Ascultă
Oprește lumea dimprejur, suflet ascultă
Închide-afară orice gând, frică alungă
Sub un cireș închide ochii și ascultă
S-auzi sămânța din pământ rodind cum urcă
Ascultă frunzele crescând, timpul cum umblă
Ascultă valu-mpins de vânt, greieri-n luncă
Ascultă ploile curgând, râul din umbră
Gândul chemându-te plângând, omul ascultă
Planeta-i ruptă-n bun și rău, urlând se-ncruntă
Lumea-ntre zei se-mparte-n tabere, se-nfruntă
Lasă-i pe toți și-ascultă-mi dragostea cum cântă
Numai iubirea va putea să șteargă umbră
Ascultă-mi inima și zi-mi de vrei să tacă
Te-ascunzi fugind crezând că timpul o să șteargă
Dragostea nu se va opri nicicând să bată
Te va-nsoți până ce timpul o să ardă
Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: Silvian Costin
Data postării: 20 aprilie 2022
Vizualizări: 979
Poezii din aceiaşi categorie
Atâta timp cât mă iubești de Andra în suedeză
De-ar fi să cadă cerul peste tine, te voi ocroti,
Şi poate să vină, baby, şi potopul, nu-mi stinge focul inimii,
Chiar dacă-i vreun cutremur, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
De-ar fi să ne lovească vreo cometă, nu mi-e frică, ştii,
Că sigur faci tu rost de vreo rachetă, vom supravieţui,
Chiar dacă e vreun tsunami, sfârşitul lumii ştii,
Atâta timp cât mă iubeşti, eu te voi iubi.
Şi când îți vine greu să vezi,
Eu sunt acolo să te luminez.
Şi când în tine nu mai crezi,
Eu sunt acolo să te motivez.
Tam-taca-tum-pa, hai vino încoa',
Vocea ta e o vioară în inima mea,
Tam-taca-tum-pa, te-aş fredona,
Ești refrenul din viaţa mea.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
În ochii tăi răsare soarele.
Lângă tine stau,
Lângă tine stau,
Cu tine sunt mai frumoase nopţile,
Cu tine-n pat răsare soarele.
Så länge du älskar mig
Om himlen faller över dig, ska jag skydda dig,
Och det kan komma, baby, och floden, släck inte elden i mitt hjärta,
Även om det blir en jordbävning, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Om en komet skulle träffa oss är jag inte rädd, du vet
Att du säkert får tag i en raket, vi kommer att överleva,
Även om det kommer en tsunami, världens ände vet du,
Så länge du älskar mig kommer jag att älska dig.
Och när du har svårt att se,
Jag är där för att upplysa dig.
Och när du inte längre tror på dig själv,
Jag är där för att motivera dig.
Tam-taca-tum-bye, kom hit,
Din röst är en fiol i mitt hjärta,
Tam-taca-tum-pa, jag skulle nynna på dig,
Du är mitt livs kör.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp i dina ögon.
Sitter bredvid dig,
Sitter bredvid dig,
Med dig är nätterna vackrare,
Solen går upp med dig i sängen.
Nu-i niciodată prea târziu
Frumoasa mea,nu-i niciodată prea târziu să furi fără regrete fericirea...
Iar eu n-am să-ți promit nimic din ce știu bine că nu am,
Nu pot ori mai degrabă nu cunosc.
Nu stiu nici calea,drumul sau de taină hartă ce poate să te scoată,
Pe-al bucuriei fără de sfârșit tărâm...
Știu bine însă cine sunt ,îți jur...
Când te iubesc,când te respir,
Sau când te sorb prin orice por,
Nemuritorul meu roșu trandafir cu aripi îngerești ce doar eu ți le văd,
Tu ești!
Nu-i niciodată prea târziu să ierți,să uiți sau să iubești un cerșetor de inimi precum eu sunt...
Nu,n-am uitat să-ți scriu poeme dulci născute dintr-un năvalnic dor,
Ce mă frământă groaznic când ești departe,
Chiar dacă tu acolo-n Dobrovăț te regăsești...
Am înțeles,
N-am ce să-ți reproșez și te iubesc,aștept și iar aștept!
(Horia Stănicel-Vasilica dragostea mea 22 decembrie 2024)
Nuteam
N-am de gand sa-ti ies in cale
Chiar de vezi din departare
Ca te-astept cu rabdare
Am tot stat si am gandit
De ce am de suferit?
De ce sa astept intr-una?
Si sa tot sper ca nebuna..
Ca o data ai veni
Bucurie inimi
Sa imi faci si sa nu pleci
Niciodata sa nu treci
Linia din departare
Ca iubirea mea, moare
De te-ntorci fara sa mi spui
Numele cui vrei sa-i pui?
Si de nu mi-l dai mie
Nedat sa fie, o vesnicie
Trifoi cu patru foi!
Tu-mi ești soția mea cea bună
Prietenă, iubită și sare și piper,
Sunt împlinit cu tine pe pământ
Și fericit să fiu al tău iubit prizonier
Te-am întâlnit cândva demult
Trimisă către mine de ursită,
Loc ți-ai găsit în inima-mi rănită
Și de atunci suprema mea ispită
Pe drumul vieții noi am pornit
Trecând prin bune și prin rele,
Nimic și nimeni nu ne-a clintit
Chiar dacă au fost și clipe grele
Timpul s-a scurs fară-ncetare
Și ani frumoși am adunat în doi,
Mă regăsesc în soțul norocos
Ce a cules..trifoi cu patru foi!
Ce este dragostea?
Ce înțelegem noi prin dragoste?
Oare e doar un sentiment?
Sau poate e puterea noastră
Puterea unui univers
Când simți pe cineva alături
Te faci un pic mai fericit
Fiindca iubirea e cheia
E cheia unui nou sfârșit
Văzând în jur numai iubire
Și un nou sfârșit ce a sosit
Ca-ntr-un vârtej
Arunci durerea
Întâmpinând noul sfârșit
Sfârșit mai bun,
Mai luminat
Ce îți arată calea
Deschide dragostea și nu uita
Ca tot la ea e cheia😂
,,Ne cunoaștem din vedere" în islandeză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Við þekkjumst í sjón
hversu margar hverfular stundir
aldrei á vegi þeirra
þeir hættu ekki
örugg og fljót að ganga
Við þekkjumst í sjón
aðeins augun í þögn
sögðu þeir svo oft
allt sem þeir vildu
þegar þeir mættu ljósinu sínu...
Ekki einu sinni óvart
Ég sagði ekki orð
Á svo mörgum fundum,
þessi starandi leikur
það skemmti okkur báðum.
Við þekkjumst í sjón
en það er alltaf gaman
minninguna til að geyma
og rifja upp
augun sem þú hefur þekkt alla ævi
hittast í fyrramálið
og þegar það snjóar og þegar það rignir
í bíl 179.
Við þekkjumst í sjón...
Og svo!
Við þekkjumst í sjón
hversu margar hverfular stundir
við stoppuðum aldrei á leiðinni
örugg og fljót að ganga
Við þekkjumst í sjón
aðeins augun í þögn
sögðu þeir svo oft
allt sem þeir vildu
þegar þeir mættu ljósinu sínu...
Ekki einu sinni óvart
Ég sagði ekki orð
Á svo mörgum fundum,
þessi starandi leikur
það skemmti okkur báðum.
Við þekkjumst í sjón
en það er alltaf gaman
minninguna til að geyma
og rifja upp
augun sem þú hefur þekkt alla ævi
hittast í fyrramálið
og þegar það snjóar og þegar það rignir
í bíl 179.
Við þekkjumst í sjón...
Og svo!
Alte poezii ale autorului
Așteptare
N-am așteptat să vin aici dar am venit
Căci așteptat am fost cândva cu nerăbdare
Și-acum aștept să îmi aduci un răsărit
Ștergând apusul cu lumina ta de soare
Demult aștept fără de rost îndrăgostit
Inima-mi bate alergând în așteptare
Sufletul meu nu-i așteptat și-a obosit
Plecat la tine îl aștept să bea uitare
Totuși aștept în amintire cuibărit
Uitând că timpul nu cunoaște așteptare
Prin vise umblă adevărul adormit
Să mă scufunde-n așteptări fără scăpare
Sperând aștept că voi putea să nu te-aștept
Uitând ce-aștept să plec subit din așteptare
Găsind alt drum să-l merg încet fără s-aștept
Pierzând din mine orice gând de așteptare
E-o diferență-n așteptările de om
Ești așteptat sau alungat în așteptare
Eu tot aștept lipsit de gară pe-un peron
Trenul plecat ce m-a uitat în așteptare
Salvează-mă
Ascultă-mă tu stea, rămâi pe cer
Salvându-mă cu-o rază de speranță
Strângându-mă de mână să nu pier
Adună-mă-napoi fără distanță
Ajută-mă să aflu cine sunt
Salvându-mă cu-o dragoste avară
Atinge-mă cu sufletul adânc
Ferindu-mă de-o lacrimă amară
Pitindu-mă sub pleoape să-ți ajung
Plimbându-mă în vise pe-o vioară
Trezindu-mă cu tine norii fug
Salvându-mă prezența ta vitală
Descurcă-mă cu tine să mă leg
Salvându-mă de iarnă cu o vară
Încurcă-mă-ntre aripi să mă pierd
Aprinde-mă în fiecare seară
Aruncă-mă pe ramuri să m-aștern
Cu frunze răsărindu-mi primăvară
Umbrindu-mă de dorul cel etern
Salvându-mă de mine să nu doară
Acuză-mă că te iubesc prea mult
Iertându-mă de fiecare dată
Primindu-mă să curgem spre amurg
Salvându-mă cu tine viața toată
De ieri a început să piară mâine
De ieri a început să piară mâine
Trecutul vrea prezent și viitor
Blestemul amintirilor supune
Osândă car durerile de dor
Târându-se merg zilele spre noapte
Urcând spre asfințit șovăitor
Desculț umblă speranțele deșarte
Pășind către un vis otrăvitor
Tăcute ard cuvintele uitate
Vibrând se prăbușesc dogoritor
Cenușă a rămas în loc de șoapte
Uscând roșul pe buze incolor
Privirile pălesc întunecate
Luminile orbesc amăgitor
Scânteile lucesc îndepărtate
Plângând lacrima curge sclipitor
Cărările gonesc întortocheate
Alerg fără prezent nepăsător
Pierdut mă dezlipesc de realitate
Un astăzi vrea trecut nemuritor
Anotimpuri
E primăvară, sau e vară, toamnă, iarnă
Poate e noapte sau e zi, nu știu să spun
Puțin contează când stau singur într-o gară
Trenul de noapte-mi plimbă visele la drum
Aleargă timpul anotimpul să ne treacă
Iubirea zace aruncată în noroi
Sufletul umblă părăsit, fără de șansă
Privirea caută prin ceață după zori
Turnănd continuu cu tăceri din abundență
Către-anotimpuri de tristețe ne topim
Orbiți de reguli ordonate în absență
Va străluci golul din suflete sublim
Prin anotimpul nepăsării pierdem oameni
Să-i ignorăm mințind că singuri vor răzbi
Le frângem inima ce le-a bătut speranță
Lăsând pe suflete să ardă ‚a iubi’
Ne-ajunge clipa să ne-alunge anotimpul
Topiți de ploi, printr-e străini, cărunți și goi
Culegem clipele ce le-am lipsit de suflet
Zburănd în nori spre nesfârșitul fără noi
Se șterge tot ce-a fost culoare-n primăvară
Pierzând și vara fără soare-ntr-un infern
Lacrimi albastre scuturând ochii de toamnă
Ne-ajunge iarna înghețând focul etern
Pe-un singur sens
Spun Te Iubesc, inima grea abia de bate
A obosit, de-atâta liniște se zbate
Nu simt nici veri, nici primăveri, zile uitate
Strivit de cer sufletul strigă, foc îl arde
Spun Te Iubesc, prin uşa-nchisă nu răzbate
Chiar şi pereţii se topesc s-asculte-aproape
Acoperişul a zburat, ploaie se-abate
Trimisă-n ceruri către nori pleacă departe
Plimbaţi de dor stropii se-arată la ferestre
Pământul florilor din geam udând de sete
Când tu răsari în dimineţi privind prin gene
Dintr-e petale-un Te Iubesc va face semne
Şi Te Iubesc pe-un singur sens fără scăpare
Chiar de e-nchisă către tine orice cale
Ne-am împărţit în două lumi clădind hotare
Ce e stupid, un Te Iubesc sau pagini goale?
Spun Te Iubesc seara când somnul nu mai vine
Adorm cu greu, visul frumos iarăşi revine
Tu mă săruţi până topit dispar în tine
Cu două inimi vei trăi şi pentru mine
Priviri
Poate ți-e frică să privești la mine-n suflet
Ca-ntr-o oglindă te găsești de-ai să privești
Și-atunci fugind mă ocolești fără de cuget
Nu am cerut să te iubesc, să mă iubești
Focul nestins a mistuit zile senine
Umbrind cu nori priviri ce nu le mai privești
Visul aprins rulează filme clandestine
Povești ascunse ce nicicând n-ai să trăiești
Privesc în urmă timpul zâmbetelor calde
Din ochii tăi mă săgetau două scântei
Dar ai lăsat sufletu-n flăcări să se scalde
Mai mult de om, mai mult de suflet, îți dorești
Strigă un dor, mă-treabă când ajung la tine
Mă-ntreabă inima și sufletul de vești
Răspunde tu la întrebările fragile
Privind în ochi doi ochi ce nu vrei să-i privești
Rămân privind tăcerea lungă, noaptea goală
Nu mai pricep dacă e bine să iubești
Pare-o minciună scrisă-n lumea ideală
Credeam că sufletul cedând suflet primești
Cât de frumos, cât de sublim, privind din stele
Poți să alegi de mă salvezi sau mă zdrobești
Ajunsă zeu aplici sentință vieții mele
Lovind în suflet ai decis să-l osândești
Coboară lacrima-n pământ cărând povară
Se rupe omul dintr-un om răpus de dor
Arunci o inimă-n infern, omul să piară
Dintr-o iubire m-am născut, de ea să mor