Categoria: Poezii de dragoste
Toate poeziile autorului: denisa ali
Data postării: 8 octombrie 2022
Vizualizări: 894
Poezii din aceiaşi categorie
Beauty in soul
Let me see your face
It is a smile for a grace.
Happy moments to remind
To keep them in your soul and mind.
A window wide open to sky
An opportunity given to eye,
To look deeply into the haven
Without being a craven.
The rainbow after the rain
It is crowning your brain.
And your thoughts aim
To a silent song as a claim.
Amintiri la răsărit
Azi dimineață devreme, pășind pe drumul meu
Admiram cum luna își vărsa lumina peste blocul tău
Am rugat-o în șoaptă cu razele să te mângâie
Înainte ca vremea apusului să-i vie...
Am vrut pentru o clipă, să mă opresc din drum
Să mă apropii cât aș fi putut, o poză să ii fac
Dar mi-a fost teamă... să ți-o trimit nu aș fi rezistat
N-ai fi înțeles ce m-a îndemnat, și-as fi ajuns... contact blocat
Atât de frumos pe cer pictată, mare... atât de clară,
Ca în seara când ne-am văzut ultima oară
La un pahar de Barbera și un colț de pizza
Și-n jur ne pluteau aburi dulci de shisha
Eva
O lumină violetă pătrunde tot și, în special,
tot ce se crapă; buze pietrificate, sentimente
uitate, precum și stări amăgitoare de fericire.
Această lumină este o culoare, ce împodobește
urechea unei femei ; ureche, care poate auzi ;
un cântec violet ascuns în taina sânului~
frunze pentru a acoperi răni vechi; dureri după
dureri ; goliciune. Această femeie știe că tot
ceea ce strălucește nu este doar aur în universul
ei paralel ; templu, refracție, dispersie. Învață
cum să–și înfingă dinții într-un măr și-i înfinge
din nou până când acesta se crapă ; a mușca,
remușcare. Ulterior, ea mestecă pentru a se
hrăni; deschidere, transformare ; Ea are nevoie
de sentimentul conștiinței de sine; reflexie de
lumină pe marginea propriului ei abis; cruditate
lăptoasă, matitate, creștere, prăsire și maturație
de toamnă; părăsire. Subconștientul ei este un
cavou în care zace o puritate primară, puerilism.
Viața ei este o zbatere pentru nimic; o ramură
din pomul cunoașterii, care nu va înflori niciodată;
sămânță, a germina. Ea este încă existentă și vie
sub cerul ei plin de nori, îndepărtat și apatic ;
crepuscul trist. Ea are nevoie de o sărutare sfântă
pentru galaxia ei de sentimente. Aude sâsâitul șarpelui,
verde la față, și freamătul frunzelor ; mască~
fie alba, fie roșie, fie galbenă, fie cafenie. Viața ei
este întunecare. Ea nu vrea să se dezumanizeze.
Umbra ei este o formă în spațiu, una eterică.
Ea înțelege semnificația fructului interzis, pe care
îl păstrează în căușul iubirii ; zbârcire, mumificare.
Poezie de Marieta Maglas
Te-aș blestema
Amintiri private, cu uși închise 🚪
Dragoste cum vezi numai în vise 🪄
Suflete pereche după o noapte împreună 🫂
Dar ne-am mințit înainte ca soarele să apună 🌅
Diluez dorul cu alcool, tăcerea eu o beau 🍾
Doua pahare… la al treilea te văd mereu 🍷
Mă sufoc, dar încerc să nu disper ☄️
Parfumul tău ca un blestem pe piept apasă fără aer 💨
Strig un suflet rece, în inimă e doar gol 🫙
Mă sting ușor , mă dor și cuvintele pe rol 🎭
Zi după zi, număr zile-n șoaptă 👄
E de parcă nu te-aș fi iubit vreodată 💔
Cum te-am iubit, nici tu, nici în altă lume
Nu vei găsi, … nici în flăcări nici în spume 🔥🌊
A mai trecut o zi, dar rana nu-i închisă 🔐
În caz că ți se face dor, las ușa deschisă 🔓
Cât te-am iubit, ai să înțelegi cândva ⏳
Că ai plecat, sper că nu vei regreta 🚬
Visele cu tine mă mai liniștesc 🥀
Te-aș blestema… dar încă te iubesc ❤️🩹
Un versificator, nu un poet
Ești un versificator, nu un poet, așa zicea,
Fata din Haiti, cu ochi șevrolet, rontzâind dintr-o brioșă,
Roz-verzuie, la Starbucks (ea era pasionată de Annick de Souzenelle).
I-am dat să-mi citească de pe telefon,
direct în franceză Je est un autre.
Am știut dintotdeauna că nu sunt poet,
Mă gândeam, în timp ce limba ei împingea
prin aer un R, et je me suis reconnu poete,
-Ce teribilă e Poezia- !
În timp ce limba ei împingea prin aer un R,
Și doamna care se așezase lângă noi,
Mă privea dezaprobator pentru că aveam 44 de ani,
Și îmi beam cafeaua cu o puștoaică de culoare,
la Starbucks, într-o zi oarecare.
NU știu
NU știu ce mi-ai făcut,
Nu știu de ce îmi place
Nu știam că mereu va mai exista cineva,
Nu știam cum se face,
Dar știam că ești minunat,
Deși nu ne cunoșteam.
.....
Iubirea, ce e ea?
Un sentiment, nu știu?
Un loc, nu știu?
Dar tu mi-ai luat-o.
Iubirea ESTE,
Iubirea VA FI totul pentru toți.
Ea te dărâmă când e cazul,
Dar tot ea te și ridica.
Beauty in soul
Let me see your face
It is a smile for a grace.
Happy moments to remind
To keep them in your soul and mind.
A window wide open to sky
An opportunity given to eye,
To look deeply into the haven
Without being a craven.
The rainbow after the rain
It is crowning your brain.
And your thoughts aim
To a silent song as a claim.
Amintiri la răsărit
Azi dimineață devreme, pășind pe drumul meu
Admiram cum luna își vărsa lumina peste blocul tău
Am rugat-o în șoaptă cu razele să te mângâie
Înainte ca vremea apusului să-i vie...
Am vrut pentru o clipă, să mă opresc din drum
Să mă apropii cât aș fi putut, o poză să ii fac
Dar mi-a fost teamă... să ți-o trimit nu aș fi rezistat
N-ai fi înțeles ce m-a îndemnat, și-as fi ajuns... contact blocat
Atât de frumos pe cer pictată, mare... atât de clară,
Ca în seara când ne-am văzut ultima oară
La un pahar de Barbera și un colț de pizza
Și-n jur ne pluteau aburi dulci de shisha
Eva
O lumină violetă pătrunde tot și, în special,
tot ce se crapă; buze pietrificate, sentimente
uitate, precum și stări amăgitoare de fericire.
Această lumină este o culoare, ce împodobește
urechea unei femei ; ureche, care poate auzi ;
un cântec violet ascuns în taina sânului~
frunze pentru a acoperi răni vechi; dureri după
dureri ; goliciune. Această femeie știe că tot
ceea ce strălucește nu este doar aur în universul
ei paralel ; templu, refracție, dispersie. Învață
cum să–și înfingă dinții într-un măr și-i înfinge
din nou până când acesta se crapă ; a mușca,
remușcare. Ulterior, ea mestecă pentru a se
hrăni; deschidere, transformare ; Ea are nevoie
de sentimentul conștiinței de sine; reflexie de
lumină pe marginea propriului ei abis; cruditate
lăptoasă, matitate, creștere, prăsire și maturație
de toamnă; părăsire. Subconștientul ei este un
cavou în care zace o puritate primară, puerilism.
Viața ei este o zbatere pentru nimic; o ramură
din pomul cunoașterii, care nu va înflori niciodată;
sămânță, a germina. Ea este încă existentă și vie
sub cerul ei plin de nori, îndepărtat și apatic ;
crepuscul trist. Ea are nevoie de o sărutare sfântă
pentru galaxia ei de sentimente. Aude sâsâitul șarpelui,
verde la față, și freamătul frunzelor ; mască~
fie alba, fie roșie, fie galbenă, fie cafenie. Viața ei
este întunecare. Ea nu vrea să se dezumanizeze.
Umbra ei este o formă în spațiu, una eterică.
Ea înțelege semnificația fructului interzis, pe care
îl păstrează în căușul iubirii ; zbârcire, mumificare.
Poezie de Marieta Maglas
Te-aș blestema
Amintiri private, cu uși închise 🚪
Dragoste cum vezi numai în vise 🪄
Suflete pereche după o noapte împreună 🫂
Dar ne-am mințit înainte ca soarele să apună 🌅
Diluez dorul cu alcool, tăcerea eu o beau 🍾
Doua pahare… la al treilea te văd mereu 🍷
Mă sufoc, dar încerc să nu disper ☄️
Parfumul tău ca un blestem pe piept apasă fără aer 💨
Strig un suflet rece, în inimă e doar gol 🫙
Mă sting ușor , mă dor și cuvintele pe rol 🎭
Zi după zi, număr zile-n șoaptă 👄
E de parcă nu te-aș fi iubit vreodată 💔
Cum te-am iubit, nici tu, nici în altă lume
Nu vei găsi, … nici în flăcări nici în spume 🔥🌊
A mai trecut o zi, dar rana nu-i închisă 🔐
În caz că ți se face dor, las ușa deschisă 🔓
Cât te-am iubit, ai să înțelegi cândva ⏳
Că ai plecat, sper că nu vei regreta 🚬
Visele cu tine mă mai liniștesc 🥀
Te-aș blestema… dar încă te iubesc ❤️🩹
Un versificator, nu un poet
Ești un versificator, nu un poet, așa zicea,
Fata din Haiti, cu ochi șevrolet, rontzâind dintr-o brioșă,
Roz-verzuie, la Starbucks (ea era pasionată de Annick de Souzenelle).
I-am dat să-mi citească de pe telefon,
direct în franceză Je est un autre.
Am știut dintotdeauna că nu sunt poet,
Mă gândeam, în timp ce limba ei împingea
prin aer un R, et je me suis reconnu poete,
-Ce teribilă e Poezia- !
În timp ce limba ei împingea prin aer un R,
Și doamna care se așezase lângă noi,
Mă privea dezaprobator pentru că aveam 44 de ani,
Și îmi beam cafeaua cu o puștoaică de culoare,
la Starbucks, într-o zi oarecare.
NU știu
NU știu ce mi-ai făcut,
Nu știu de ce îmi place
Nu știam că mereu va mai exista cineva,
Nu știam cum se face,
Dar știam că ești minunat,
Deși nu ne cunoșteam.
.....
Iubirea, ce e ea?
Un sentiment, nu știu?
Un loc, nu știu?
Dar tu mi-ai luat-o.
Iubirea ESTE,
Iubirea VA FI totul pentru toți.
Ea te dărâmă când e cazul,
Dar tot ea te și ridica.
Alte poezii ale autorului
Balada de toamnă
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog cum te rugam candva:
Mai spune-mi o singura data ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...
Balada de toamnă
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog cum te rugam candva:
Mai spune-mi o singura data ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...
Balada de toamnă
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog cum te rugam candva:
Mai spune-mi o singura data ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...
Balada de toamnă
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog cum te rugam candva:
Mai spune-mi o singura data ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...
Balada de toamnă
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog cum te rugam candva:
Mai spune-mi o singura data ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...
Balada de toamnă
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog cum te rugam candva:
Mai spune-mi o singura data ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...
Balada de toamnă
E pustiu iubitule pe strada,
Ploua marunt,e frig afara!
Auzi? Cum plange o vioara..
Prin ea canta toamna suparata.
Si e frig,si frunze cad
Soarele parca a decedat
Vantul mangaie lanurile pustii
Of toamna nu credeam c-o sa mai vii!
In suflet se strang dureri inferne
De dor si dragoste sufletul imi cere
Sa te mai rog cum te rugam candva:
Mai spune-mi o singura data ca sunt a ta!
E toamna tarzie iubitule si..
Nu ai venit!
Doar toamna si cu mine stim cat am suferit...