De prin politica
Sunt in viata doua faze,
Ce se oglindesc mereu,
In miscari, gesturi si fraze
Si-ti formeaza propriu’ EU.
Prima faza de negare,
Te tine multi ani captiv
Si tot negi cu-nversunare
Ca esti prost, prost efectiv.
Si ramai asa blocat,
Pana ce in cap apare
Ceva nou, sofisticat,
Ce se cheama acceptare.
Si-acum c-ai aflat deja
Ca esti prost, chiar prost sadea
Treci la urmatoarea faza
Si-ncepi a semnaliza.
Te crezi important, chiar miezul,
Tu dai sfaturi, reciti Crezul.
Dintr-o data iti permiti
Pe ceilalti sa-i crezi tampiti.
Le explici cat esti de tare,
Cum si cat esti tu de mare;
Nu accepti nicio secunda
Sa fii iar prostul din umbra.
Pan’ la urma nu conteaza
Cat vrei sa pari de-ntelept,
Absolvind a doua faza,
Acum esti un prost destept.
Categoria: Poezii comice
Toate poeziile autorului: Dansam
Data postării: 21 ianuarie
Vizualizări: 73
Poezii din aceiaşi categorie
Bătrânica hoață în franceză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Le vieux voleur
Dans une friperie,
Pris, collecté, consulté depuis n'importe quelle marque,
Une vieille femme dans la fleur de l'âge, car elle avait environ 70 ans, regarde les bustiers,
La sœur aînée de Cecilia, la propriétaire du magasin, regarde la femme avec des gestes grossiers :
Il la voit toujours assise et boudeuse,
C'est comme si rien ne pouvait le calmer,
Passez devant les porte-chemisiers,
Il ne choisit que ceux avec un imprimé méduse,
Mettre, mettre, mettre au filet tout ce qu'il trouve,
Il n'a pas l'air pressé,
Les mouvements sont lents,
Il ne cède pas sous les yeux vigilants
Du gérant du magasin,
Qu'est-ce que l'âne tousse en admirant la photo du bulletin,
Notre vieux voleur,
Il n'a absolument aucune nausée,
Parce que le désir du cœur s'y livre,
Il y a eu un tumulte,
À un moment donné, le gérant du magasin lui demande :
"Vous avez des sacs lourds, je suppose que vous êtes aussi allé dans d'autres magasins ?", mais la drôle de vieille dame répond : "Ecoute, fais ton travail !"
Impossible pour elle d'accepter une telle insensibilité, elle l'accepte avec calme, blouse par blouse,
La vieille dame a vraiment l'air confuse,
Il lui dit gentiment qu'il en a reçu beaucoup, beaucoup comme cadeaux, que c'était récemment sa fête et c'est pourquoi elle est chargée de ces sacs,
Et les sept broches,
Qui ont été retirés du magasin,
En tant que vieille femme, ils ont été oubliés depuis longtemps,
"Avez-vous une explication sur tous les produits que vous transportez avec vous d'un endroit à l'autre ?"
"Je ne sais pas, je ne sais même pas à quoi ressemble mon lit."
"Alors pourquoi es-tu venu faire les courses ?"
« Est-ce que je voulais voir quelque chose de beau ?
« Est-ce que tu me mens gentiment ?
"Que signifie vraiment beau ?"
"Laissez-moi avec cette prétention, car je peux me rattraper tout seul"
"J'oublie, oui, mais j'ai payé tout ce que je devais prendre, je ne suis pas du genre à voler"
"Si vous ne vous souvenez pas de sept broches, vous prendrez quand même tout le magasin sans savoir que vous l'avez pris"
"Comment est-ce possible? Doutez-vous de ma moralité ? »
" Qu'y a-t-il de moral dans un monde qui a oublié de l'être ? "
Restant sur cette question, la vieille femme commence à retirer de son sac à main, de sa jupe, de ses manches, de derrière ses boucles d'oreilles, de sous son chapeau, tout ce qu'elle a pris et n'a pas payé.
D'accord, nous espérons que vous ne volerez pas la prochaine fois.
C'est une assez grosse erreur morale.
Serenadă
E plăcut să ascultăm o serenadă
La colț de stradă
Doar că, pe bună dreptate, cea auzită de mine
Atinge niște note mai sublime
Când bariton, când soprană, ici și colo mai câte o octavă aruncată
Că așa se suflă nasul, mai dintr-o bucată
La patiseria din Piața Orhideelor
Gazdă a turneelor
Pentru fitness și plimbări pe bicicletă
Și picturi cu o singură paletă.
Printre geamurile aburite,
De la fleicile bine rumenite,
Ascult cu mare drag, dar și dezgust,
Ceea ce nu e de bun gust
Și mă întreb:"oare când se mai termină?"
Acele sunete ce, evident, nu se anină
Armonios...
În timpul unui prânz copios.
Compozitorul operetei nazale originale se oprește,
Se tot uită la acel crenvuști, învelit în chifle, pe care îl servește,
De o jumătate de oră fără să mai știe,
Privind în gol, cu lăcomie,
Ce sentimente mai nutrește
Pentru batista sa cu undițe și pește.
Dezbate ce să mai facă,
Dacă să continue sau să se prefacă
Că și-a finalizat actul la care lucra cu atâta patos,
Dar, fiindcă e scorțos,
Nu se lasă,
Chiar apasă
Cu batista pe o nară,
Scoțând sunete de o tonalitate rară.
Nu doar odinioară
Am convenit că muzica lui mă înfioară
I-am spus că mă deranjează,
La care el se holbează.
Deloc indignat,
Chiar m-a șicanat
Și mi-a arătat că, dinadins,
Produce acel zgomot distins.
Am început, pe un ton de ceartă,
Să vorbim despre ceva ce se iartă.
Așadar, ne-am împăcat,
Iar, de la patiserie, nonșalant, am plecat.
Dozator de apă
Este ora 8:00 dimineața, Cecilia ține ora de engleză,
Astăzi și-a propus să vorbească despre adjective, epitete, antiteze, comparații,
Nici nu apucă să termine al zecelea exercițiu, că sună telefonul,
O sună curierul în legătură cu o comandă plasată recent,
Mai exact, Cecilia comandase, în urmă cu trei zile, un dozator de apă,
Lumea preferă să îl umple cu apă,
Însă Cecilia ar pune în el lapte cu ciocolată, fresh-uri de portocale, lămâi, rodii, kiwi, smoothie-uri, milkshake-uri,
Revenind la apel, curierul nu găsește apartamentul la care să lase comanda,
În pofida acestui lucru, Cecilia a explicat clar strada, blocul, etajul, apartamentul,
Curierul se face că a înțeles și îi închide,
Peste 20 de minute, același curier o sună, cu aceeași problemă,
Cecilia mai explică încă o dată,
Curierul mimează înțelegerea celor explicate și închide iar,
Peste alte 15 minute, tot el o sună,
Cecilia este cu nervii întinși la maxim
Cu mult calm care trădează o ușoară indignare în voce, întreabă:,, Ce este? De ce mă tot sunați atât?"
Curierul și el nervos:,, Haideți doamnă, veniți, vă rog, și arătați-mi unde trebuie să livrez, că nu fac altceva decât să mă învârt în cerc de vreo 45 de minute, mai am și alți clienți, nu doar pe matale..."
Cecilia închide, tremură ca frunza de nervi,
Deși, a rezistat eroic 45 de minute să lucreze sub asemenea presiune,
O copilă o întreabă:,, Ce s-a întâmplat?"
Cecilia plictisită spune:,, Ce să se mai întâmple? Un curier nu găsește adresa la care să îmi livreze coletul."
Copila o întreabă din pură curiozitate:,, Dar ce ați comandat?"
Cecilia:,, Nu e treaba ta!"
Copila: ,, Vă rog, spuneți-mi, doar așa..."
Cecilia: ,,Nu îmi găsește apartamentul la care să îmi livreze dozatorul de apă, cu toate că, am lăsat tot ce trebuia, date de contact, adresă, totul bine pus la punct. Voiam doar să mi-l livreze, să intre frumos în apartament, să mi-l monteze, ca eu când mă întorc acasă să mă bucur de dozatorul comandat..."
Copila:,, Păi, cum să intre și să vi-l monteze, când nu i-ați lăsat cheia de la intrarea în apartament?"
Cecilia: ,, Oooo...te rog...mai taci! Vă rog să stați cuminți în ultimele cinci minute, câte au mai rămas din această oră, că trebuie să plec, să lămuresc omul ce are de făcut..."
Cecilia și-a strâns lucrurile, a coborât pe balustradă, nu pe scări, a pornit cheia de contact a mașinii și a plecat acasă.
Excursie cu elicopterul
Am mers să admirăm o expoziție de vehicule organizată cu ocazia zilelor orașului
După ce am gustat peste 17 feluri de brânzeturi, prezentate de dragul cașului.
Erau vehicule de toate felurile: când de epocă, când de mers pe uscat, când de mers pe apă, când de pilotat la mare altitudine.
Plină de entuziasm și de exces de zel
Pentru ceea ce s-a dovedit a fi, de fapt, un țel,
Uitându-ne la fiecare vehicul, vedem că cele ce nu sunt de epocă sunt de închiriat,
După cum și cu proprietarul am discutat,
Multă încredere din partea lui am câștigat,
L-am convins să ne lase să închiriem elicopterul pentru trei zile
Spunând că vom preda totul intact, fără a avaria acele proiectile
Laterale, concepute pentru a apăra mai bine scaunele pasagerilor
De zborul neatent al păsărilor,
Ne urcăm în elicopter, găsim și cartea tehnică
Care în unele situații mai mult ne pune piedică,
Cui îi trebuie instrucțiuni
La asemenea vehicule și la ambarcațiuni?
Tragem de manetă în sus,
Tot ce aveam mai de preț în sertare ne-am pus
Și decolăm liniștiți,
Suntem cei mai fericiți,
Zburăm deasupra unei cetăți,
Vedem multe ziduri, fortificații,
Se lasă seara, poate vom zări chiar constelații,
Ne învârtim de jur împrejurul orașului,
Ne plictisim de acest spațiu aerian, ne uităm pe busolă și mergem tot mai la vest
Și pentru că vrem, dar și ca să supunem vehiculul unui test,
Zburăm deasupra orașului Satu Mare,
Ne bucurăm, e 10 noaptea, luăm și ceva mâncare,
Luăm de la drive-through, tot meniul, cu tot cu cartofi prăjiți,
În cuptor bine rumeniți,
Ne simțim bine, dormim în elicopter pentru că în zori de zi ne întoarcem la expoziția de la care am plecat,
Să îi dăm proprietarului elicopterul numai bun de returnat.
Bătrânica hoață în engleză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
The stealing old lady
At a thrift store,
There are clothes taken, collected, browsed from any brand,
An old woman past her fifties, for she was about 70 years old, looks at the bustiers,
Cecilia's older sister, the shop owner, looks at the woman with rude gestures,
She sees her still sitting and sulking,
It's as if nothing can calm her down,
Go past the blouse racks,
She only chooses the ones with a jellyfish print,
She keeps putting and putting, stuffing in the net everything she finds,
She doesn't seem to be in a hurry,
Her movements are slow,
She does not give in under the watchful eyes
Of the store manager,
Who has got a whooping cough, admiring the picture of the bulletin,
Our old thief,
She is not embarrassed at all,
Because the heart's desire indulges it,
There was an uproar,
At one point, the shop manager asks her,
"You have heavy bags, I suspect you've been to other stores, as well?", but the funny old lady replies: "Look, this is none of your business!"
Impossible for her to accept insensitivity like this, she takes it in stride, blouse by blouse,
The old lady really looks confused,
She tells her nicely that she received many, many of them as gifts, that it was recently her name day and that is why she is loaded with those bags,
And all the seven brooches,
Which were taken from the store,
And they were forgotten a long time ago,
"Do you have any explanation for all the products you carry with you from place to place?"
"I don't know, I don't even know what my bed looks like."
"Then why did you come shopping?"
"Did I want to see something beautiful?
"Are you lying to me beautifully?"
"What does beautifully really mean?"
"Cut me some slack with this pretence, because I really get it"
"I do occasionaly forget , but I paid for everything I had to buy, I'm not the type to steal"
"If you don't recall the seven brooches, then you are prone to steal the entire store and have no idea you stole it"
"How is it possible? Do you doubt my morality?"
"What is moral in a world having forgotten to be moral?"
Bearing this question in mind, the old woman begins to remove from her purse, from her skirt, from her sleeves, from behind her earrings, from under her hat, everything she took and did not pay for.
Alright, we hope you are not going to steal next time,
As it's a pretty huge moral mistake.
Spitalul te vindeca..sau?
Singuratatea ma apasa,
Aici, pe patul de spital,
Ma cheama cineva la masa
Dar de nimic nu am habar.
O doamna-n varsta mi-este alaturi
Dar sa discute nu ar vrea,
Caci se gandeste doar la maturi,
Sa plece acas', sa-si curete sufrageria.
Asistente, doctori, toti draguti
Ma poarta pe ici, pe colo,
Dar de-ai putea sa ma asculti,
Eu nu m-as mai gandi ca-s "solo".
Mi-e dor de ei, colegii mei,
Ce ma distreaza tot mereu,
De Tanti, Aida si Andrei
De care rad " siempre" la greu.
La unu am fost la masa,
Se servea ciorba cu paine,
Mai bine mananc acasa,
Sper s-ajung maine-poimaine.
Noroc ca se mai iveste
Sa mai ies putin pe-afara
Mi-a venit miros de peste,
Insa, nu pup nicio gheara!
Sapte zile de-oi mai sta,
In acest spital ,"cinci stele"
Ma apuca nebunia
Si-o sa-mi vina crizele.
Alte poezii ale autorului
In Vis
Cum stateam, dormind, in vis,
Portile mi s-au deschis,
Si-am ajuns ca prin minune
Unde era alta lume.
Nu erau deloc probleme,
Lipsa ganduri, teoreme;
Eram treaz chiar de dormeam
Si simteam, din nou traiam.
Nici necaz, nici vorba goala,
Nici oftat, nici gust de smoala;
Era totul clar ca apa,
Semana un pic cu soarta.
Dar n-apuc sa-mi bucur gandul,
Cand mi-apare-n zari mormantul;
Doua palme scurt mi-am dat
Sa-mi revin, si-am re-nviat.
Insa gustul ce-a ramas,
Ma tot scoate din impas,
Si s-ajung din nou la EL,
Inchid ochii, adorm.. uite-L.
DAR
Vremuri tulburi,
Mii și mii,
Fost-au ieri
Până să vii.
Dar odată ce-ai venit,
Toate mi s-au desluṣit;
Am aflat a mea cătare;
Mi-ai fost far intre hotare.
Nu-nteleg și nu-ntelegi,
C-au fost mii de ani întregi,
Când n-aveam nicio speranță,
Toate fară importanta?!
Însă tu ai fost lumină,
Licărirea cea divină;
Sufletului înghețat,
Dor de viață tu i-ai dat.
Ah ce tremur,
Ce cutremur;
Spaime crude,
Năruite...
Eminescu
Ai trecut cu brio timpul,
Nemuririi mângâiere,
Și-ai lăsat în urmă-ți gândul
Scris în zeci de giuvaiere.
Nici modest, nici îngâmfat,
Ai fost OM în toate cele;
Ai fost ghimpe la Palat
Și Luceafărul din stele.
Ai adus în lume dorul,
Ai făcut-o să viseze,
Însă ți-a lipsit decorul,
Și-au uitat s-aprecieze.
Judecat pentru nimicuri,
Din invidii, inventate,
Le surâzi, senin, de veacuri,
Geniu, din eternitate!
Când vrăjmași și trădători,
Țara vând, fără de frică,
Versul tău le dă fiori,
Iar pe noi ne tot ridică.
Gând scăldat în praf de Cer,
Azi și mâine și-n tot timpul,
Lumii dăruit mister,
Sa fii plans de-ntreg Pământul!
Astăzi este despre tine,
Despre viața ta de chin;
Neuitat, rămâi cu bine...
- Eminescu, Te Iubim!
Pur
Fericit e omul care
Nu se plânge că nu are,
Nu se plânge-n gura mare
Nici măcar atunci când doare.
Fericit peste măsură
Este cel cusut la gură;
Cel ce tace și îndură,
Și-i umil, lipsit de ură.
Fericirea din durere,
Fără nicio mângâiere,
Când tu dai fără a cere,
Este cea dintâi avere!
Starea de Bine
Cand apare, cand dispare,
Si cand vine parca-i bine,
Si tu vrei cu disperare
Sa ramana mult la tine.
Ins-aproape din senin
Se topeste ca o boare,
Ramanand in loc venin,
Pana data viitoare.
Avans
De vrei să-ti faci prieteni,
A lor mâna-nainte,
La menghină s-o strângi,
Ca sa-și aducă aminte,
Atunci cand vor minți,
Trăda, ori te vor vinde.