirii mele
Din când în când să-ți mai vorbească ,
Privește-mi faptele dar și răbdarea,
Prin așteptare, ți-am dovedit
Că timpul arată ce-i de valoare,
De te-am iubit sau te-am mințit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amintire
Pe aripile vântului,
Ca frunzele-n toamnă, de timp și doruri ispitiți.
Cândva ne legănam în raze, în zori de zi îmbrățișați,
Acum doar amintirea ne-a rămas.
Odată, cuvinte de prisos,
Priviri și gesturi , neîntrerupți.
Râuri ce curg, iar apele nu se mai întorc acasă,
Și ce-a fost cândva o flacără, acum cenușă și uitare.
Cum să uit acele seri,stelele vegheau și somnul,
Când luna ne păzea sărutul și timpul părea Domnul.
Acum, în locul acelui pat, distanță și recul,
O înstrăinare rece, un zid.
Iubire pierdută ,pagini dintr-o carte smulsă
Povestea s-a oprit, finalul un suspin, în vânturi cufundate.
Am căutat în mii de stele, sfinxul îngâmfat,
Scânteia ce-a unit și iarã n-a vorbit.
În adieri de vânt și picături de ploaie ,
În licăriri de soare, te caut evadare,
Povară ce o port, un vis frumos ce-a fost,
Acum o amintire ,în zborul unui idiot.
De ce sunt ochii tăi aşa frumoşi?
Hai vino afară să îţi spun poveşti,
Cu zâne, împaraţi şi feţi-frumoşi,
Să te intreb, de ce nu mă iubeşti?
De ce sunt ochii tăi aşa frumoşi?
Hai vino-n iarnă să mergem prin omăt,
Din fulgi să-ţi fac cunună de mireasă,
Frumoşii ochi să-i sorb, să mă îmbăt,
Şi euforici să fugim de acasă.
Hai vino-n noapte să dormim sub stele,
Dorinţe arzătoare spre cer să înălţăm,
Iar ochii tăi să lumineze peste ele,
Pe raza lunii romantic să dansăm.
Hai vino-n iarba moale, alături să te ştiu,
A verde crud şi rouă întruna să miroşi,
De braţ să te cuprind, căci vreau să stiu,
De ce sunt ochii tăi atâta de frumoşi?
Ascult tăcerea ta
Ascult tăcerea ta fierbinte
ce-ascunde mii de nebunii.
Ce maladii purtam în suflet
eu nam să știu, tu nai să știi.
Departe sunetul se stinge
și ochii mei nu mai zâmbesc.
Sunt sentimente de-ntrebare
mă mai iubești, te mai iubesc?
Mă supăr că au fost prea multe,
în cablul inimii ce o ai.
Ce să te rog cu voce tare:
să pleci acum, or să mai stai?
Vorbe, fapte, dragoste
Prea multe vorbe ,n-au ce s-arate,
Oricât de aurite sau colorate s-ar prezenta,
Căci nu-i tot una vorba cu fapta
Iar cea mai mare e dragostea!
Iubito, lasă-mi tăcerea iubirii mele
Din când în când să-ți mai vorbească ,
Privește-mi faptele dar și răbdarea,
Prin așteptare, ți-am dovedit
Că timpul arată ce-i de valoare,
De te-am iubit sau te-am mințit!
(17 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Demon și inger
Și dacă ai fi demon,tu crezi că-mi pasa mie?
Privirea ta de înger eu o visez în noapte,
Și de ți-e aripa neagra,purpurie,
Mă bântuie ale tale albe șoapte...
Un metru juma
Atâta frumos,atâta iubire
Să stea neatinse iubito la tine!
Atâta lumină și bucurie
Să locuiască pe a ta față...
Îngerii toți să te vestească
Să știu și eu ce mă așteaptă,
În cerc de foc să-ți danseze și să-ți cânte,
Doar eu fiind cel ce vrea
Dar nu îți spune
Să te iubească ,să te răpească!
Dar cine știe ce-o să se-ntâmplă mâine poimâine
Cu-atâta dor dar și iubire,
O nebunie ce te apasă,
Tu care ești așa micuță
Un metru juma,
Vorbesc de-a ta statură!
(16 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Amintire
Pe aripile vântului,
Ca frunzele-n toamnă, de timp și doruri ispitiți.
Cândva ne legănam în raze, în zori de zi îmbrățișați,
Acum doar amintirea ne-a rămas.
Odată, cuvinte de prisos,
Priviri și gesturi , neîntrerupți.
Râuri ce curg, iar apele nu se mai întorc acasă,
Și ce-a fost cândva o flacără, acum cenușă și uitare.
Cum să uit acele seri,stelele vegheau și somnul,
Când luna ne păzea sărutul și timpul părea Domnul.
Acum, în locul acelui pat, distanță și recul,
O înstrăinare rece, un zid.
Iubire pierdută ,pagini dintr-o carte smulsă
Povestea s-a oprit, finalul un suspin, în vânturi cufundate.
Am căutat în mii de stele, sfinxul îngâmfat,
Scânteia ce-a unit și iarã n-a vorbit.
În adieri de vânt și picături de ploaie ,
În licăriri de soare, te caut evadare,
Povară ce o port, un vis frumos ce-a fost,
Acum o amintire ,în zborul unui idiot.
Alte poezii ale autorului
Floarea dimineții, Vasilica
Tu ești a dimineții floare,
Ce se deschide ca un soare,
Cu zâmbetul ca de copil,
Și ochii vii sosiți din cer,
Voi știi să înțeleg al lor mister?
Cum pot visa amorul fără a lor clipire,
Cum să respir fără sărutul dulce ce nu-mi vine,
Când nu sunt cu-a mea iubire
Cu tine Vasilica ,draga de tine?
Nu tu ești floarea rară a iubirii,
Ce-o vor bărbații toți din lumea largă,
Iar tu mi-ai dat-o mie,un oarecare...!
Iar de-i așa, iubită dragă
Îți voi cădea pe veșnicie la picioare,
Ca sclavul antic ce ți-i dator cu viața sa fără valoare
Fie din Roma sau Atena...!
Tu preafrumoasa mea stăpână,
Știu că nu-s demn de frumusețea ta și nici de tine!
Nu-i zi să nu te rog ca un milog
Sau jalnic cerșetor de inimi și iubire,
Păstrează-mă cu tine,
Nu m-alunga frumoasă
Vasilica,
Mai bine mor de mii și mii de ori!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Timpul și noi
Credeai că timpul există ?
Nu!
Timpul este doar o amăgire;
Idee fixă lipsită de ființă,înțelege!
Tu și cu mine suntem timpul!
Noi ardem,suntem viață;
Eu te respir pe tine,
Tu ești timpul meu,
Iar tu mă respiri pe mine
Eu sunt timpul tău!
Noi existăm perpetuum
Chiar dacă se zice că timpul ne trece,
Noi suntem aici și acolo,
Dincolo de zidul de care nu se vede Adevărul!
Creatorul ne iubește prin fiecare culoare dăruită,
Prin foșnetul copacilor sau prin glasul păsărilor,
Simte asta!
Spatiul este doar sclavul pe care călcăm,
Timpul este doar imaginația care se plimbă
Purtată de-un secundar de ceas!
Eu sunt ora,tu ești minutele,
Secundele sunt dragostea,
Ritmul,pulsul,inima!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Femeile îngeri printre noi
De vrei să știi de îngerii există și unde sunt sau cum arată;
De te întrebi de-i poți privi cu ochii tăi de lut fără să ardă
Ființa căzută de muritor ce-o porți;
De crezi că nu există floare mai frumoasă
De Dumnezeu creată pe pământ,
Precum există această taină minunată,
Căci se vorbesc tot felul de povești;
Cum Dumnezeu a luat-o pe Eva din coasta lui Adam
Și a făcut-o pe femeie ființă delicată,
Să-l însoțească pe bărbat, să-i dăruiască mulțime de copii...
Ei bine,eu vă spun că nu există îngeri mai frumoși precum femeile de pe acest pământ!
Căci ele sunt iubirea dăruită de Creator,
Fară egal în Univers!
Femeile sunt toate flori ce stau deasupra oricăror frumuseți din lumea largă;
Căci doar prin ele viața noastră omenească vine!
Dau naștere la îngerii pe care Cerul îi cheamă;
Hristos sau Dumnezeu pe toți ne-așteaptă să sosim prin Mântuire!
Femeia este scara ce ne ridică la ființă,dragoste și viețuire,
Iar Maica Domnului prea Sfânta pururea Fecioară,
Ni-i tuturor Măicuță iubitoare!
În fața ta mă-nchin femeie!
Când îți greșesc îmi cer iertare,
Îți port recunoștință nemuritoare!
(8 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
În loc de adio
O să-ți spun altfel de cuvinte iubito
În loc de adio...
O să-ți sărut sânii mult prea rotunzi și moi,
Mii de îngeri să stea intre noi,
Și să cânte melodia ta populară dar altfel ,
Cu un alt indescifrabil refren...
În loc de adio să te iubesc,
Tu îmbrăcată în costum popular iar eu așa cum mă știi,
Simplu,rătăcit și pierdut..
Știu că-ți este rușine cu mine și totuși în loc de adio îți scriu un poem de iubire și te sărut,
Ca să-ți fie dor și să arzi cândva de regrete...
Să-ți amintești atunci de frumosul trecut,
În loc de adio să-ți lași gândul să fugă în Rai sau poate la mine,
De ce nu iubito noi doi un singur foc plin de văpăi
Sau de amor,
Toate să fie cum îți plac ție,
În loc de audio să fim prinși în iubirea aceea antică care nu știe ce înseamnă cuvântul sfârșit,umilință sau moarte,
În loc de adio iubirea noastră aici și acolo veșnic vie să fie,
Oare?
Sau este poate timpul lui Adio....?
(Horia Stănicel 11 feb 2025 Vasilica dragostea mea)
Paradoxul lui există
Există început!
Exista sfârșit!
Există și nesfarșit!
Există și neînceput!
Exista doar Există!
Există și Neexistă!
Și eu,tu,noi!
Și nimeni!
Există și nimic!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Floarea dimineții, Vasilica
Tu ești a dimineții floare,
Ce se deschide ca un soare,
Cu zâmbetul ca de copil,
Și ochii vii sosiți din cer,
Voi știi să înțeleg al lor mister?
Cum pot visa amorul fără a lor clipire,
Cum să respir fără sărutul dulce ce nu-mi vine,
Când nu sunt cu-a mea iubire
Cu tine Vasilica ,draga de tine?
Nu tu ești floarea rară a iubirii,
Ce-o vor bărbații toți din lumea largă,
Iar tu mi-ai dat-o mie,un oarecare...!
Iar de-i așa, iubită dragă
Îți voi cădea pe veșnicie la picioare,
Ca sclavul antic ce ți-i dator cu viața sa fără valoare
Fie din Roma sau Atena...!
Tu preafrumoasa mea stăpână,
Știu că nu-s demn de frumusețea ta și nici de tine!
Nu-i zi să nu te rog ca un milog
Sau jalnic cerșetor de inimi și iubire,
Păstrează-mă cu tine,
Nu m-alunga frumoasă
Vasilica,
Mai bine mor de mii și mii de ori!
(12 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Timpul și noi
Credeai că timpul există ?
Nu!
Timpul este doar o amăgire;
Idee fixă lipsită de ființă,înțelege!
Tu și cu mine suntem timpul!
Noi ardem,suntem viață;
Eu te respir pe tine,
Tu ești timpul meu,
Iar tu mă respiri pe mine
Eu sunt timpul tău!
Noi existăm perpetuum
Chiar dacă se zice că timpul ne trece,
Noi suntem aici și acolo,
Dincolo de zidul de care nu se vede Adevărul!
Creatorul ne iubește prin fiecare culoare dăruită,
Prin foșnetul copacilor sau prin glasul păsărilor,
Simte asta!
Spatiul este doar sclavul pe care călcăm,
Timpul este doar imaginația care se plimbă
Purtată de-un secundar de ceas!
Eu sunt ora,tu ești minutele,
Secundele sunt dragostea,
Ritmul,pulsul,inima!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Femeile îngeri printre noi
De vrei să știi de îngerii există și unde sunt sau cum arată;
De te întrebi de-i poți privi cu ochii tăi de lut fără să ardă
Ființa căzută de muritor ce-o porți;
De crezi că nu există floare mai frumoasă
De Dumnezeu creată pe pământ,
Precum există această taină minunată,
Căci se vorbesc tot felul de povești;
Cum Dumnezeu a luat-o pe Eva din coasta lui Adam
Și a făcut-o pe femeie ființă delicată,
Să-l însoțească pe bărbat, să-i dăruiască mulțime de copii...
Ei bine,eu vă spun că nu există îngeri mai frumoși precum femeile de pe acest pământ!
Căci ele sunt iubirea dăruită de Creator,
Fară egal în Univers!
Femeile sunt toate flori ce stau deasupra oricăror frumuseți din lumea largă;
Căci doar prin ele viața noastră omenească vine!
Dau naștere la îngerii pe care Cerul îi cheamă;
Hristos sau Dumnezeu pe toți ne-așteaptă să sosim prin Mântuire!
Femeia este scara ce ne ridică la ființă,dragoste și viețuire,
Iar Maica Domnului prea Sfânta pururea Fecioară,
Ni-i tuturor Măicuță iubitoare!
În fața ta mă-nchin femeie!
Când îți greșesc îmi cer iertare,
Îți port recunoștință nemuritoare!
(8 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)
Îți mulțumesc
Îți mulțumesc iubito pentru frumosul ce-ți aparține,
Îți mulțumesc pentru răbdarea ta,
Îți mulțumesc pentru iubirea ce vine de la tine,
Speranța, fericirea și lumina sunt astăzi cuvinte ce-și au ființa vie pentru mine,
Din șansa vieții ce tu mi-ai dat-o mie,
Căci fără tine dragoste nu este,
Și nici poveste de amor sau bucurie!
(5 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
În loc de adio
O să-ți spun altfel de cuvinte iubito
În loc de adio...
O să-ți sărut sânii mult prea rotunzi și moi,
Mii de îngeri să stea intre noi,
Și să cânte melodia ta populară dar altfel ,
Cu un alt indescifrabil refren...
În loc de adio să te iubesc,
Tu îmbrăcată în costum popular iar eu așa cum mă știi,
Simplu,rătăcit și pierdut..
Știu că-ți este rușine cu mine și totuși în loc de adio îți scriu un poem de iubire și te sărut,
Ca să-ți fie dor și să arzi cândva de regrete...
Să-ți amintești atunci de frumosul trecut,
În loc de adio să-ți lași gândul să fugă în Rai sau poate la mine,
De ce nu iubito noi doi un singur foc plin de văpăi
Sau de amor,
Toate să fie cum îți plac ție,
În loc de audio să fim prinși în iubirea aceea antică care nu știe ce înseamnă cuvântul sfârșit,umilință sau moarte,
În loc de adio iubirea noastră aici și acolo veșnic vie să fie,
Oare?
Sau este poate timpul lui Adio....?
(Horia Stănicel 11 feb 2025 Vasilica dragostea mea)
Paradoxul lui există
Există început!
Exista sfârșit!
Există și nesfarșit!
Există și neînceput!
Exista doar Există!
Există și Neexistă!
Și eu,tu,noi!
Și nimeni!
Există și nimic!
(6 martie 2023.Horia Stănicel-Irepetabila iubire)