Sunt ca un mort
Sunt un mort
Ce îsi caută mormântul
Sunt o carte
Ce îsi caută cuvântul
Așa mă simt de-o viață încoace
Dar ca acuma niciodată
Aș vrea să te las in pace
ce poveste palpitantă
Mă simt așa....
Pierdut, nebun
Știu că ai prefera
Sa pornim pe același drum
Pe o potecă necălcată
Nici de alții,nici de noi
C-o poveste neuitată
Începută de noi doi
Poezii din aceiaşi categorie
Capitulare
Pe bătrânul Hemingway parcă-l văd, din spatele unei pipe,
Cum deschide iar marea, pe când hoțul de clipe,
Sufletul meu, ca un tren ruinat, retras de pe șine,
Săturat de furtuni, visează să adoarmă în sine.
Cicatricele încă, vechi hotare in sânge,
Pulsează-n adânc, spre comori levantine,
Dar prova e ruptă, iar timona-i un brici,
Care taie catargul : „nu mai vrem pe aici” .
De rugină sunt prinse carabinele toate
Mapele-s șterse, iar busolele sparte.
Frageda zi, prima din toate, parcă a plecat,
Prea departe.
Autor : O.T.
Ți -aduc o floare
Ți -aduc o floare, azi, când nu mai știi
Cum ochii mei te caută, pustii
Si-n palme strâng comori de suferință
Ce-mi scapă, printre gene-n, neștiință.
Ți -aduc o floare, azi, când frunza zboară
În toamna care bântuie afară
Si-n sunetele ce le-aud mă port cu gândul
E amintirea mea, ori bate vântul?
Ți -aduc o floare, azi, când curge neaua,
Când se împarte -n milioane steaua.
Aștept lumina ce-o să nască -n zori
Să -ți citesc iar scrisoarea, de mai multe ori.
Ți -aduc o floare azi, când nu mai știi,
Când la chemare nu te-întorci să vii
Si tot ce ai lăsat e doar un gând -
O floare așezată pe mormânt.
Chinuri
În spitalul rece, cu coridoare lungi,
Fiul meu luptă într-un război nedrept,
Limfomul îi strânge cu lanțuri de suferință,
Dar el rămâne un erou, un suflet tânăr înfruntând destinul.
Sub lumina albă a neonurilor sterile,
Chinurile își fac loc printre picături de chimioterapie,
Fiecare clipă e o luptă, o rezistență stoică,
Fiul meu, curajos, se agață de speranța din ochii mei.
În fiecare noapte în care durerea își face simțită prezența,
Îmi cuprind copilul în brațe, în încercarea de a-l încălzi,
Lacrimile stau ascunse în colțul ochilor mei obosiți,
Dar în fața lui, îmi găsesc puterea să zâmbesc și să-i alin suferința.
Privind la firele de viață, care intră în venele firave,
Simt neputința mea de a-i lua chinurile,
Dar iubirea, ca un balsam, îi alină pe ascuns rănile,
Încerc să fiu o stâncă în furtuna lui, să-i fiu alături în fiecare privire suferindă.
Zilele se topesc într-un amalgam de emoții,
Chimioterapie, analize, intervenții chirurgicale,
Fiu meu, o comoară înfruntând vijelia,
În ochii lui strălucește încă flacăra speranței.
În camera de spital, cu pereții albi ca o poveste nespusă,
El scrie cu curaj un capitol despre lupta sa,
Limfomul încearcă să-i fure bucuria, dar el rezistă,
Cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare zbucium de durere.
Chinurile fiului meu sunt un poem amar,
Însă versurile lui sunt scrise cu îndârjire,
În căutarea unei dimineți pline de lumină,
Când va învinge boala și va zbura spre sănătate, eliberat.
Epigrame IX
Unui fumător
De copil el a fumat,
Pentru noi a fost mister,
Dar de azi ne-a anunţat,
Că se simte exact ca-ncer.
Nedumerire
Vă întreb, fără să supăr,
Să-mi răspundă-un omolog,
De stomac, eu dacă sufăr,
De ce nu merg la stomatolog?
Fanatism
Cu Poşta Română, eu nu lucrez,
Şi toţi, să spun de ce, îmi cer…
Ei bine, vă divulg acest mister,
Eu sunt de mic: Fan – Courier.
Halterofil
Halterofil cu foarte mare palmares,
Dar pentru sine poartă o mare ură,
A încercat mereu dar fără de succes,
Ca să-şi ridice, nivelul de cultură.
Obezitate
E supraponderală a mea vecină,
M-am întâlnit cu ea lângă tufişuri,
Şi pare genul de femeie fină,
La care nu prea merge cu ocolişuri.
Vânătorul
Am drept vecin un vânător,
Dar nu găseşti trofeu în casa sa,
Şi nu-i un lucru întâmplător,
Fiindcă trage numai la măsea.
Uleiul
La suprafaţă a ieşit,
Uleiul foarte supărat,
Spunând că e năpăstuit,
Căci prea la icre e frecat.
Unuia cu multe minusuri
Face socoteli ce-i dă cu plus,
Și analizele la sinusuri,
Căci cineva deştept i-a spus,
Că are multe minusuri.
Unei grase
A aşteptat grăsuna rezultatul,
Şi da, va fi angajată mâine…
A terminat-o cu oftatul,
Căci va putea mânca o pâine.
Vorbă din popor
S-a dovedit a fi real,
Acea vorbă ce la ea socot,
Am văzut aseară în bar,
Cum doi ciungi beau cot la cot.
Noaptea
23 octombrie
O seara atât de rece
E una ca oricare alta
Știu ca va trece
Insa ma întreb ,,Und' te grăbești tu, viata mea ?"
Las ' sa ma bucur încă o clipa
Apoi sa mor
Oare de dor?Ma pun la somn
Dar nu acum ,acuma plâng
Ma uit pe geam fiindcă știu sigur
Cândva acolo eram eu și ...încă câțiva
Într adevar nu erau mulți
Dar ne puteam juca și asa .
Și fugeam chiar și desculți
Dar noua ne era bine na
Acum asa e de pustiu
Același loc de cândva
Stă părăsit și plânge tare
Dar cine sa I dea alinare?
Si pietrele sunt supărate
Nu au mai fost de mult purtate
Purtate în deal și desenate
Of ,rau îmi pare ,dragi surate !
Îmi pare rău că am vrut sa cresc
Acum eu sa mai mâzgâlesc ?
Te rog, tu copilarie
Iarta ma pentru aceasta prostie
Și te rog frumos
Mai vizitează ma o zi
Sa fim din nou cu toți copii
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu...mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce îl port de-un an
Iarasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el ... nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă..
Capitulare
Pe bătrânul Hemingway parcă-l văd, din spatele unei pipe,
Cum deschide iar marea, pe când hoțul de clipe,
Sufletul meu, ca un tren ruinat, retras de pe șine,
Săturat de furtuni, visează să adoarmă în sine.
Cicatricele încă, vechi hotare in sânge,
Pulsează-n adânc, spre comori levantine,
Dar prova e ruptă, iar timona-i un brici,
Care taie catargul : „nu mai vrem pe aici” .
De rugină sunt prinse carabinele toate
Mapele-s șterse, iar busolele sparte.
Frageda zi, prima din toate, parcă a plecat,
Prea departe.
Autor : O.T.
Ți -aduc o floare
Ți -aduc o floare, azi, când nu mai știi
Cum ochii mei te caută, pustii
Si-n palme strâng comori de suferință
Ce-mi scapă, printre gene-n, neștiință.
Ți -aduc o floare, azi, când frunza zboară
În toamna care bântuie afară
Si-n sunetele ce le-aud mă port cu gândul
E amintirea mea, ori bate vântul?
Ți -aduc o floare, azi, când curge neaua,
Când se împarte -n milioane steaua.
Aștept lumina ce-o să nască -n zori
Să -ți citesc iar scrisoarea, de mai multe ori.
Ți -aduc o floare azi, când nu mai știi,
Când la chemare nu te-întorci să vii
Si tot ce ai lăsat e doar un gând -
O floare așezată pe mormânt.
Chinuri
În spitalul rece, cu coridoare lungi,
Fiul meu luptă într-un război nedrept,
Limfomul îi strânge cu lanțuri de suferință,
Dar el rămâne un erou, un suflet tânăr înfruntând destinul.
Sub lumina albă a neonurilor sterile,
Chinurile își fac loc printre picături de chimioterapie,
Fiecare clipă e o luptă, o rezistență stoică,
Fiul meu, curajos, se agață de speranța din ochii mei.
În fiecare noapte în care durerea își face simțită prezența,
Îmi cuprind copilul în brațe, în încercarea de a-l încălzi,
Lacrimile stau ascunse în colțul ochilor mei obosiți,
Dar în fața lui, îmi găsesc puterea să zâmbesc și să-i alin suferința.
Privind la firele de viață, care intră în venele firave,
Simt neputința mea de a-i lua chinurile,
Dar iubirea, ca un balsam, îi alină pe ascuns rănile,
Încerc să fiu o stâncă în furtuna lui, să-i fiu alături în fiecare privire suferindă.
Zilele se topesc într-un amalgam de emoții,
Chimioterapie, analize, intervenții chirurgicale,
Fiu meu, o comoară înfruntând vijelia,
În ochii lui strălucește încă flacăra speranței.
În camera de spital, cu pereții albi ca o poveste nespusă,
El scrie cu curaj un capitol despre lupta sa,
Limfomul încearcă să-i fure bucuria, dar el rezistă,
Cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare zbucium de durere.
Chinurile fiului meu sunt un poem amar,
Însă versurile lui sunt scrise cu îndârjire,
În căutarea unei dimineți pline de lumină,
Când va învinge boala și va zbura spre sănătate, eliberat.
Epigrame IX
Unui fumător
De copil el a fumat,
Pentru noi a fost mister,
Dar de azi ne-a anunţat,
Că se simte exact ca-ncer.
Nedumerire
Vă întreb, fără să supăr,
Să-mi răspundă-un omolog,
De stomac, eu dacă sufăr,
De ce nu merg la stomatolog?
Fanatism
Cu Poşta Română, eu nu lucrez,
Şi toţi, să spun de ce, îmi cer…
Ei bine, vă divulg acest mister,
Eu sunt de mic: Fan – Courier.
Halterofil
Halterofil cu foarte mare palmares,
Dar pentru sine poartă o mare ură,
A încercat mereu dar fără de succes,
Ca să-şi ridice, nivelul de cultură.
Obezitate
E supraponderală a mea vecină,
M-am întâlnit cu ea lângă tufişuri,
Şi pare genul de femeie fină,
La care nu prea merge cu ocolişuri.
Vânătorul
Am drept vecin un vânător,
Dar nu găseşti trofeu în casa sa,
Şi nu-i un lucru întâmplător,
Fiindcă trage numai la măsea.
Uleiul
La suprafaţă a ieşit,
Uleiul foarte supărat,
Spunând că e năpăstuit,
Căci prea la icre e frecat.
Unuia cu multe minusuri
Face socoteli ce-i dă cu plus,
Și analizele la sinusuri,
Căci cineva deştept i-a spus,
Că are multe minusuri.
Unei grase
A aşteptat grăsuna rezultatul,
Şi da, va fi angajată mâine…
A terminat-o cu oftatul,
Căci va putea mânca o pâine.
Vorbă din popor
S-a dovedit a fi real,
Acea vorbă ce la ea socot,
Am văzut aseară în bar,
Cum doi ciungi beau cot la cot.
Noaptea
23 octombrie
O seara atât de rece
E una ca oricare alta
Știu ca va trece
Insa ma întreb ,,Und' te grăbești tu, viata mea ?"
Las ' sa ma bucur încă o clipa
Apoi sa mor
Oare de dor?Ma pun la somn
Dar nu acum ,acuma plâng
Ma uit pe geam fiindcă știu sigur
Cândva acolo eram eu și ...încă câțiva
Într adevar nu erau mulți
Dar ne puteam juca și asa .
Și fugeam chiar și desculți
Dar noua ne era bine na
Acum asa e de pustiu
Același loc de cândva
Stă părăsit și plânge tare
Dar cine sa I dea alinare?
Si pietrele sunt supărate
Nu au mai fost de mult purtate
Purtate în deal și desenate
Of ,rau îmi pare ,dragi surate !
Îmi pare rău că am vrut sa cresc
Acum eu sa mai mâzgâlesc ?
Te rog, tu copilarie
Iarta ma pentru aceasta prostie
Și te rog frumos
Mai vizitează ma o zi
Sa fim din nou cu toți copii
Vânt de noiembrie
Adie un miros de noiembrie și vin
Miros ce ocoleste-al meu pahar
Privesc pe geam poate revii
Dar nu...mi-e așteptarea în zadar.
Gandurile imi zboară spre trecut
Abia ce sufletul îmi linistisem
Si toate tainele au renăscut
Si-au început sa împletească vise.
Din doru-mi ce îl port de-un an
Iarasi se nasc versuri spre infinit
E-atata foșnet pe străzi de lume
Doar tu ești pe-o hartie de citit.
Atat de-adanc te port in suflet
Și-atat de mult te simt in sinea mea
Că mă cuprinde-un simt de teamă
Că nicicând din el ... nu vei pleca.
Mi te ascund printre cuvinte dulci
Si te strecor în pagini ce te invocă
Cu fiecare rand tot mai aproape-mi ești
Si-n suflet iarăși simțurile se revoltă..
Alte poezii ale autorului
Vis neîmplinit
Vis neîmplinit
Tainică iubire
Mereu mi-aș fi dorit
Să nu mai ies din tine
Să continui să visez
Măcar acolo să trăiesc
Pe emoții să glisez
Și să am ce îmi doresc
Tot aștept că să te treci
Dor estempestiv
Și din suflet tu să pleci
Dor nebun și agresiv
Altă zi ,și alta sticlă
Altă zi ,și altă sticlă
De tărie sau de vin
Mă cuprinde așa o frica
In loc de sânge,am venin...
Sunt așa de bipolar
Sau poate doar nebun
Zâmbesc din ce in ce mai rar
Of.. Cate as vrea sa spun
Mi-ai zis , dacă mai știi
"Nu acum,ciai târziu
Lângă tine am sa fiu
De nimica no m mai știi "
Sa nu crezi că nu te-astept
Ca să vii la mine iar
Haide,vin o la al meu piept
Altfel...totu-i in zadar
Băutorul
Din vina ta
Am ajuns un băutor
Ce nimica nu mai vrea
Doar să uite de-al tău dor
Vreau sa beau, să-nebunesc
Chiar în astă seară
Te-am dorit,și te doresc
Pentru a mia oară
Vreau să beau,sa mă distrug
Niciodată să mă obișnuiesc
Ca de tine eu sa fug
Te-am dorit și te iubesc!
La ce te porți așa cu mine ?
La ce te porți așa cu mine ?
C-am un suflet și mă doare
Eu am vrut să țin la tine
Ca la o scumpă floare
Dar tu vrei sa stai in spini
Și nu vrei sa te culeg
Drumu-i plin de mărăcini
Aș fi vrut să te aleg
Atât îți spun,că timpul trece
Să înțelegi eu aștept
Nu mai fi cu mine rece
Hai la mine și-al meu piept
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e greu
Astă seară vreau sa mor
Beau și plâng mereu...mereu
.......
Că mi-e dor , n-ai înțeles
Nici de greul care îl trag
Dă-mi te rog ceva de-ales
Măcar spune-mi ce sa fac
Beau și plâng de șase zile
Că-i plecat de langa mine
Ai crezut că asa-i mai bine
Vei vedea.. când răul vine
Tot mă mint cu a mea durere
Tot mă mint cu a mea durere
Și cu suspinul meu amar
Că mai am o mângâiere
Dar degeaba.... în zadar
Am rămas numai cu gândul
Ce mă macină mereu
Te jelesc nopți de-a rândul
Și-mi duc traiul cu dor greu
Dar degeaba eu mai sper
Și la tine mă gândesc
De-amaraciune parcă pier
Cu-o romanța m-ostoiesc
Vis neîmplinit
Vis neîmplinit
Tainică iubire
Mereu mi-aș fi dorit
Să nu mai ies din tine
Să continui să visez
Măcar acolo să trăiesc
Pe emoții să glisez
Și să am ce îmi doresc
Tot aștept că să te treci
Dor estempestiv
Și din suflet tu să pleci
Dor nebun și agresiv
Altă zi ,și alta sticlă
Altă zi ,și altă sticlă
De tărie sau de vin
Mă cuprinde așa o frica
In loc de sânge,am venin...
Sunt așa de bipolar
Sau poate doar nebun
Zâmbesc din ce in ce mai rar
Of.. Cate as vrea sa spun
Mi-ai zis , dacă mai știi
"Nu acum,ciai târziu
Lângă tine am sa fiu
De nimica no m mai știi "
Sa nu crezi că nu te-astept
Ca să vii la mine iar
Haide,vin o la al meu piept
Altfel...totu-i in zadar
Băutorul
Din vina ta
Am ajuns un băutor
Ce nimica nu mai vrea
Doar să uite de-al tău dor
Vreau sa beau, să-nebunesc
Chiar în astă seară
Te-am dorit,și te doresc
Pentru a mia oară
Vreau să beau,sa mă distrug
Niciodată să mă obișnuiesc
Ca de tine eu sa fug
Te-am dorit și te iubesc!
La ce te porți așa cu mine ?
La ce te porți așa cu mine ?
C-am un suflet și mă doare
Eu am vrut să țin la tine
Ca la o scumpă floare
Dar tu vrei sa stai in spini
Și nu vrei sa te culeg
Drumu-i plin de mărăcini
Aș fi vrut să te aleg
Atât îți spun,că timpul trece
Să înțelegi eu aștept
Nu mai fi cu mine rece
Hai la mine și-al meu piept
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e dor
Înțelege că mi-e greu
Astă seară vreau sa mor
Beau și plâng mereu...mereu
.......
Că mi-e dor , n-ai înțeles
Nici de greul care îl trag
Dă-mi te rog ceva de-ales
Măcar spune-mi ce sa fac
Beau și plâng de șase zile
Că-i plecat de langa mine
Ai crezut că asa-i mai bine
Vei vedea.. când răul vine
Tot mă mint cu a mea durere
Tot mă mint cu a mea durere
Și cu suspinul meu amar
Că mai am o mângâiere
Dar degeaba.... în zadar
Am rămas numai cu gândul
Ce mă macină mereu
Te jelesc nopți de-a rândul
Și-mi duc traiul cu dor greu
Dar degeaba eu mai sper
Și la tine mă gândesc
De-amaraciune parcă pier
Cu-o romanța m-ostoiesc