Spre ce vioi etern?
Spre care vioi etern mi-te-ndrepți?
Oare, spre-o soartă ceva mai bună?
Uite, eu pe asta nu o prea cred,
Căci tot ce veșnic pare ți se poate
Duce maxim într-o lună.
Spre care vioi etern te îndrepți?
Oare mergi tu spre a tinereților privighetoare?
Iată, eu pe asta nu prea ți-o cred,
Și cioara poate, crede-mă, să fie cântătoare.
Spre ce vioi etern te îndrepți?
Spre tot ce ar putea o lume să-și dorească?
Ei, uite, eu, pentru asta, te compătimesc,
Fiindcă din solul lumesc al dorniciei
Floarea eternității tale n-are cum să crească.