Adevărul sau minciuna
Aproape toată viața mea mă întreb: cum să recunosc pe un adevăr sau pe o minciună? Răspunsul nu este simplu, mai bine zis foarte complicat. Ei sunt gemeni, aceeași față, aceeași statură etc. Ca să le distingi, trebuie multă vreme, poate un an sau doi, nu știu. Sau poate niciodată nu va fi clar, căci tot pare să fie adevărul sau minciuna. Camuflat și plin de fățărnicie.
Fiecare om are mentalitatea lui, nu poți să intri în mintea lui și să vezi imagini schițate de dânsul. În același timp, sufletul este un anonim care își arată fața numai într-un timp potrivit și un loc potrivit. Și este imposibil de prezis ce va spune omul, că nu noi introducem cuvinte în rațiunea lui, ci el își alcătuiește fraze, oricum ar fi frumoase, ispititoare, adevărate sau false. Rog de atras atenția asupra ultimelor două termene, fiindcă despre acestea voi vorbi.
Deci, cum este diferențiat adevărul față de minciuna? Mă strădui să fiu perspicace. Când cineva spune ceea ce a fost și este, oricât ar fi dramatic sau tragic acest cuvânt, și se începe un tunet tumultuos, încât toată populația tresare de frica și de nedumerirea văzând fulgerul alb și cu foc, atunci asta este adevărul. Sunt posibile victime, dar cum poate exista adevărul fără sacrificiul omului? El poate fi scuipat, lovit, gonit de toți și, evident, să rămână solitar pe viață, ca un pustnic care a părăsit familia sa plină de sânge și întunecime. Și acest pustnic nu a dorit să-și umple inima cu lacrimi și răstriște, ci cu dragostea și lumina.
Iată aici apare un balsam pentru suflet, un drog care pictează raiul pentru fiecare, cum ar fi sirenele ale căror cântecele îi fac pe oamenii să-și piardă mințile și să-și caute moartea. Minciuna. Ea este dulce, îmbălsămată, bogată cu iubirea etc. Numai că efectul este vremelnic, creând o impresie paradoxală. Pentru a nu-și pierde existența, identitatea și sensul din cauza unui fapt veridic, dar trist și dureros, omul își ascunde trecutul și îl născocește așa cum trebuie să fie. Societatea îl va primi cu mâncare, băutură și bogăție enorma, însă, când va trece jumătate de veac și acest iad va fi divulgat, el iarăși se va întoarce în acest ciclu, numai că este mai intens, mai dârz și mai sever.
Deznodământul este același ca și al adevărului. De ce așa?
Category: Prose
All author's poems: Sergiu P. Cassian ![]()
Date of posting: 15 November
Timp de citire: ~4 min.
Views: 33
Other poems by the author
Elegia I
Aduc ție această poezie,
o, femeie,
poezia cu pereche
de la omul fără pereche,
de când te-am pierdut într-o insulă pustie.
Simte ritmul ce n-are nimic în suflet
și pe o orfană - rimă.
Soarele se apune și se ridică luna,
să-mi scoată lichidul din ochii mei
jalnici și bătrâni,
cu toate că sunt tânăr.
Stelele mă întrebau:
Cassian, unde este regina stelelor?
Cum să le răspund, căprioara mea,
când nu ești în preajma mea?
Unde ai plecat fără mine, iubita mea,
pantera mea,
leoaica mea?
Eu sunt Romeo în actualitate
și Julieta mea m-a părăsit
ca și cum ar pleca din lumea mea
reală.
Să-l întreb pe un doctor sau nu
despre simțurile mele,
despre vioara care-mi ascultă cuvintele
necuvântate?
Fața mea își arată riduri,
de parcă s-a tăiat cu ceva ascuțit
în absența mea,
și am înțeles un lucru:
eu eram înjunghiat
de câteva ori
până la moarte…
Icoana Maicii, când o privesc,
parcă mi se trezește un dor paradoxal,
chiar dacă nu am văzut-o niciodată.
Sunt fiul Maicii și o iubesc
fără s-o văd.
Și sunt fratele Lui Emanuel,
căci cu mine este Dumnezeu.
Cerul albastru cu norii, ce plutesc
deasupra capului meu,
își pierde tinerețea și inima.
Treptat, bătrânețea îl acaparează sufletul,
pierzând timpul și spațiul.
Nici codrul, nici corola, nici vremea
nu mai are jucării,
ele au plecat fără veste.
Dar încotro mergi cu povara pe umerii
cei chinuiți și firavi
care nu mai simt nimic?
Unde-i raiul tău mult dorit
cu grădina botanică?
Croiește-ți drumul spre casa ta veche
unde te așteaptă copilăria și inocența,
să le cuprinzi pentru ultima oară,
pentru ultima clipă
înainte să pleci,
fără mine,
în casa ta nouă, pregătită de Emanuel,
căci cu tine este Dumnezeu.
Fugi de la mine
Din oricare nucleu răsare
o radiație
care strecoară-n omul
și-l strivește treptat
cu chinuri mari și neoprite.
Simt în mine o radiație
de patimă,
gata să te iubească omorând
pe tine
cu chinuri mari și neoprite.
Dăunător universului,
precum o radiație.
Te rog, iubito,
fugi de la mine.
Cicatrice
Care-i sensul să simt povara perturbării,
Dacă nu pot să duc pe demonul greutății?
Cine poate să-mi potolească durerea inimii,
Care plânge cu sânge, dar nu lacrimi, infinit?
Unde-i spațiul cu armonie, purificare,
Fără chin, durere și suferința mare?
Ce înseamnă viață? Și ce înseamnă moarte?
Parcă sunt damnat pe veci, fără nicio salvare.
Cum este posibil să îndur focul de iad?
Nici Lucifer nu are repaus, că el îi fad.
Mi-e frică să-mi însemn încă o cicatrice,
Ca să nu mă vatăm cu gândurile rigide.
Creierul îmi șoptește să văd cu proprii ochi,
Însă inima, searbădă, se transformă-n strigoi…
Și strică legământul vital, și nu-l ascultă,
Și simțul, mirosul, gustul… toate le aruncă.
Și eu, frământat de povara perturbării,
Mă arunc, cu un zâmbet, în adâncul mării.
Negura crudă mistuiește viziunea mea,
Nu văd, n-aud. Însă greutatea nu mai e grea.
Dobândit-am ceea ce am dorit toată viața:
O pace eternă - fermecătoare nirvana.
Înțelepciunea nebunului
Ceea ce eu știu puțini percep
și ei mă consideră un nebun,
dar nu mă supăr,
că asta-i natura lor umană.
Eu mă smeresc de tot ce văd,
de tot ce aud și nu mă supăr,
e firesc.
Însă mă simt închis în cușcă
și nu există ieșirea.
Pereții sunt din fier și fără fereastră,
nu văd păsările, soarele, chiar și oamenii.
Vă rog, dați-mi libertatea să știu,
căci eu sunt bolnav
și îmi trebuie izvoarele
să le beau,
altminteri mă voi seca.
Omul este efemer și tipic
și face ceea ce fac alții,
cunoaște ceea ce cunosc alții,
vorbește ceea ce vorbesc alții
și pleacă așa cum pleacă alții,
dar eu nu.
Eu sunt alt om..
Nu om, dar spirit,
care plutește printre voi fără să-l vedeți,
glăsuiește fără să-l ascultați.
Din afară sunt ca voi,
dar dinăuntru sunt eu.
Mirul
femeia leprosului, când L-a văzut
pe Iisus,
a luat mirul și L-a uns
pe tot corpul Lui,
pentru ca să fie pregătit
de moartea iminentă.
în fiecare casă văzut-am pe moarte,
dar nu se alipește de mine,
că nu mă cunoaște.
găsit-am un mir dintr-o cămară
părăsită de oameni
și mi-am uns fruntea.
vine la mine moartea,
care era groaznică
dar acum este splendidă,
și se atinge de mine
ca pe un mire demult așteptat.
Eu sunt mândru…
Toate florile se nasc,
se cresc
și se ofilesc,
dar floare mea tot persistă
ca o plantă unică.
Ea nu numai trăiește,
ci își dezvăluie puritatea
și balsamul
cât va dori ea.
Celelalte plante sunt rele
și pizmașe
care doresc să iau locul ei
și s-o nimicească pe veci.
Dar floarea îndură ororile
și suferințele corolelor
care se ostenesc
pentru slava plantei.
Eu sunt mândru să fiu corola
unei flori de minuni.
Love poems
Parting poems
Poems about nature
Spring poems
Poems dedicated to Mothers
Poems for children
About parental home
Poems for Dad
Poems about animals
Poems about death
Philosophical poem
Confessional poems
Sad poems
Motivational poems
Prose
Christmas carols
Funny poems
The patriotic poems
Poems March 8
Easter poems
New Year Poems
Diverse poems
Thoughts
Poems dedicated
Congratulations
Friendship poems
Poems in the same category
Ceas rezistent la apă
Este o dimineață superbă de început de ianuarie, ne aflăm la unul dintre cele mai prestigioase colegii tehnice din județul Suceava, unde distinsa noastră profesoară de engleză, Cecilia (și numele de familie nu îl știm) se află în baie. Mai exact, în baia profesorilor, în partea pentru femei. Este un început de zi destul de anevoios după 4-5 alarme setate pe telefon, una pe la 12:30, alta pe la 2:40, altele două pentru fiul ei și încă una pe la 4:50 dimineața. Primele două au fost pentru a lua antibiotic, după ce a avut ceva infecție cu stafilococ auriu și nu știu câte alte tulpini de nozocomiale și bacterii gram pozitive pe care fii-su i le-a adus de la grădiniță, ultima alarmă a fost pentru a ajunge la timp în stație și a lua autocarul până la liceu, (pentru cine nu știe, Cecilia este navetistă cu 15 ani de experiență în transporturi). În mod normal, Cecilia ar fi putut să ceară concediu până ar fi început să se simtă mai bine, să se recupereze, să devină mai energică, dar o cunoașteți, știți cum e ea. Ea vrea doar olimpici, vrea ca tot ceea ce face să aibă sens, îi place obiectul pe care îl predă și nu doar atât, ea vrea să producă o reformă în predarea acestui obiect, chiar tinde să revoluționeze și să îmbunătățească actul predării până l-ar aduce la rangul de artă. A ales să facă ore suplimentare în starea în care e, pentru că știe că în acest an, olimpiada se va ține la liceul la care predă. În această dimineață însă, Cecilia nu prea a apucat să mai aibă grijă și de ea însăși, fapt pentru care, a trebuit prima dată să meargă la baie. I s-a întins tot rimelul, de la condens, din fericire, își îndepărtează surplusul cu niște șervețele umede. Apoi, cu cele uscate începe să-și sufle nasul, și suflă săraca, că se distrează și profesoarele din cabinele alăturate. Plouă cu comentarii de genul ,, Știi Cecilia, am o mașină de tuns iarba pe care o folosesc să tund junglă din jurul casei și face exact aceleași sunete". Dragi colege profesoare, dați dovadă de empatie și nu mai râdeți de problema Ceciliei, că nu este de glumit cu microbii care circulă, la câți au tot apărut, ca ciupercile după ploaie, am impresia că vine sfârșitul lumii, dar aceasta este realitatea, sunt dezechilibre ecologice, poluare și au apărut bacterii. Și încălzirea globală le ajută să prospere... În fine...Cecilia pune atâta pasiune în suflatul nasul, ca în orice altceva ar face, nu m-a ajutat și pe mine cu niște cărți de care am avut nevoie în urmă cu 10000 de ani? Bineînțeles că da, dar vreau să zic că la ea acasă nici nu se vede culoarea pereților, tencuiala sau dacă are tablouri, că are cărți până la lustră. Și așa arată cam fiecare cameră din apartament. Am înțeles destul de repede că este pasionată de ceea ce face și bravo ei. E greu să mai găsești pasiune în ceva, orice, chiar cred că nimic nu are sens sau poate trebuie să mai caut până să-l găsesc.
Revenind la povestea noastră, Cecilia își suflă nasul, aruncă șervețelul după ce l-a umplut de secreții și cheaguri de sânge, trage apa. Din păcate, odată cu șervețelul s-a dus în jos, prin conductă și ceasul acela aspectuos și modern pe care l-a primit în septembrie, de ziua ei, de la o prietenă. A alunecat de pe încheietura mâinii, pentru că grăbindu-se inutil (oricum ajungea prima) nu a apăsat destul pe sistemul de prindere. Să ofer un pic de context, ceasul are o brățară termorezistentă, ce rezistă cu succes și la apă, pe cutie cel puțin, scria "rezistență de 500 ATM la apă". Producătorii japonezi n-au mințit privind calitatea produsului pe care Cecilia îl purta, un ceas de la Casio, model G-Shock, cam mare pentru o mână de femeie, de culoare neagră, cadran rotund, care afișa orele cu cifre arabe de culoare albastră. Rezistă, e intact și în ziua de azi, doar că, prin canalizare, a avut alt traseu și s-a revărsat în apa Sucevei, în loc să o însoțească peste tot. Cecilia se panichează, dă anunț la ziar, lipește afișe peste tot prin oraș, cu poze cu ceasul, unde promite recompensă pentru găsirea acestuia.
La o lună, de la începerea căutărilor, este informată că a fost găsit și să vină să și-l revendice. Ajunge la sediul respectiv, vorbește cu doamna de la ghișeu care îi dă ceasul. Cecilia nu prea știe cum să reacționeze, este ceasul ei și totuși parcă nu mai este. De cât timp a stat prin apa unde se revarsă orice, a căpătat o culoare verde militar, va încerca acasă să o înlăture, fie cu penseta, fie cu pila de unghii, fie cu detergent, fie cu ce alte produse de curățare va mai găsi. Serios, parcă nici nu mai seamănă cu ceasul care îi plăcea atât de mult la început...
CARE-I VINA MEA…
Încercări sisifice mă bântuie…
M-am uitat în fiecare zi către cer să-i fie soarelui mai ușor să mă vadă, dar un nor călător m-a stropit răutăcios cu cerneala-i înnegrită dintr-o călimară plină cu mister…
M-am rezemat de un falnic brad să învăț să mă înalț ca el, dar necunoscând semnele pământului nu am văzut că bradul era marcat să fie tăiat…Crengile încă verzi mă consolau când frunzele-ace mă înțepau , crezând că sunt dârvarul … Cândva, o barcă și valurile m-au dus de pe un mal pe celălalt mal. Uitând să-mi iau din nisip visele rătăcite ,m-am aruncat în valuri să mă reîntorc , dar valurile s-au supărat și dintr-un temerar am ajuns naufragiat…
Mereu încercări, încercările neputinței.
Transpus de atâtea neîmpliniri , derulez aleile unui parc pustiit…Pe o bancă ruginită era așezat un baston alb, uitat de cineva sau , nevăzătorul pătrunzând întunericul cu ochiul minții, a lăsat bastonul să călăuzească pe cei care văd și totuși sunt mai orbi decât orbii. Am luat bastonul și încă merg orbecăind printre încercări, întrebându-mă care este a mea vină ?…
Despre viața omului și alte mărunțișuri
Îngăduie-mi să-ți spun câteva cuvinte despre suflet și simțăminte. Căci, uneori, grea mai este viața omului, că așa i-a lăsat Bunuțul Dumnezeu: să-i fie și bine, dar și greu, cu măsură-n toate, fiindcă dacă stai și te gândești, viața omului nu este un fir întins, ci un râu învolburat în cale-i de stânci, sau calm în lagune întinse și reci... un râu care numai la vale poate curge.
Și nu pentru că ar fugi de înălțimi, ci pentru că așa i-a fost dat: să adune în el tot ce întâlnește - ploi, lacrimi, nămol, lumină - și să curgă tot mai departe, chiar și atunci când malurile îl strâng, chiar și atunci când albia pare prea îngustă pentru dorurile lui.
Totuși, deși pare fragil, omul nu se rupe ușor. Se macină, ce-i drept, ca piatra sub apă, dar tocmai din această frecuș se naște rotunjimea sufletului. Și poate că nu întâmplător cele mai limpezi ape sunt cele care au trecut prin cele mai multe coturi. Fiindcă liniștea nu vine din lipsa furtunii, ci din învățarea ei, căci, Doamne, și eu am supraviețuit furtunilor, tocmai ca să înțeleg și să apreciez cumințenia sufletului...
La sfârșit de an, râul acesta al meu încetinește pentru o clipă. Nu se oprește - că nu știe -, dar parcă se uită o clipă înapoi, spre izvoare, și înainte, spre marea care îl așteaptă fără grabă. Și în acea clipă scurtă, parcă uit să mai număr anii, fiind mai degrabă atent la toate câte s-au trecut: ce-am pierdut, ce-am păstrat, ce-am învățat să las să curgă.
Căci nu tot ce doare trebuie ținut, după cum nu tot ce bucură este menit să rămână. Unele lucruri sunt doar ape de primăvară: vin, tulbură, și se duc. Altele sapă adânc și rămân.
Iar sufletul, asemenea râului, nu cere să fie judecat, ci lăsat să curgă mai departe - cu mai puțină povară, cu mai multă înțelegere, și cu nădejdea tăcută că, dincolo de ultima cotitură, apa se va liniști.
Și totuși, când amurgul de lasă în tăcere peste râu și anul își strânge lucrurile ca un călător obosit, nu pot să nu privesc înapoi cu o ușoară strângere de inimă. Sunt locuri pe unde apa a trecut o singură dată și nu se va mai întoarce niciodată la fel. Sunt chipuri care s-au oglindit cândva în curgerea ei și au rămas doar ca o adiere, o vibrație abia simțită sub piele.
Mi-e dor de mine cel de atunci, cel care credea că timpul are răbdare și că toate pot fi amânate. Mi-e dor de lucrurile simple, de tăcerile pline, de serile în care nu grăbeam nimic, pentru că nu știam încă ce înseamnă să pierzi. Nostalgia nu doare pentru ce-a fost, ci pentru că am înțeles că nu va mai fi la fel.
Râul curge mai departe, firește. Dar uneori, în undele lui adânci, mai zăresc frunze vechi, purtate multă vreme, ca niște amintiri care refuză să se scufunde. Le las să treacă, fără să le opresc. Doar le salut în gând, cu recunoștință.
Iar la capăt de an, când liniștea se așază ca o ceață subțire peste toate, îmi permit acest mic răgaz: să-mi plec fruntea în fața a ceea ce a fost, să zâmbesc pentru ceea ce m-a făcut om și să las râul să mă ducă mai departe - puțin mai încet, puțin mai împăcat, puțin mai plin de dor.
Și astfel înțeleg că viața nu se trăiește în clipele mari, ci se amestecă tăcut cu toate mărunțișurile ei - gesturi mărunte, zile obișnuite, uitări și doruri - din care, fără să-mi dau seama, se face întregul.
REȚELELE SOCIALE – LUMEA CARE NE UNEȘTE ȘI NE DESPARTE DE CRISTIAN DIACONIȚA
Introducere
Bună ziua!
Astăzi am ales să vorbesc despre un subiect care ne însoțește aproape în fiecare moment al vieții noastre: rețelele sociale.
Dacă în trecut oamenii așteptau zile sau chiar săptămâni pentru a primi o veste de la cineva aflat departe, astăzi un mesaj ajunge în doar câteva secunde. Dacă odinioară o fotografie era păstrată într-un album, astăzi putem face sute de fotografii într-o singură zi și le putem împărtăși cu oameni din întreaga lume. Dacă înainte pentru a afla o informație trebuia să citim o carte, un ziar sau să întrebăm pe cineva, astăzi avem la îndemână un dispozitiv care ne poate oferi milioane de informații.
Trăim într-o perioadă în care internetul și rețelele sociale au devenit parte din viața noastră.
Telefonul mobil nu mai este doar un obiect prin care vorbim cu cineva. El este, pentru mulți dintre noi, o bibliotecă, un televizor, un aparat foto, un ziar, o hartă, un mijloc de comunicare și chiar o fereastră către întreaga lume.
Dar apare o întrebare importantă:
Rețelele sociale ne fac viața mai bună sau ne fac dependenți de lumea virtuală?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să privim atât partea bună, cât și partea mai puțin bună a rețelelor sociale.
---
1. Ce sunt rețelele sociale?
Rețelele sociale sunt platforme online care permit oamenilor să comunice, să distribuie informații, fotografii, videoclipuri și idei și să interacționeze cu alte persoane.
Printre cele mai cunoscute se numără Facebook, Instagram, TikTok, YouTube, Snapchat, WhatsApp, X și alte platforme.
Fiecare dintre ele are propriul mod de funcționare.
Pe unele platforme oamenii postează fotografii și momente din viața lor. Pe altele urmăresc videoclipuri scurte, ascultă muzică sau urmăresc creatori de conținut. Unele sunt folosite mai mult pentru comunicare, iar altele pentru informare, divertisment sau chiar pentru promovarea unor afaceri.
Astfel, rețelele sociale au devenit un adevărat univers virtual, în care fiecare persoană își poate crea un profil și își poate exprima personalitatea.
---
2. De ce au devenit atât de populare?
Unul dintre principalele motive este nevoia oamenilor de a comunica.
Omul a fost întotdeauna o ființă socială. Ne place să vorbim, să povestim, să împărtășim experiențe și să fim ascultați.
Rețelele sociale au făcut acest lucru extrem de ușor.
Putem vorbi cu un prieten care se află în alt oraș. Putem vedea ce mai face o rudă plecată în străinătate. Putem descoperi oameni care au aceleași pasiuni ca noi.
Un alt motiv este viteza.
Totul se întâmplă foarte repede. O fotografie poate fi publicată în câteva secunde. O știre poate ajunge la milioane de oameni aproape instantaneu. Un videoclip poate deveni popular într-o singură zi.
În acest fel, lumea pare că a devenit mult mai mică.
Distanțele nu mai par atât de importante.
---
3. Avantajele rețelelor sociale
Rețelele sociale au numeroase avantaje.
În primul rând, ele ne ajută să comunicăm.
Putem trimite mesaje, putem efectua apeluri video și putem păstra legătura cu persoane pe care nu le putem întâlni zilnic.
În al doilea rând, rețelele sociale pot fi foarte utile pentru educație.
Pe internet putem găsi lecții, explicații, documentare, cursuri, experimente și materiale educative. Dacă nu înțelegem un lucru la școală, putem căuta explicații suplimentare.
De asemenea, rețelele sociale ne pot ajuta să descoperim talente și pasiuni.
Un elev care cântă, desenează, dansează, face sport, fotografiază sau creează conținut poate arăta lumii ceea ce știe să facă.
Poate chiar să inspire alte persoane.
Un alt avantaj este reprezentat de informare.
Putem afla rapid ce se întâmplă în lume, putem urmări evenimente și putem descoperi perspective diferite asupra unor subiecte.
Totuși, trebuie să fim atenți: nu orice informație de pe internet este adevărată.
---
4. Rețelele sociale și prietenia
Un lucru interesant este modul în care rețelele sociale au schimbat ideea de prietenie.
În trecut, prietenii erau în principal oamenii pe care îi întâlneam la școală, în cartier sau în diferite activități.
Astăzi putem avea sute sau chiar mii de „prieteni” sau urmăritori online.
Dar apare o întrebare:
Câți dintre aceștia ne-ar fi alături într-un moment dificil?
Un „like” nu este același lucru cu o îmbrățișare.
Un comentariu nu înlocuiește o conversație sinceră.
Un mesaj trimis rapid nu poate înlocui întotdeauna prezența unui om lângă noi.
De aceea, cred că trebuie să facem diferența între popularitatea online și prietenia adevărată.
Poți avea mii de urmăritori și să te simți singur.
Și poți avea doar câțiva prieteni adevărați și să fii unul dintre cei mai bogați oameni din lume din punct de vedere sufletesc.
---
5. Partea întunecată a rețelelor sociale
Așa cum spuneam, rețelele sociale au și dezavantaje.
Unul dintre cele mai importante este dependența.
Uneori intrăm pe o platformă pentru câteva minute și ajungem să petrecem acolo ore întregi.
Spunem:
„Mai văd un videoclip.”
Apoi încă unul.
Și încă unul.
Iar timpul trece fără să ne dăm seama.
Problema este că timpul petrecut pe internet nu mai poate fi recuperat.
Putem recupera bani.
Putem cumpăra lucruri noi.
Dar nu putem cumpăra timpul care a trecut.
---
6. Rețelele sociale și imaginea de sine
Un alt efect important este modul în care rețelele sociale ne influențează imaginea despre noi înșine.
Pe internet vedem adesea oameni care par să aibă vieți perfecte.
Case perfecte.
Haine perfecte.
Vacanțe perfecte.
Chipuri perfecte.
Prietenii perfecte.
Vieți perfecte.
Dar realitatea este că internetul arată de multe ori doar o parte selectată din viața unei persoane.
Oamenii nu postează de obicei fiecare moment dificil, fiecare dezamăgire, fiecare eșec sau fiecare zi proastă.
Ei aleg ceea ce vor să arate.
De aceea, este periculos să comparăm viața noastră reală cu imaginea editată a altcuiva.
Trebuie să înțelegem că fiecare om are probleme, chiar dacă acestea nu apar într-o fotografie.
---
7. Like-urile și nevoia de apreciere
Un simplu „like” poate părea ceva neimportant.
Dar, pentru unele persoane, like-urile au ajuns să reprezinte o formă de validare.
Postăm ceva și așteptăm să vedem câte persoane apreciază.
Dacă primim multe like-uri, suntem fericiți.
Dacă primim puține, putem începe să ne întrebăm:
„Oare nu sunt suficient de bun?”
„Oare nu mă place lumea?”
„Oare de ce alții au mai multe aprecieri?”
Aici trebuie să înțelegem un lucru foarte important:
Valoarea unui om nu se măsoară în like-uri.
Un om nu devine mai inteligent pentru că are mai mulți urmăritori.
Nu devine mai bun pentru că primește mai multe comentarii.
Și nu devine mai puțin valoros dacă o postare nu primește atenție.
Valoarea noastră există și atunci când nimeni nu apasă butonul „like”.
---
8. Cyberbullying-ul
Un alt pericol al rețelelor sociale este cyberbullying-ul, adică hărțuirea și umilirea unei persoane în mediul online.
Un comentariu răutăcios poate părea pentru cel care îl scrie doar o glumă.
Dar pentru persoana care îl primește poate fi foarte dureros.
În spatele unui profil există un om.
În spatele unei fotografii există un om.
În spatele unui videoclip există un om.
Și fiecare om are sentimente.
De aceea, înainte să scriem ceva pe internet, ar trebui să ne întrebăm:
„Aș spune același lucru dacă persoana ar fi chiar în fața mea?”
Dacă răspunsul este „nu”, poate că nu ar trebui să scriem acel lucru nici online.
---
9. Fake news și informațiile false
Un alt mare pericol este reprezentat de informațiile false.
Pe internet poate publica aproape oricine.
Asta înseamnă că nu toate informațiile sunt corecte.
O știre falsă poate fi distribuită de mii sau chiar milioane de oameni înainte ca cineva să verifice dacă este adevărată.
De aceea trebuie să fim atenți la surse.
Nu trebuie să credem automat tot ceea ce vedem într-un videoclip sau citim într-o postare.
Un om informat nu este cel care citește foarte multe informații.
Este omul care știe să aleagă informațiile corecte dintr-un ocean de informații.
---
10. Siguranța pe internet
Atunci când folosim rețelele sociale, trebuie să avem grijă și de datele personale.
Nu este bine să oferim oricui informații precum adresa locuinței, parolele, datele bancare sau alte informații private.
De asemenea, trebuie să fim atenți cu persoanele pe care le cunoaștem doar online.
Internetul ne permite să vorbim cu oameni din întreaga lume, dar nu putem ști întotdeauna cine se află cu adevărat în spatele unui profil.
De aceea, siguranța trebuie să fie mai importantă decât curiozitatea.
---
11. Rețelele sociale și școala
Rețelele sociale pot influența și educația.
Ele pot fi o sursă extraordinară de informații.
Putem găsi explicații la matematică, istorie, limbi străine, științe și multe alte materii.
Putem urmări experimente și putem descoperi lucruri pe care nu le-am fi întâlnit într-o lecție obișnuită.
Dar există și partea opusă.
Dacă telefonul este folosit în timpul orelor fără un scop educativ, poate deveni o distragere.
De aceea, tehnologia trebuie să fie un instrument pentru educație, nu un obstacol în calea ei.
---
12. Rețelele sociale și timpul liber
În trecut, copiii și adolescenții își petreceau timpul liber jucându-se afară, făcând sport, citind sau întâlnindu-se cu prietenii.
Astăzi, o parte importantă din timpul liber este petrecută online.
Nu este neapărat ceva rău.
Problema apare atunci când lumea virtuală începe să înlocuiască lumea reală.
Este important să ieșim afară.
Să facem sport.
Să citim.
Să vorbim cu familia.
Să ne întâlnim cu prietenii.
Să ne bucurăm de lucrurile simple.
Pentru că viața nu se întâmplă într-un ecran.
Viața se întâmplă aici, în lumea reală.
---
13. Influencerii
Un fenomen important al rețelelor sociale este apariția influencerilor.
Un influencer este o persoană care are o comunitate mare de urmăritori și poate influența opiniile, alegerile sau comportamentul acestora.
Unii creatori de conținut oferă lucruri foarte interesante și educative.
Alții vorbesc despre sport, muzică, educație, călătorii, tehnologie sau artă.
Dar trebuie să fim atenți și să nu considerăm automat adevărat tot ceea ce spune o persoană populară.
Popularitatea nu înseamnă întotdeauna competență.
Un om poate avea milioane de urmăritori și totuși să ofere informații greșite.
De aceea trebuie să gândim cu propria noastră minte.
---
14. Rețelele sociale și publicitatea
Rețelele sociale sunt folosite foarte mult și pentru publicitate.
Vedem reclame pentru haine, telefoane, jocuri, produse de îngrijire, restaurante, vacanțe și multe alte lucruri.
Uneori avem impresia că alegem singuri ce vrem să cumpărăm.
Dar algoritmii platformelor analizează ceea ce urmărim, ceea ce apreciem și ceea ce căutăm pentru a ne afișa conținut care ne interesează.
Cu alte cuvinte, internetul încearcă să înțeleagă ce ne place.
De aceea trebuie să fim consumatori atenți și să nu cumpărăm ceva doar pentru că este popular pe internet.
---
15. Algoritmii
În spatele rețelelor sociale există sisteme complexe numite algoritmi.
Aceștia decid, într-o anumită măsură, ce conținut ne este recomandat.
Dacă urmărim multe videoclipuri despre fotbal, este posibil să primim din ce în ce mai multe videoclipuri despre fotbal.
Dacă urmărim muzică, vom primi mai multă muzică.
Dacă urmărim știri, vom primi mai multe știri.
Astfel, fiecare persoană poate ajunge să trăiască într-o bulă informațională, în care vede mai ales lucruri asemănătoare cu ceea ce a urmărit deja.
De aceea este important să fim curioși și să căutăm informații din mai multe surse.
---
16. Rețelele sociale pot face și bine
Nu trebuie să privim rețelele sociale doar negativ.
Ele pot fi folosite pentru lucruri extraordinare.
O persoană poate strânge bani pentru o cauză umanitară.
Un artist își poate găsi public.
Un elev poate descoperi o oportunitate educațională.
O afacere mică poate ajunge la clienți din întreaga lume.
O persoană poate găsi sprijin într-o comunitate online.
În situații dificile, informațiile se pot răspândi foarte repede și pot ajunge la oameni care au nevoie de ajutor.
Așadar, rețelele sociale sunt asemenea unui instrument.
Important nu este doar instrumentul, ci felul în care îl folosim.
---
17. Cum ar trebui să folosim rețelele sociale?
Cred că trebuie să învățăm să le folosim cu echilibru.
Să nu ne verificăm telefonul în fiecare minut.
Să nu simțim că trebuie să răspundem imediat la fiecare mesaj.
Să nu ne comparăm constant cu alte persoane.
Să verificăm informațiile înainte de a le distribui.
Să protejăm datele personale.
Să respectăm oamenii.
Să nu transformăm internetul într-un loc al urii.
Și, mai ales, să nu uităm să trăim în lumea reală.
---
18. Viitorul rețelelor sociale
Este foarte posibil ca rețelele sociale să devină și mai importante în viitor.
Tehnologia evoluează rapid.
Inteligența artificială, realitatea virtuală și realitatea augmentată pot schimba modul în care comunicăm.
Poate că în viitor nu vom mai folosi internetul exact în forma în care îl folosim astăzi.
Poate vom putea participa la întâlniri virtuale ca și cum am fi în aceeași cameră cu alte persoane.
Poate vom avea experiențe digitale mult mai apropiate de realitate.
Dar indiferent cât de mult va evolua tehnologia, un lucru nu trebuie să se schimbe:
omul trebuie să rămână în centrul tehnologiei.
---
19. Concluzie
În concluzie, rețelele sociale reprezintă una dintre cele mai importante invenții ale lumii moderne.
Ele ne-au schimbat modul în care comunicăm, învățăm, lucrăm și ne informăm.
Ne pot apropia de oameni.
Ne pot oferi cunoștințe.
Ne pot ajuta să ne exprimăm.
Ne pot oferi oportunități.
Dar, în același timp, ne pot consuma timpul, ne pot afecta încrederea în noi, ne pot expune la informații false și ne pot îndepărta de oamenii din jurul nostru.
De aceea, nu cred că întrebarea corectă este:
„Sunt rețelele sociale bune sau rele?”
Întrebarea corectă este:
„Cum alegem noi să le folosim?”
Pentru că internetul poate fi o bibliotecă sau o pierdere de timp.
Poate fi un loc unde învățăm sau un loc unde ne pierdem.
Poate fi o punte între oameni sau un zid între noi.
Totul depinde de felul în care îl folosim.
Într-o lume în care putem fi conectați cu milioane de oameni, trebuie să avem grijă să nu uităm să fim conectați cu cei de lângă noi.
Să nu uităm să vorbim față în față.
Să nu uităm să ascultăm.
Să nu uităm să râdem împreună.
Să nu uităm să ieșim afară.
Să nu uităm să trăim.
Pentru că putem avea cea mai modernă tehnologie din lume, dar cele mai importante lucruri din viață nu au nevoie de internet.
O îmbrățișare nu are nevoie de Wi-Fi.
O prietenie adevărată nu are nevoie de like-uri.
Un zâmbet sincer nu are nevoie de filtru.
Iar o amintire frumoasă nu trebuie neapărat postată pentru a avea valoare.
Rețelele sociale pot face parte din viața noastră, dar nu trebuie să devină întreaga noastră viață.
Vă mulțumesc pentru atenție!
Drepturile tuturor Creștinilor (551)
Articolul 551 — Libertatea credinței
(1) Fiecare creștin are dreptul să își mărturisească liber credința.
(2) Credința nu trebuie impusă prin violență.
(3) Nimeni nu trebuie persecutat pentru faptul că este creștin.
Articolul 552 — Libertatea conștiinței
(1) Fiecare persoană are libertatea conștiinței.
(2) Creștinul are dreptul să își urmeze convingerile religioase în limitele legii.
(3) Nimeni nu trebuie obligat să renunțe la credința sa prin amenințare sau violență.
Articolul 553 — Ortodocși, catolici și protestanți
(1) Prezenta Constituție recunoaște diversitatea tradițiilor creștine.
(2) Creștinii ortodocși, catolici și protestanți sunt incluși în mod egal în principiile prezentei Constituții.
(3) Diferențele dintre aceste tradiții nu justifică ura sau violența.
Articolul 554 — Respectul între creștini
(1) Creștinii sunt chemați să se respecte reciproc.
(2) Disputele teologice trebuie purtate prin dialog, argumente și respect.
(3) Nicio diferență doctrinară nu justifică agresarea unei persoane.
Articolul 555 — Relația cu alte religii
(1) Creștinul poate considera propria credință adevărată fără să recurgă la violență împotriva altor religii.
(2) Persoanele de alte religii trebuie tratate cu demnitate umană.
(3) Dialogul pașnic trebuie preferat conflictului.
Articolul 556 — Respectarea persoanei de altă credință
(1) Credința unei persoane nu îi anulează demnitatea.
(2) Nimeni nu trebuie bătut, ucis, amenințat sau persecutat pentru religia sa.
(3) Condamnarea unei învățături religioase nu trebuie confundată cu ura față de persoana care o urmează.
Articolul 557 — Politeismul
(1) Creștinismul este monoteist și respinge închinarea la mai mulți dumnezei.
(2) Această convingere teologică nu justifică violența împotriva persoanelor politeiste.
(3) Creștinul își poate apăra credința prin cuvânt, educație și mărturie pașnică.
Articolul 558 — Idolatria
(1) Creștinul este chemat să nu se închine idolilor.
(2) Respingerea idolatriei trebuie făcută fără violență împotriva persoanelor.
(3) Distrugerea bunurilor altora nu trebuie justificată prin diferențe religioase.
Articolul 559 — Ateii și persoanele fără religie
(1) Persoanele care nu cred în Dumnezeu trebuie tratate cu respect.
(2) Creștinul are dreptul să își prezinte credința, dar nu trebuie să folosească amenințarea sau violența.
(3) Discuțiile despre existența lui Dumnezeu trebuie purtate pașnic.
Articolul 560 — Libertatea de a se converti
(1) Persoana are libertatea de a-și schimba convingerile religioase în conformitate cu legea.
(2) Nimeni nu trebuie obligat să se convertească.
(3) Nimeni nu trebuie pedepsit violent pentru schimbarea religiei.
Articolul 561 — Libertatea de a nu participa
(1) Persoana care nu dorește să participe la o ceremonie religioasă nu trebuie obligată prin violență.
(2) Libertatea religioasă presupune și libertatea conștiinței.
Articolul 562 — Evanghelizarea
(1) Creștinii au dreptul să vorbească despre Evanghelie.
(2) Mărturisirea credinței trebuie realizată pașnic și cu respect.
(3) Evanghelizarea nu trebuie transformată în amenințare sau constrângere.
Articolul 563 — Misionarismul
(1) Misiunea creștină poate fi realizată prin predicare, educație, caritate și exemplul personal.
(2) Misiunea trebuie să respecte demnitatea persoanei.
(3) Exploatarea sărăciei sau a vulnerabilității pentru obținerea unei adeziuni religioase este condamnată.
Articolul 564 — Libertatea de exprimare religioasă
(1) Creștinul are dreptul să vorbească despre Dumnezeu și despre credința sa.
(2) Exprimarea religioasă trebuie să respecte drepturile celorlalți.
(3) Libertatea de exprimare nu justifică amenințarea sau incitarea la violență.
Articolul 565 — Disputele religioase
(1) Disputele teologice trebuie purtate prin argumente.
(2) Insultele și amenințările nu reprezintă argumente.
(3) Creștinul este chemat să răspundă cu răbdare și respect.
Articolul 566 — Condamnarea persecuției religioase
(1) Persecuția unei persoane pentru credința sa este condamnată.
(2) Nimeni nu trebuie torturat sau ucis pentru convingerile sale religioase.
(3) Libertatea credinței trebuie apărată.
Articolul 567 — Protecția creștinilor persecutați
(1) Creștinii persecutați pentru credință trebuie sprijiniți.
(2) Comunitățile creștine sunt încurajate să ofere ajutor celor persecutați.
(3) Sprijinul trebuie oferit prin mijloace pașnice și legale.
Articolul 568 — Condamnarea răzbunării religioase
(1) O agresiune împotriva unui creștin nu justifică atacarea unei persoane nevinovate de altă religie.
(2) Răspunsul la nedreptate trebuie să urmărească dreptatea, nu răzbunarea.
Articolul 569 — Protecția lăcașurilor de cult
(1) Lăcașurile creștine trebuie protejate împotriva distrugerii și profanării.
(2) Lăcașurile altor religii trebuie, de asemenea, respectate ca proprietăți și spații de cult.
(3) Diferențele religioase nu justifică vandalismul.
Articolul 570 — Sărbătorile religioase
(1) Creștinii au dreptul să își celebreze sărbătorile religioase în condițiile legii.
(2) Comunitățile ortodoxe, catolice și protestante își pot păstra tradițiile.
(3) Respectul reciproc trebuie păstrat în spațiul public.
Articolul 571 — Simbolurile creștine
(1) Creștinii au dreptul să folosească simboluri ale credinței lor în condițiile legii.
(2) Crucea, icoanele și alte simboluri religioase trebuie respectate în cadrul comunităților care le folosesc.
(3) Simbolurile religioase nu trebuie folosite pentru amenințarea sau persecutarea altora.
Articolul 572 — Rugăciunea publică
(1) Creștinii pot participa la rugăciuni publice în condițiile legii.
(2) Rugăciunea trebuie să fie pașnică.
(3) Nimeni nu trebuie obligat să participe.
Articolul 573 — Toleranța
(1) Toleranța nu înseamnă renunțarea la propria credință.
(2) Creștinul poate respinge ideile pe care le consideră greșite fără să urască persoana care le susține.
(3) Dialogul trebuie preferat conflictului.
Articolul 574 — Pace între religii
(1) Creștinii sunt chemați să contribuie la pacea dintre oameni.
(2) Diferențele religioase trebuie soluționate prin dialog și respect.
(3) Ura religioasă și violența trebuie respinse.
Articolul 575 — Principiul libertății religioase
(1) Fiecare creștin are dreptul la credință, rugăciune, cult și mărturisirea Evangheliei.
(2) Niciun creștin nu trebuie persecutat pentru credința sa.
(3) În același timp, creștinul trebuie să respecte demnitatea persoanelor de alte religii, a celor fără religie și a tuturor oamenilor.
Surprizele din apartamentul nou în portugheză
După ce s-a mutat în apartamentul cel nou, mai exact și-a luat toate catrafusele cu ea, Cecilia a început să descopere tot mai multe lucruri nefirești. Spre exemplu, muta corpuri de mobilier și la un moment dat a auzit un scârțâit în perete. Intrigată, Cecilia a dat puțin cu unghia în perete, tencuiala s-a desprins în secunda doi, dezvăluind o frumoasă gaură în perete. Deci constructorii noștri harnici și dedicați acoperă găurile cu bandă adezivă transparentă peste care dau cu var lavabil. Ciudat ar fi puțin spus, mai ar trebui să spunem că este treabă făcută doar de ochii lumii. În caz de cutremure sau ceva, ce ne facem cu asemenea pereți? Cad peste locatari înainte ca ei să reușească să se sustragă din apartament.
Mai apoi, a vrut să ducă cârpele la baie, în baie ce să mai găsească, un sandwich dublu Cheeseburger, uitat acolo de o lună, dar in stare aproape perfectă. Comestibil nu mai are cum să mai fie, dar arată uimitor de bine. Mai sunt și ambalaje de la cordon bleu, plăcintă cu mere de la Hornbach, șuncă austriacă (cea mai gustoasă șuncă pentru constructori), crenvurști Martinel, se pare că lumea preferă calitatea germană la alimentele consumate, e doar o constatare.
Dar cam adormiți inginerii ăștia de șantier, că și-au uitat prin casă și creionul mecanic, agende, nu știu câte pixuri. Ceciliei îi convine, îi vor servi foarte bine să pună note de patru și de doi, că doar atât o lasă inima să dea. Cine reușește să ia nota șapte la testele ei, acela chiar știe ceva engleză. Dar nu le pune că ar fi dificilă, consideră că efortul trebuie să vină din ambele direcții, nu doar unul să ofere, altul să primească. În plus, ea consideră că facilitează învățarea foarte bine, dar e puțin nesigură pe această abilitate a ei, vrea să se convingă citind testele copiilor. Pare rece, dar la interior se ascunde o inimă caldă, sensibilă, copilăroasă chiar. Din prea multă dorință de a fi copil, nu se supără, chiar râde când vede masa din sufragerie, aceeași masă, cea veche, din apartamentul bunicilor ei. Cât de scrijelită, desenată cu carioci, creioane colorate, acuarele a rămas ea de pe vremea când fiul ei avea vreo 2-3 ani. Când despachetează vede cărțile lui de colorat din anii anteriori, vede cât de stângaci, și totuși adorabil, colora el fiecare personaj, fiecare casă, fiecare detaliu din imagini, cât de bine a ajuns să coloreze pe parcurs. Nu omite nici cărțile cu mesaje, pe care le-a primit când era mai măricel, cam de vreo 5 ani. Acolo erau propoziții pe care el ar fi trebuit să le completeze, de genul: ,, Dacă aș avea o floare, i-aș da-o...", Dacă i-aș mulțumi mamei, aș face-o pentru că..." scurte texte ale recunoștinței, cadou primit de Crăciun de la o mătușă.
Frumoase amintiri, dar surprizele din apartament nu se opresc, ci continuă. Parchetul scârțâie, de fiecare dată când Cecilia pășește pe el. În note muzicale similare, scârțâie și ușile când le deschizi. Sertarele cad din noptieră, unica noptieră din dormitorul lor. De camera copilului ce să mai comentăm? Toate lăzile în care își depozitează jucăriile sunt trântite una peste alta, mai este și un frig de nedescris. În toate camerele, temperatura este medie, numai în camera fiului e insuportabil de frig. Geamul era dublu, dar nu a fost fixat bine, mai lipsește și un strat de termopane.
Cecilia alertată, ce o să facă ea cu băiatul ei care oricum tot face infecții la sinusuri și are treabă destul de des cu nasul, pentru că îi seamănă ei? A dat comandă de un halat de baie cu glugă pe care să îl poarte tot timpul, inclusiv când doarme.
Becul din tavan oferă și el o lumină ca la discotecă, că pâlpâie mereu, e un pic enervant pentru scris, citit sau tăiat unghiile de la picioare, dar așa ca lumină în cameră, e bună așa cum este, deocamdată. În viitor, îi va achiziționa o lustră cu lumină mai rece, pentru că are uniformă vișinie și nu îi place cum se vede vișiniul în lumină galbenă. Îi place movul, în schimb, iar dacă lumina va fi bleu, uniforma va părea mov, lucru care i s-ar părea fascinant, că ar fi o uniformă mult mai interesantă, mai plăcută vizual, decât cea cu care se obișnuise el de atâția ani.
Rezumând tot ce au reușit constrictorii să facă până la momentul mutării Ceciliei în apartament, surprizele au fost multe, și noroi pe jos în fiecare cameră, resturi de mâncare, obiecte uitate, dar e un apartament locuibil, este cald cât de cât, în unele camere, merge televizorul, frigiderul, internetul, și sperăm să meargă în continuare, nu gata, cum bate vântul prin noiembrie se strică toate și tot locatarii cărora li s-a stricat sunt vinovați că firele sunt vechi, că sunt termosensibile, că sunt o grămadă de detalii tehnice care ne oripilează, nu își au rostul, ne complică viețile și important ar fi să aibă acces la orice câtă vreme plătesc prețul întreg, nu înjumătățit sau pe sfert. De ce să ia copilul note proaste că nu a terminat eseul pentru bacalaureat până la două noaptea, de ce să aibă mâncare stricată în frigider, că curentul nu este constant, se ia și se împute mâncarea în frigider, copilul o mănâncă și după are nevoie de scutiri de la școală sau de la meditații că nu se poate prezenta în starea în care e? De ce să trebuiască să recupereze orele acelea? Le-a lipsit intenționat? Intenționat nu a făcut ce se așteptau alții de la el să facă sau că nu a avut cum? Da, să ne spună mai bine cine caută să-i judece pe alții care nu au. În ziua de azi, a nu avea este egal cu a nu putea. Puțini sunt cei ce chiar pot să înțeleagă, să stea să analizeze situații. Persoana care nu are trebuie să aibă șanse egale la orice ca și cele ce au. Nu ar trebui să devină asta o piedică. Dacă el vrea să dea admiterea la biologie și îi cade internetul, cum mai consultă el tratate de specialitate? Părinții trebuie să aibă grijă de nevoia de cunoaștere și împlinire a copilului. Părinții au grijă, nu e asta problema. Problema pleacă de la cine a știut atât de bine să monteze totul în primă fază. Cecilia, dacă ții la viitorul copilului tău, privează-l de niște scuze (cine se scuză, se acuză), explicații "prea simple poate" nedigerate de nimeni, pe care va ajunge să le dea peste ani și ani. Fă-i un bine și mută-l într-un oraș cu mai multe posibilități, nu-l lăsa să se agațe de situații pe care va ajunge să le regrete la un moment dat.
As surpresas no novo apartamento
Depois de se mudar para o novo apartamento, mais precisamente levando consigo todos os seus pertences, Cecília começou a descobrir cada vez mais coisas não naturais. Por exemplo, ele estava movendo móveis e a certa altura ouviu um rangido na parede. Intrigada, Cecília bateu um pouco na parede com a unha, o reboco saiu em um segundo, revelando um lindo buraco na parede. Portanto, nossos construtores esforçados e dedicados cobrem os buracos com fita transparente sobre a qual aplicam cal. Seria no mínimo estranho, deveríamos dizer também que é um trabalho feito apenas pelos olhos do mundo. Em caso de terremotos ou algo assim, o que fazemos com essas paredes? Eles caem sobre os inquilinos antes que eles consigam escapar do apartamento.
Depois, quis levar os panos para o banheiro, no banheiro o que mais encontrou, um sanduíche duplo de Cheeseburger, esquecido ali por um mês, mas em quase perfeito estado. Não há mais como ser comestível, mas parece incrivelmente bom. Tem também embalagens de cordon bleu, torta de maçã de Hornbach, presunto austríaco (o presunto mais saboroso para construtores), salsichas Martinel, parece que as pessoas preferem a qualidade alemã na comida que comem, é só uma observação.
Mas esses engenheiros de obra estão com um pouco de sono, porque esqueceram a lapiseira, o caderno, não sei quantas canetas tem pela casa. Combina com Cecília, vai servir muito bem para ela colocar notas quatro e dois, porque é tudo o que seu coração permite. Quem consegue tirar sete nos testes realmente sabe um pouco de inglês. Mas ele não acha que seria difícil, ele acredita que o esforço deve vir dos dois sentidos, não só um dando, o outro recebendo. Além disso, ela acredita que facilita muito bem o aprendizado, mas está um pouco insegura quanto a essa habilidade dela, quer se convencer lendo as provas das crianças. Parece frio, mas por dentro esconde um coração quente, sensível e até infantil. Por muita vontade de ser criança, ela não se chateia, até ri ao ver a mesa da sala, a mesma velha mesa do apartamento dos avós. Como ela ficou rabiscada, desenhada com giz de cera, lápis de cor, aquarela desde quando seu filho tinha cerca de 2 a 3 anos. Ao desfazer as malas, ele vê seus livros de colorir dos anos anteriores, ele vê como ele coloriu de maneira desajeitada, mas adorável, cada personagem, cada casa, cada detalhe das imagens, como ele conseguiu colorir bem ao longo do caminho. Ele também não deixa de fora os cartões com mensagens, que recebeu quando era mais velho, há cerca de 5 anos. Havia frases que ele deveria ter completado, como: "Se eu tivesse uma flor eu daria para ela...", se eu fosse agradecer a minha mãe eu faria porque.. ." textos curtos de gratidão, um presente de Natal de uma tia.
Lindas lembranças, mas as surpresas no apartamento não param, continuam. O piso de parquete range toda vez que Cecília pisa nele. Em notas musicais semelhantes, as portas também rangem quando você as abre. As gavetas caem da mesa de cabeceira, a única mesa de cabeceira do quarto. O que podemos dizer sobre o quarto da criança? Todas as caixas onde guardam seus brinquedos ficam umas sobre as outras e também faz um frio indescritível. Em todos os quartos a temperatura é média, só no quarto do filho faz um frio insuportável. A janela tinha vidro duplo, mas não estava bem fixada, faltando também uma camada de isolamento térmico.
Cecília alertou, o que ela vai fazer com o filho que de qualquer forma continua pegando sinusite e tem que lidar com o nariz com frequência, porque se parece com ela? Ele encomendou um roupão com capuz para usar o tempo todo, inclusive para dormir.
A luz do teto também dá uma luz de discoteca, porque está sempre piscando, é um pouco chata para escrever, ler ou cortar as unhas dos pés, mas como luz de ambiente, está boa como está, por enquanto. Futuramente, ela vai comprar um lustre com luz mais fria porque tem uniforme cereja e não gosta da aparência da cereja na luz amarela. Ele gosta de roxo, por outro lado, e se a luz for azul, o uniforme ficará roxo, o que ele acharia fascinante, que seria um uniforme muito mais interessante e visualmente agradável do que aquele com o qual ele estava acostumado há tanto tempo. longos anos.
Resumindo tudo o que os constritores conseguiram fazer até o momento em que Cecília foi transferida para o apartamento, foram muitas surpresas, e lama no chão de todos os cômodos, restos de comida, objetos esquecidos, mas é um apartamento habitável, é bastante quente, em alguns quartos a TV, a geladeira, a internet funcionam, e esperamos que continuem funcionando, não acabou, como o vento sopra em novembro, tudo quebra, e os inquilinos que estão com tudo quebrado são os culpados porque os fios são velhos, que são termossensíveis, que são um monte de detalhes técnicos que nos fazem estremecer, não fazem sentido, complicam a nossa vida, e seria importante ter acesso a tudo desde que pagassem o integral preço, não metade ou um quarto. Por que a criança deveria tirar notas ruins porque só terminou a redação do bacharelado às duas da manhã, por que deveria ter estragado a comida na geladeira, porque a eletricidade não é constante, a comida na geladeira é levada e fede, o criança come e depois precisa de isenções da escola ou de meditações que não consegue se apresentar no estado em que se encontra? Por que ele deveria compensar essas horas? Eles perderam de propósito? Ele intencionalmente não fez o que os outros esperavam que ele fizesse ou não tinha como? Sim, é melhor dizer-nos quem procura julgar outros que não o fizeram. Hoje em dia, não ter igual não poder. São poucos os que conseguem realmente compreender, sentar e analisar as situações. Os que não têm devem ter as mesmas oportunidades em tudo que os que têm. Isto não deve tornar-se um obstáculo. Se ele quiser ingressar em biologia e sua internet falhar, como poderá consultar tratados especializados? Os pais devem cuidar da necessidade de conhecimento e realização da criança. Pais se cuidem, esse não é o problema. O problema começa com quem sabia tão bem como configurar tudo. Cecília, se você se preocupa com o futuro do seu filho, prive-o de algumas desculpas (que pede desculpas, se acusa), explicações “simples demais talvez” não digeridas por ninguém, que ele acabará dando anos e anos depois. Faça um favor a ele e leve-o para uma cidade com mais possibilidades, não deixe que ele fique preso em situações das quais acabará se arrependendo em algum momento.
Support Poezii Online
Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Nu căuta la oameni
Gabriel Trofin
12 November
Mulțumesc frumos! Este într-adevăr așa cum ați spus...
Nu căuta la oameni
Silvia Mihalachi
12 November
,,NU CĂUTA LA OAMENI,, pentru mine, un cititor, nu este numai o superbă, superbă poezie, ea este și un bun sfătuitor a cărui sfaturi merită ,, pe t...
✨ Poeme din suflet pentru suflete
Deea
10 November
Mulțumesc
Sa nu mai doară...
un-pahar-de-poezie
10 November
Multumesc si eu ❤️🙏
Sa nu mai doară...
Alexandra-M
10 November
M-am regǎsit în versurile tale, mulțumesc pentru emoție
✨ Poeme din suflet pentru suflete
un-pahar-de-poezie
9 November
Bine scris!🤗
Chenar real
ElenaD
9 November
O poezie superba despre faimosii guvernanti ai tarii noastre. Bravo. Felicitari autorului poeziei. Succes in continuare.
Nuante calde
un-pahar-de-poezie
8 November
Multumesc, Deea!🤗
Dincolo de tăcerea ta..
Andreas Ioan Amaftioe
8 November
Foarte frumoasa poezie (autorul principal sunt eu) felicitari autorui.
Nuante calde
Deea
8 November
A D O RRRRR