Inima sau mintea?
Gându-mi fuge tot la tine
Nu știu cum să mi-l opresc,
L-aș trimite-n altă parte
Dar nu pot, că te iubesc
Mintea-mi spune nu e bine
Să-ți pierzi timpul prețios,
Inima mereu mă-ndeamnă
Luptă și-ai să fii victorios
Noaptea îmi pun capu-n pernă
După ruga sfântă ce-o rostesc,
Somnu-n-târzie să mă cufunde
Iar eu perna udă...o mototolesc
Dar nici somnul nu mi-i lin
Că-mi apari în vis tot timpul,
Unde ne iubim fără-ncetare
Și galant îți mângâi chipul
Dar cum visu-i doar visare
Mă trezesc și îmi lipsești,
Și mă-treb oare e bine?
Când tu inimă...mințești?
Cred că lupta e pierdută
Dacă mintea-mi folosesc,
Geaba-i viața pe pământ
Să trăiesc, când nu iubesc
Inima e cea ce-mi spune
Mintea nu crede-n iubire,
Dar eu simt că pot cu ea
Legământ să fac ca mire
Minții îi voi cere să m-ajute
Inima să-i frâng, s-o cuceresc,
Că nu pot trăi în astă lume
Fără dragoste și fata ce-o iubesc!
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Zugun
Data postării: 20 ianuarie 2024
Adăugat la favorite: 1
Vizualizări: 984
Poezii din aceiaşi categorie
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Pe veci de tine mă voi smulge
Strigă Cerul, să nu plâng,
Să prind aripi și sa zbor
Spre tărâm ce nu mă frâng
Și nu sufocă al meu dor..
Dar eu stau,mai zăbovesc;
Să mai cred o dată -tine,
Căci ești gândul ce l iubesc
Și ești soarele din mine..
Iar mă prăbușesc în gol,
În treacăt,mă izbesc de stânci;
Vântul mă scuipă cu nămol,
Mă -nghit gropile adânci.
Tânjeam al nostru răsărit
Din zarea viselor tăcute,
In umbra ta m am cuibărit
Și rod clipele pierdute..
Și ploaia mă cuprinde iar,
Când întunericul se lasă;
Te așteptasem în zadar,
Să te întorci din nou,,acasă...
Știi,va veni o zi, cândva,
Când la răscruce voi ajunge
Și mi va zâmbi altcineva;
Pe veci de tine mă voi smulge...!!
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Voi scrie..vers!
Emoția profund mă copleșește,
Când viața prin vers mi-o povestesc,
Nu mă feresc să exprim sentimente,
Pentru ființa dragă pe care o iubesc
Cum să nu scriu mereu despre iubire,
Și să ascund un adevăr ce îl trăiesc,
La ce mi-ar folosi comori în lume,
Dacă, n-aș avea la cine să zâmbesc
Nu știu să definesc ce-i fericirea,
În astă lume mică, plină de păcat,
Dar pot să spun că-mi este bine,
Lângă femeia cu care-s cununat
Voi scrie și voi spune tot prin vers,
Despre iubire, dragoste și fericire,
Pe Domnul Îl voi ruga să mă ajute,
Să pot iubi, ierta, păși spre mântuire!
Am asteptat.
Te-am așteptat cu dor la umbra unui vis
Gândind la toate câte ne-am promis
Privind cum abrupt între noi se dilată depărtări
Sperând să se-ntâlnească ale noastre cărări.
Atât de tare îmi bătea inima când te întâlneam
Nu mai eram eu în preajma ta, mă pierdeam
Îmi doresc să mă pierd din nou doar cu tine
Cu drag să te țin în brațe la mine...
Să te țin in brațe, să te sărut pe frunte
Să bem un vin, sa fim dincolo de cuvinte.
Ce trist...mi-e dor de tine, de vin...de amintiri
Nu pot să-ți spun... doar scap lacrimi din priviri...
Eu fara tine
Eu fara tine,
Pasare fara aripi,
Castel in ruine,
Fulg topit,
Dimineți fara soare,
Pași pierduți în noapte,
Bărcuța rătăcind pe mare,
Stinse șoapte,
Glas trist de clopot,
Inimă înlănțuită de dor,
Amurg însângerat,
Frânt zbor,
Val zbuciumat,
Stea fără raze,
Lacrima adâncă,
Abis,singuratică stanca,
Curmat vis...
Pe veci de tine mă voi smulge
Strigă Cerul, să nu plâng,
Să prind aripi și sa zbor
Spre tărâm ce nu mă frâng
Și nu sufocă al meu dor..
Dar eu stau,mai zăbovesc;
Să mai cred o dată -tine,
Căci ești gândul ce l iubesc
Și ești soarele din mine..
Iar mă prăbușesc în gol,
În treacăt,mă izbesc de stânci;
Vântul mă scuipă cu nămol,
Mă -nghit gropile adânci.
Tânjeam al nostru răsărit
Din zarea viselor tăcute,
In umbra ta m am cuibărit
Și rod clipele pierdute..
Și ploaia mă cuprinde iar,
Când întunericul se lasă;
Te așteptasem în zadar,
Să te întorci din nou,,acasă...
Știi,va veni o zi, cândva,
Când la răscruce voi ajunge
Și mi va zâmbi altcineva;
Pe veci de tine mă voi smulge...!!
Același an...
Un an în care...
Am murit si-am înviat de zeci de ori
Strivită m-am lăsat sub greutatea tăcerii tale
Am dat la spate, am pus deoparte, să nu mai dori
Am adormit ades cu visul, să pot să uit de realitate...
Un an în care...
Am simțit, cum fiecare gând doare
Cum fiecare speranță se naște și se frânge
Cum dorul caută alinare într-o îmbrățișare
Cum dragostea nu dispare... ci doar se ascunde.
Un an în care...
Am căutat să dau un sens
De ce mi-a fost sufletul de tine neînțeles
De ce încă mi-e dor... de ce nu pot să uit
Poate pentru că a fost minunat și uneori asta, e de ajuns...
Ah dacă aş fi...
De-aș fi privighetoarea care zboară
Aș veni în fiecare seară
Si țe-aș cânta doar șoapte, de iubire,
La tine, la fereastră.
De-aș fi luna de pe cer întinsă
Te-aș urmări în noaptea plină-n vis
Si ți-aș zâmbi pe margini de fereastră
Cu un sărut din stele lăcrimând.
De-aș fi soarele ce-n zori răsare
Te-aș trezi cu razele-mi sorite,
Si te-aș atrage până la lumină
Să te alin în doru-mi aurit.
De-aș fi pictorul ce desenează
Ți-aș picta geamul în culori albastre
Si, atunci, să te apropii de fereastră
Si să mă prinzi din zborul chinuit.
De-aș fi trandafirul de-un dor aprins
Aș fi mereu iubită de-ai tăi ochi
Si dacă, deodată, tu mă vei atinge
Eu m-aș preface în tânăra domniță, cuprinsă de amor.
Voi scrie..vers!
Emoția profund mă copleșește,
Când viața prin vers mi-o povestesc,
Nu mă feresc să exprim sentimente,
Pentru ființa dragă pe care o iubesc
Cum să nu scriu mereu despre iubire,
Și să ascund un adevăr ce îl trăiesc,
La ce mi-ar folosi comori în lume,
Dacă, n-aș avea la cine să zâmbesc
Nu știu să definesc ce-i fericirea,
În astă lume mică, plină de păcat,
Dar pot să spun că-mi este bine,
Lângă femeia cu care-s cununat
Voi scrie și voi spune tot prin vers,
Despre iubire, dragoste și fericire,
Pe Domnul Îl voi ruga să mă ajute,
Să pot iubi, ierta, păși spre mântuire!
Alte poezii ale autorului
Doar patru...fac anul!
De multe ori m-am întrebat
Care-anotimp mi-i preferat,
Și nici acum nu pot să spun
Când ani în cârcă am adunat.
Încep să spun că-i primăvara
C-atunci un nume am primit,
Când mama m-a adus pe lume
Iar tata a fost omul împlinit.
Dar cum să nu iubesc și vara
Cu ale ei zile calde cu soare,
Când în concediu poți pleca
La munte sau pe val la mare.
Urmează anotimpul toamnă
Cu bogăția pusă în hambare,
E munca omului de peste an
Pentru a noastră bunăstare.
Iar când de sus fulgul vestește
Că este iarnă și-ți trebuie palton,
Toți așteptăm urarea,,la mulți ani"
Că e sfârșit de an și e...revelion.
Cum aș putea vreodată să aleg
Când unul fără altul nu face anul,
Așa că prețuire am să dau la toate
Cât timp eu călător voi fi cu..Domnul!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poveste tristă!
Fluieră un tren în gară
Ușile larg se deschid,
Însă nimeni nu coboară
Și nici nu se mai închid
Stau mirat mă uit la el
Și nimic nu înțeleg,
Ieri mi-a spus ca vine astăzi
De pe front al meu coleg
Nu mai am răbdare, urc
Să verific prin vagoane,
Și-ntâlnesc pe culoar
Un barbat și trei persoane
Lung privesc cu tâlc la ele
Și deodată ochiu-mi plânge,
Când o văd pe a lui mamă
Cum în brațe puiu-și strânge
Doar acum pot să-nțeleg
Când văd jos un cărucior,
Și de unde atâta plânset
Când copilu-i-ntr-un picior
Mă apropii să-l îmbrățișez
Pe amicul din copilărie,
Care-mi spune printre dinți
Am căzut rănit...la datorie
Nu mi-a zis că s-a-nrolat
Și s-a dus pe front să lupte,
Dar cunosc cum îmi spunea
Răul doar din radăcini se rupe
Desigur vorbea despre dușmani
Care-au atacat mârșav Ucraina,
În timp ce el lucra peste hotare
Iar rușii i-au furat țara și doina
Am coborât cu grijă pe peron
Și-am stat la vorbă pe o bancă,
Mi-a spus ce n-aș fi vrut s-aud
Si c-are-n piept o rană adâncă
Într-un târziu ne-am despărțit
Fără a înțelege de ce-i război,
De ce-au murit atâțea oameni?
Și, de ce există vrajbă între noi?
Unde ești, copilărie!
Demult, tare demult am fost copil
Născut într-un sătuc sub deal,
Întins pe lunca râului, numit Siret
Cu oameni gospodari, făr 'de egal.
De mic copil mama m-a învățat
Să port respect celor din jurul meu,
Cartea să-mi placă, să merg la școli
Și zilnic rugă să înalț, spre Dumnezeu.
Cât de frumoasă mi-ai fost copilărie
Și cât de multe amintiri tu îmi aduci,
De tot ce-au fost,,năzbâtii " și greșeli
Și ,,partizani "jucând, fugind pe lunci.
Eram trei buni prieteni, ca niște frați
Ce strașnici ,,ghidușii " zilnic făceam,
Pe care mama le afla de la vecini
Și pentru care ,,urecheli" primeam.
Acum, nu pot să zic tot ce-am greșit
Că am o vârstă și parcă îmi e rușine,
Totusi, mărturisesc că-s mulțumit
Cu ce-am trăit, cândva și azi mi-e bine.
............................................
Mereu mă-ntreb unde te-ai dus copilărie
Și mai tot timpul, de timp, eu sunt certat,
Ce-mi zice..ai suflet de copil,..copilărește
Și nu uita..talantul..ce Domnul ți l-a dat!
Nostalgie!
E toamnă și eu mă plimb pe-alei
Pentru că vreau să-mi amintesc,
Cum noi demult ne-am cunoscut
Și când am spus întâiul..te iubesc
Pașii mă duc conduși de minte
Prin locuri pe unde ne plimbam,
Și ne țineam noi strânși de mână
Iar eu timid o poezie-ți recitam
Privirea mi-o îndrept spre bănci
Unde adesea noi doi ne-am așezat,
Degeaba gândul îmi fuge în trecut
Când văd și simt că totul e schimbat
Și cum să fie azi cum era altădat
Când ani s-au scurs cam patruzeci,
Doar teiii au rămas și par să spună
Că ne-așteaptă pe aici și la optzeci
Din nou o strâng ușor de mână
Pe doamna ce-mi este azi soție,
Îi simt căldura și toată nostalgia
Iar eu recit din nou aceeași poezie
Nu ne întoarcem și mergem înainte
Spre locul unde savuram o prăjitură,
Aici nu mai găsim cofetăria noastră
Și un local unde servim noi o friptură
Abia acum ne-ntoarcem la mașină
Și ne oprim din drum la mica florărie,
De unde cumpăr un buchet de flori
Și scriu pe panglică...te iubesc Mărie!
Iartă..dar nu uita!
M-a învățat pasu-nainte,
Bine să faci, cunoașteți limita,
Și a mai spus al meu părinte,
Fii bun copile, iartă, dar nu uita
Demult și-a încheiat călătoria,
Plecând în zborul lin spre Cer,
Sub masă și-a lăsat ea doctoria,
Acoperită bine de-un lăicer
Prin rugă numele-i chemăm,
Și ajutor Divin cerem mereu,
Îi spunem c-am învățat cum să iertăm,
Chiar dacă uneori ne este tare greu
În inimi dragostea-ți purtăm,
Și-ți ducem dorul măicuță bună,
Pe tine-n veci nu te uităm,
Iertare dăm, până ca
Soarele...s-apună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Doar patru...fac anul!
De multe ori m-am întrebat
Care-anotimp mi-i preferat,
Și nici acum nu pot să spun
Când ani în cârcă am adunat.
Încep să spun că-i primăvara
C-atunci un nume am primit,
Când mama m-a adus pe lume
Iar tata a fost omul împlinit.
Dar cum să nu iubesc și vara
Cu ale ei zile calde cu soare,
Când în concediu poți pleca
La munte sau pe val la mare.
Urmează anotimpul toamnă
Cu bogăția pusă în hambare,
E munca omului de peste an
Pentru a noastră bunăstare.
Iar când de sus fulgul vestește
Că este iarnă și-ți trebuie palton,
Toți așteptăm urarea,,la mulți ani"
Că e sfârșit de an și e...revelion.
Cum aș putea vreodată să aleg
Când unul fără altul nu face anul,
Așa că prețuire am să dau la toate
Cât timp eu călător voi fi cu..Domnul!
Tu, femeie!
E ziua ta frumoasa mea,
Și-s fericit că-mi ești femeie,
Tu ai căzut precum o stea,
Te-am prins și pus sub cheie
În casa noastră luminezi,
Căldură, dragoste aduci,
La toate tu mereu veghezi,
Și niciodată nu le-ncurci
Tu ești ființa binecuvântată,
Ce nouă-n dar ne este dată,
Mie să-mi fii soția mult visată,
Iar pentru Edy, o mamă adorată
La tine noi cu drag privim,
Și-ți mulțumim că tu exiști,
Te prețuim, iubim și îți dorim,
Să nu ai niciodată, ochii triști
Flori îți vom aduce noi mereu,
Punând în ele dragoste și dor,
Și-l vom ruga pe Dumnezeu,
Să fie-n casa noastră și-n viitor
Acum vreau să mărturisesc,
Și să vă spun despre o cheie,
Pe care-am vrut s-o folosesc,
Să-ncui, descui, dar ea era..la femeie!!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Poveste tristă!
Fluieră un tren în gară
Ușile larg se deschid,
Însă nimeni nu coboară
Și nici nu se mai închid
Stau mirat mă uit la el
Și nimic nu înțeleg,
Ieri mi-a spus ca vine astăzi
De pe front al meu coleg
Nu mai am răbdare, urc
Să verific prin vagoane,
Și-ntâlnesc pe culoar
Un barbat și trei persoane
Lung privesc cu tâlc la ele
Și deodată ochiu-mi plânge,
Când o văd pe a lui mamă
Cum în brațe puiu-și strânge
Doar acum pot să-nțeleg
Când văd jos un cărucior,
Și de unde atâta plânset
Când copilu-i-ntr-un picior
Mă apropii să-l îmbrățișez
Pe amicul din copilărie,
Care-mi spune printre dinți
Am căzut rănit...la datorie
Nu mi-a zis că s-a-nrolat
Și s-a dus pe front să lupte,
Dar cunosc cum îmi spunea
Răul doar din radăcini se rupe
Desigur vorbea despre dușmani
Care-au atacat mârșav Ucraina,
În timp ce el lucra peste hotare
Iar rușii i-au furat țara și doina
Am coborât cu grijă pe peron
Și-am stat la vorbă pe o bancă,
Mi-a spus ce n-aș fi vrut s-aud
Si c-are-n piept o rană adâncă
Într-un târziu ne-am despărțit
Fără a înțelege de ce-i război,
De ce-au murit atâțea oameni?
Și, de ce există vrajbă între noi?
Unde ești, copilărie!
Demult, tare demult am fost copil
Născut într-un sătuc sub deal,
Întins pe lunca râului, numit Siret
Cu oameni gospodari, făr 'de egal.
De mic copil mama m-a învățat
Să port respect celor din jurul meu,
Cartea să-mi placă, să merg la școli
Și zilnic rugă să înalț, spre Dumnezeu.
Cât de frumoasă mi-ai fost copilărie
Și cât de multe amintiri tu îmi aduci,
De tot ce-au fost,,năzbâtii " și greșeli
Și ,,partizani "jucând, fugind pe lunci.
Eram trei buni prieteni, ca niște frați
Ce strașnici ,,ghidușii " zilnic făceam,
Pe care mama le afla de la vecini
Și pentru care ,,urecheli" primeam.
Acum, nu pot să zic tot ce-am greșit
Că am o vârstă și parcă îmi e rușine,
Totusi, mărturisesc că-s mulțumit
Cu ce-am trăit, cândva și azi mi-e bine.
............................................
Mereu mă-ntreb unde te-ai dus copilărie
Și mai tot timpul, de timp, eu sunt certat,
Ce-mi zice..ai suflet de copil,..copilărește
Și nu uita..talantul..ce Domnul ți l-a dat!
Nostalgie!
E toamnă și eu mă plimb pe-alei
Pentru că vreau să-mi amintesc,
Cum noi demult ne-am cunoscut
Și când am spus întâiul..te iubesc
Pașii mă duc conduși de minte
Prin locuri pe unde ne plimbam,
Și ne țineam noi strânși de mână
Iar eu timid o poezie-ți recitam
Privirea mi-o îndrept spre bănci
Unde adesea noi doi ne-am așezat,
Degeaba gândul îmi fuge în trecut
Când văd și simt că totul e schimbat
Și cum să fie azi cum era altădat
Când ani s-au scurs cam patruzeci,
Doar teiii au rămas și par să spună
Că ne-așteaptă pe aici și la optzeci
Din nou o strâng ușor de mână
Pe doamna ce-mi este azi soție,
Îi simt căldura și toată nostalgia
Iar eu recit din nou aceeași poezie
Nu ne întoarcem și mergem înainte
Spre locul unde savuram o prăjitură,
Aici nu mai găsim cofetăria noastră
Și un local unde servim noi o friptură
Abia acum ne-ntoarcem la mașină
Și ne oprim din drum la mica florărie,
De unde cumpăr un buchet de flori
Și scriu pe panglică...te iubesc Mărie!
Iartă..dar nu uita!
M-a învățat pasu-nainte,
Bine să faci, cunoașteți limita,
Și a mai spus al meu părinte,
Fii bun copile, iartă, dar nu uita
Demult și-a încheiat călătoria,
Plecând în zborul lin spre Cer,
Sub masă și-a lăsat ea doctoria,
Acoperită bine de-un lăicer
Prin rugă numele-i chemăm,
Și ajutor Divin cerem mereu,
Îi spunem c-am învățat cum să iertăm,
Chiar dacă uneori ne este tare greu
În inimi dragostea-ți purtăm,
Și-ți ducem dorul măicuță bună,
Pe tine-n veci nu te uităm,
Iertare dăm, până ca
Soarele...s-apună!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!