2  

1940

Mamă, nu te întrista

amarnic, te implor.

Eu voi reveni la tine în curând,

dar nu azi și nu mâine-poimâine,

degrabă.

 

Spune fraților că sunt viu și întreg

și să nu-și verse pleoapele nescurse,

căci sunt aici, aproape de voi toți.

 

Zăduful îmi arde grădina cu focul cumplit

și copiii mei se sugrumă de el.

Ei sunt tari și statornici,

precum tatăl nostru.

 

Țineți-vă și răbdați-vă

spiritele chinuite

de-atâta vreme,

de-atâta timp chinuiți

pentru nimica.

 

Voi veni acasă

cu podoabe noi și splendide,

de veți fi uluiți de unire

ce vom face în viitor.


Category: Poems dedicated to Mothers

All author's poems: Sergiu P. Cassian poezii.online 1940

Date of posting: 21 November

Timp de citire: ~1 min.

Views: 21

Log in and comment!

Other poems by the author

Alter ego

Simt cum cineva mă strânge-n piept,

folosind cuvinte foarte dure

și acute

pentru sufletul meu pierdut.

El nu-și termină gândul

și nu pot să-l întrerup,

sunt neputincios.

 

De vorbit este inutil,

pentru că el este infailibil.

Nu ascunde adevăruri

și nu caută minciuni,

pentru a liniști țipete.

El știe cum să-și țină curajul,

pe când eu sunt fricos să spun ce-i real.

 

Sunt slab în casa mea

și fierul în mine nu crește.

Osul repede se fărâmă

și se va face un praf

pe care oamenii îl vor mătură,

ca să nu lase murdăria prin curte.

 

Faptul este incert

și încerc să-l fac cert.

Dar cum?

Cine mă va ajuta?

Poate tu, Cassian?

More ...

Pantera neagră

Pantera neagră m-a luat ca o pradă

în junglă senzuală

cu parfumul și peisajul mirific

pe care se poate de văzut numai o dată.

Sunt încătușat de ea, mi-e greu să mă mișc,

simt cum fiorul mă cuprinde brusc

cu gândul de o moarte iminentă și crudă,

dar îmi place de ea,

de pantera neagră.

Ea m-a vrăjit complet

și nu pot face nimic.

Practic mi-am pierdut gândul

și am rămas lângă dânsa

și îmi place de ea,

de colțurile ei albe și de ochii ei albaștri.

Vreau să rămân aici și azi, și mâine,

iubita mea panteră,

să te privesc și să te simt

în trupul meu efemer.

Îmi place de tine,

pantera neagră,

pantera puternică.

More ...

Arta mea…

Arta mea

este de-a tăcea

când sunt mort.

 

Arta mea

este de-a zâmbi

când sunt mort.

 

Arta mea

este de-a aduce lacrimi

unei femei

în inima mea

și sărutul căprioarei

când sunt mort.

 

Arta mea

este de-a pleca

în lumea paralelă

cu alți oameni

cu același nume

când sunt mort.

More ...

Satanism sau Agonie

Noaptea întunecată, stelele lucioase,

Luna de la nămeții fură o culoare.

Ah! ce plagiată-i luna asta… Schimb tema,

Căci ea nu-i tare importantă, precum stema

Țării care are sorginte cea latină.

Gândul este ca o nălucă cristalină,

Ce mă frământă, chinuie cu o cruzime.

Parc-mă aflu în nemărginită pustie,

Fără viață, fără moarte, fără mirare…

Însă chinul lui satan este mare, mare.

Numai să-l crezi și, îndată, apare lumea,

Și nu așa, dar sosești, ca Fiul, în culmea

Munții gata să-o iei, orgolios, în palma.

Dar care e sensul, dacă nu ești de-a valma

Cu sacru, cu fericire a tot ce este?

Bine-a spus că atracție este o viespe,

Dar armonie este lumina luminii…

Trebuie, cândva, de gustat sucul iubirii.

 

Tu crezi că spun ceva fantastic, metaforic?

Că mărturisirea este de la android?

Este cea mai demonică afirmație,

De când pășesc pe acest pământ c-o grație

De dragoste sufletească cu păcatele.

Sigur, asta este un fleac, cum spun mamele.

 

Dar nu-i despre asta. Deci, eu am fost satanist.

Poate să fie distins cu gândul anarhist.

Ea a propus răscoală, sacrificând trupul,

Pe când El dăruiește viața, nu amurgul.

Vioara amară răsună pretutindeni,

Cu ecoul ca să vuie în orice clipe

Că El, Luceafărul, vine să ne conducă

Spre-un castel părăsit, de cruce să ne rupă.

Să dea omenirii condițiile serbeze

Ca pe urmă să fim găsiți sub o lespede.

Nimenea nu a plecat, toți erau îndrumați

În spațiul sacru, primind chiar un suflet curat,

Unde sunt îmbălsămate multe florile.

Însă eu observam, cum creșteau ororile

Satanei, când eram aplecat și subjugat

Brusc, fără a-mi simți firea și cugetul cel fad.

Glasul infernului, unde mă topesc complet,

M-a chemat ca pe un câine, iar nu ca pe-un poet.

 

Ceasul este stricat și nu știu cât a trecut,

Aici nu se înțelege, îi negru și destul.

Fețele străine, demonice ca-n coșmar,

În peisajul exotic și cumplit de amar.

Vocile negre pătrund în izvorul nopții

Și-l fac mai înfiorător decât ziua morții.

Steaua s-a adăpostit în culmea totului,

Potrivnic, care nu știe gustul amorului,

Este lăudat ca și cum ar fi un zeu,

Sunt aplecate capele, parcă-i un matineu.

Cântarea, plânsul și rugă… Ah! ce îi groaznic,

Că eu sunt prigonit din orașul botanic,

Unde se dă cu uleiul pentru viața bună

Și pentru moartea care nu va fi crudă.

Observ ochii lui avizi c-o asprime adâncă,

Gata să-mi sugrume sufletul cu o mână

Și inima mea să se dispară din calea.

Când se va sfârși războiul și să văd zarea,

Care mă așteaptă s-o cuprind fără brațe,

S-o sărut fără buzele? Zilele faste

Vor veni cu zurgălăi din pustiul cel cumplit

După un veac pe drumul stricat, fiind ofiliți?

"Niciodată!" - așa mi-a răspuns Luceafărul.

Acest ciclu nu va fi îndulcit cu zahărul.

Uroborus este iminent, mă voi arde

Până când nu va veni El, a mea salvare…

 

Tu, care-ai simțit focul în venele tale,

Înfiorat de-un gând că va fi o repetare,

Ia-ți o spadă ascuțită care-i o cruce

Sfințită. Și la victorie te va duce

Dumnezeu, că el nu te va lăsa otrăvit.

Vei fi lecuit și vei fi bine înstărit

Cu harul, cu lumina și cu speranța

De-a trăi deplin îmbrățișând-o pe mama.

Și să ții minte zicala unui individ,

Care a perceput totul, având un delir:

"O armonie este lumina luminii…"

Trebuie, cândva, de gustat sucul iubirii.

More ...

Desăvârșirea perfectă

 

Soarta este una desăvârșită

cu chipul ascuns și enigmatic

și trupul acoperit cu nimic

de întreagă vreme,

care nu-l descifrează

nici după trecerea la altă treaptă

a sorții.

 

Viața este una desăvârșită

cu ascunse obscure și frumoase

care așteaptă pe Dumnezeu

să le găsească

și să le salveze de răul,

după ce ei vor găsi

sursa lor de putere

și de încredere.

 

Omul este unul desăvârșit

cu capul luminat ca un felinar

din parcul Chișinăului,

însă aerul este poluat, respirând greșit

și fără practică,

gata să-l asfixieze până la moarte.

 

Cuvântul este unul desăvârșit

cu litere profunde, precum E și U,

care ne caracterizează pe noi toți

când le îmbinăm așa cum se cuvine.

 

Numai desăvârșirea îl face pe cineva

desăvârșit,

căci nimeni nu este mișel și nimeni,

adică nedesăvârșit.

Dar dacă el este un mișel

sau nimic,

atunci el are ceva paradoxal

în starea lui

și, de aceea, el are șansa să-și înlocuiască

un termen nociv,

ca să se desăvârșească,

să devină desăvârșit

în mod desăvârșit.

More ...

Nu pot să rezist

câte ore mi-am pierdut din cauza unei idei,

care tot mă fărâmă până la moarte

și este gata să se ducă în alt om,

ca să-l sugrume și pe el

ca un virus ce infectează instant

și cumplit,

încât nu se găsește nici o salvare

de această năpastă?

 

năpastă - un război între mine și eul meu,

un război infinit ce tot persistă în noaptea neagră,

un război fără rost.

 

file sunt îngrămădite într-un raft,

neatinse de niciun suflet

și de ce?

ca ele să nu fiu văzute de mine,

să nu-mi simt mirosul se țigară,

chiar și după ce voi pleca

în cealaltă parte a lumii.

 

câte ore mi-am pierdut din cauza unei idei,

care tot mă fărâmă până la moarte

și nu pot să rezist.

More ...

Poems in the same category

Flăcăul

Două mâini bătrâne
Ce-au legănat mereu
Cobaiul suflet negru
A unui mic flăcău.

Din firul amintirii,
Cu păr alb și bălai,
Ținea în brațe casa
Un vis si cu un trai.

Cocioaba era mică,
Dar plină de lumină,
Căci taina era sfântă –
Iubirea cea divină.

Ochii blânzi priveau
Cu frică și credință,
Era a mamei pace
Și-a mamei umilință.

Ajuns flăcău înalt,
Cu harnică voință,
Păstra în piept un dor
Și-un strop de pocăință.

Zi de zi venea,
Cu sufletul plecat,
Să pupe mâinile
Ce l-au legănat.

Dar mâinile acum
Nu-l mai întâmpinau,
Trecuse vremea, tainic,
Și-n vise-l așteptau.

 

Anca Acatrinei 

More ...

MAMA , -ICOANĂ DE ÎNCHINAT !-

E  drept  ,Doamne ,ce-ai  făcut

Când  ai  hărăzit  femeii  ,

Să aducă urmași  în  lume ,

Recunoaște , n-ai  greșit .

 

I-ai  dat  chipul  de  madonă ,

Și  brațe  mângâetoare ,

I-ai  frumusețea  florii

Și  chipul de primăvară ,

I-ai  dat ochi ca să desmerde

Și sflet de pâine  coaptă :

 

Tot ce-i mai frumos pe lume

Chipului  mamei  i-ai  dat :

E  suavă  și subțire -

Icoană  de închinat .

More ...

Gânduri pentru mama

Pe când brațele-mi sunt reci

Și mă găsesc în disperare,

Doar la tine mă gândesc,

Căci mi-ești dulce alinare

 

Tu-mi ești înger când greșesc

Și când plouă, tu-mi ești soare.

Tu-mi ești stele-n bezna nopții

Și când sec, tu îmi ești mare.

 

Aș da la schimb o lume-ntreagă

Să te pot vedea zâmbind,

Să te văd, cu ochii calzi,

Spre mine-n pași grăbiți venind...

 

Mai tare te-aș fi strâns de mână,

Mai mult ți-aș fi cântat cu drag

De-aș fi știut cât de mult suferi

Când mă vezi plecând din prag...

 

Îmi pare rău c-am dispărut

Și că nu ți-am spus de ce

Cu noaptea-n cap, fără măcar

O lacrimă să-ți mai pot șterge...

 

Îmi pare rău că sunt departe,

Iară casa e prea goală

Și că-n cea mai neagră noapte

N-are cin’ să-ți spună „mamă”...

More ...

Sărut mâna..mamă, tată!

Din Piatra la Botoșani am pornit

Și-n satul Frumușica ne-am oprit,

Aici ne-așteaptă cumnatul Săvel

Cu pită caldă și poate-un păhărel.

 

Nu zăbovim la el și ne-ndreptăm

Către părinții noștri să-i vedem,

Pe care-i știm că stau pe-o bancă

După ce-au isprăvit a lor treabă.

 

Bucuria pe chipuri repede răsare

Când poarta scârție din balamale,

Iar tristețea dispare din ochii lor

Când în curte aud vocea copiilor.

 

Mâna și obrazul trist le sărutăm

Simțim căldura și-i îmbrățișăm,

Și ochii umezi ușor se limpezesc

Ne bucurăm văzându-i că zâmbesc.

 

E greu când anii mulți s-au adunat

Și urme-adânci pe chip au brăzdat,

Vedem cum trupul mame-i aplecat

Iar tata are la mijloc un brâu legat.

 

Dar și așa ograda, le este plină

Și mama noastră pare o albină,

Trebăluiesc până seara târziu

Iar tata mai gustă și-un rachiu.

 

În curtea lor tot timpul ai să vezi

O ordine deplină și poți să crezi

Că-n acest loc trăiesc doi tinerei

Și nu părinții noștri cu boli pe ei.

 

Povestea lor trăită e una minunată

Și viața le-a fost într-una luminată,

În Domnul Iisus speranță au avut

Și El cu-a Lui iubire în viață i-a ținut.

 

Acum cu toții rugă înălțăm la cer

La Domnul și înspre a lor înger,

Să-i țină-n viață, să fie sănătoși

Chiar dacă suntem tare păcătoși.

 

La ei cu drag mereu vom reveni

 Să alungăm singurătatea grea,

Iar să nu-i supărăm ne vom feri

Știind că-n ei ne este...nemurirea!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

More ...

Maicuta mea

Mama chip senin si bland ,

Departe pleci razand,

Dar in urma ta tu lasi, 

Mare dor si suferita.

 

Pleci grabita in loc sfant,

Pleci de acasa,

Pleci in gand,

Pleci dar tu uiti sa mai vi.

 

 

Te astept in pragul usii,

Te astept sa vi maicuta mea,

O imbratisare am nevoie,

O alinare in prinde bine.

 

Vino mama mea frumoasa,

Vino tu in gand la mine,

Vino si adumi alinarea ta,

Am nevoie de incurajarea ta.

 

Maicuta mea suflet senin,

Tu departe ai plecat,

In urma mai lasat,

Dar mai incurajat.

 

Mi-ai dat curajul tau,

Imi dai puterea ta,

Ma indrumi pe drumul cel bun,

Aici ramai mereu,

      In inimioara mea.

 

More ...

Scrisoare către mama

 

Nu-s ce-ai visat când mă țineai în brațe, 

Dar sunt mai mult decât un vis pierdut,

Un copil, ce din piedici să se-nalțe,

Să nu se teamă-n lume, ci să fie un început.

 

Mi-ai spus cândva că omul nu-i haina scumpă,

Doar ce păstrează-n piept când dă totul jos,

Am luat cu mine vorbele-ți în lampă,

Le-am scos când viața s-a vrut pe dos.

 

N-am fost perfectă, dar am luptat,

Am rătăcit mereu cu un dor ce apasă,

Și-am înțeles că tot ce-am căutat 

Era în tine, mamă, tainic și acasă.

 

Azi zâmbesc din plin, fără mască,

Am cules iubire, pașii mi i-am strâns,

Și tot ce-am fost cândva, marea să zdrobească,

S-a risipit... în locurile ce am plâns.

 

Și nu de dor, ci de lumină vie,

De cât de mult mi-ai fost, fără de glas,

Sunt aici, nu doar să-ți spun „mi-e bine”,

Ci să-ți arăt că-n tot ce sunt... tu ai rămas.

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍