Crinul
Crinul e o floare,
Bine mirositoare.
Este floarea ta.
Sfânta Maria.
Ai adus în lume,
Cel cu mândru nume.
Pe ISUS HRISTOS,
Pruncul cel frumos,
Nouă să ne dea,
Mântuirea sa.
Doamne îți mulțumim,
Doamne te iubim.
La măicuța ta,
Vrem a apela,
Să ajute mereu
Atunci când e greu,
Crinul să ne fie,
Mare bucurie.
Category: Poems about nature
All author's poems: Cristea Mircea Romulus
Date of posting: 20 июля 2024
Views: 384
Poems in the same category
Început de toamnă
Aduce-ncântare a soarelui pleoapă
croită pe dealul cuprins de rugină,
din roşul sălbatic, cărări de lumină
alungă din noapte simţirea mioapă.
Vin zorii grăbiţi peste frunzele moarte,
curg picuri de rouă din crengi betejite,
mai gâdilă vântul în somn alungite
o mână de flori cu speranţe deşarte.
Pe geamul rămas cu privirea de gheaţă
curg râuri de vise dospite în zare,
sunt doinele toamnei lăsate cântare
de doruri în suflet, cuprinse de ceaţă.
Chezaşă mi-e ziua născută din noapte
şi martor mi-e vântul cu aspra-i cântare
că toamna cu toane ce astăzi apare
e zâna iubită-n iubirile-mi coapte.
Tu, toamnă târzie prin toamnele mele,
alături de-un fulger ascuns în privire,
revino şi mâine să-mi laşi în simţire
un drum de trăire cu bune şi rele.
Dă-mi,iarnă!
Dă-mi iarnă,florile înapoi
Și cerul pastelat de astă vară,
Cu apele ce au înghețat sub noi
și soarele,ce nu înceta să apară
Ia-ți fulgii reci de pe crenguțe,
Cu mantia-ți albă,desprinsă din nori
Și fă-le loc la vrăbiuțe,
Să poată cânta lumii,de al meu dor
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Note de Mai/4
luna trece alene
peste-ntinderi de ape;
lebede-
într-o legănare de trestii,
îi sorb lacome-nsuflețirea;//
dangătul clopotelor
înăbușă tristețea-n
cercuri concentrice.
Cuvinte de toamnă
Cuvinte în care te scalzi,
în lacrima ploilor reci de toamnă.
Cuvintele tale sunt de aur,
cand aurul devine fără preț.
Prețul scump al toamnei,
l-ai pus pe coroana de fier.
Coroana de aur ai îngropat-o,
într-un loc ascuns,
să nu fie furată de toamnă.
Cuvintele toamnei,
lovite de euforia,
de a, asculta cu urechea lipită,
sunetul naturiii în transformarea morții iernii,
Cand va cădea ultima frunză palidă,
de pe copacul blajin și intact,
nu vei mai vedea nici-un semn de viață,
totul moare împrejur, deodată cu toamna,
ce își scrie ultimele cuvinte,
pe un bilet de adio,
gata de plecare,
va lăsa în urmă numai suferință
și iarna își va ancora venirea,
pe malul dureros al naturii.
Vara fierbinte
Minunată este vara,
Iar căldura de afară,
Este mare, forte mare,
Mai că te topești la soare.
Apă multa se adună,
Și nori negri se formează,
Norii când se enervează,
Fulgerele avizează.
Și vine mare prăpăd.
Multe fructe acum se coc,
Că doar este plină vară
Le culegem la un loc,
Să facem din ele iară...
Suc, dulceață și majun,
Să avem și pentru iarnă.
Vai .. acolo unde-i cald,
Și nu plouă peste vară,
Căci acolo e prăpăd,
Tot se usucă, vai de țară.
Început de toamnă
Aduce-ncântare a soarelui pleoapă
croită pe dealul cuprins de rugină,
din roşul sălbatic, cărări de lumină
alungă din noapte simţirea mioapă.
Vin zorii grăbiţi peste frunzele moarte,
curg picuri de rouă din crengi betejite,
mai gâdilă vântul în somn alungite
o mână de flori cu speranţe deşarte.
Pe geamul rămas cu privirea de gheaţă
curg râuri de vise dospite în zare,
sunt doinele toamnei lăsate cântare
de doruri în suflet, cuprinse de ceaţă.
Chezaşă mi-e ziua născută din noapte
şi martor mi-e vântul cu aspra-i cântare
că toamna cu toane ce astăzi apare
e zâna iubită-n iubirile-mi coapte.
Tu, toamnă târzie prin toamnele mele,
alături de-un fulger ascuns în privire,
revino şi mâine să-mi laşi în simţire
un drum de trăire cu bune şi rele.
Dă-mi,iarnă!
Dă-mi iarnă,florile înapoi
Și cerul pastelat de astă vară,
Cu apele ce au înghețat sub noi
și soarele,ce nu înceta să apară
Ia-ți fulgii reci de pe crenguțe,
Cu mantia-ți albă,desprinsă din nori
Și fă-le loc la vrăbiuțe,
Să poată cânta lumii,de al meu dor
E primăvară iar!
Iarna cu fulgul și frigul ei s-a dus,
Cred că dincolo, pe unde soarele-apus,
Pădurea toată se-mbracă-n haine verzi,
Și-așteaptă să-i vină musafiri pe crengi
Pe cer cocorii zburând se-aud,
Venind din țări aflate mai la sud,
Ei toți își caută locul și cuibul,
Părasit la vreme de cules porumbul
Pe câmp tractoarele ară cu zor,
Răstoarnă brazda, lăsând răzor,
Țăranul pune sămânța în pământ,
La cer privește, ploaia chemând
În aer sute de roiuri de insecte,
Cu mare grijă își caută traiecte,
Știute doar de ele și cu un scop,
Polenizări să facă plantelor, nonstop
E primăvară, începe-o nouă viață,
Și-n jur se-ntind covoare de verdeață,
Din cer cad stropii binecuvântați de ploaie
Și peste tot e zumzet și-o mare...hărmălaie!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Note de Mai/4
luna trece alene
peste-ntinderi de ape;
lebede-
într-o legănare de trestii,
îi sorb lacome-nsuflețirea;//
dangătul clopotelor
înăbușă tristețea-n
cercuri concentrice.
Cuvinte de toamnă
Cuvinte în care te scalzi,
în lacrima ploilor reci de toamnă.
Cuvintele tale sunt de aur,
cand aurul devine fără preț.
Prețul scump al toamnei,
l-ai pus pe coroana de fier.
Coroana de aur ai îngropat-o,
într-un loc ascuns,
să nu fie furată de toamnă.
Cuvintele toamnei,
lovite de euforia,
de a, asculta cu urechea lipită,
sunetul naturiii în transformarea morții iernii,
Cand va cădea ultima frunză palidă,
de pe copacul blajin și intact,
nu vei mai vedea nici-un semn de viață,
totul moare împrejur, deodată cu toamna,
ce își scrie ultimele cuvinte,
pe un bilet de adio,
gata de plecare,
va lăsa în urmă numai suferință
și iarna își va ancora venirea,
pe malul dureros al naturii.
Vara fierbinte
Minunată este vara,
Iar căldura de afară,
Este mare, forte mare,
Mai că te topești la soare.
Apă multa se adună,
Și nori negri se formează,
Norii când se enervează,
Fulgerele avizează.
Și vine mare prăpăd.
Multe fructe acum se coc,
Că doar este plină vară
Le culegem la un loc,
Să facem din ele iară...
Suc, dulceață și majun,
Să avem și pentru iarnă.
Vai .. acolo unde-i cald,
Și nu plouă peste vară,
Căci acolo e prăpăd,
Tot se usucă, vai de țară.
Other poems by the author
Ajutor divin
Puterea lui Dumnezeu,
Mă ghidează tot mereu.
Am dar de la Dumnezeu,
Și lumină sfântă eu..
Văd scopul lui Dumnezeu.
Binecuvântarea ta,
Îndrumă azi calea mea...
Știu că doar iubirea ta,
Mă îndrumă în credința mea
Am recunoștință vie,
Vreau să mă înțeleg cu tine
Împreună și unități,
Să fim Doamne fericiți.
Îmi doresc să pot avea,
Tot ce vreau în viața mea,
Cu înțelepciunea ta,
Duhul sfânt mă va îndruma,
Și pacea ta voi avea.
Las toate in grija ta..
Te am în inima mea,
Simt că este, mâna ta.
Inima mi-ai vindecat,
De când eu te-am acceptat.
Tot ce Dumnezeu mia dat,
Am primit neîncetat,
Cum le face Dumnezeu,
Aș vrea ca să pot și eu.
Dar sunt recunoscător,
Pentru al său ajutor.
Domnul fie lăudat,
Am fost de el ajutat.
Umbrela
Umbrela dacă plouă,
Ajută la ceva ..
De-i soarele puternic,
Prezentă e și ea .
De ești cumva la mare,
Și-a acolo prinde bine,
S-o ai mereu aproape,
Alăturea de tine.
Afară în parc, oriunde..
Umbrela dacă-i mare,
Și atunci e foarte bine.
E alăturea de tine.
Sora ei pălăria,
Desigur că ar vrea,
Să facă ce umbrela,
Acum ne face ea.
Când vântul se pornește,
Și se luptă cu ea,
Umbrela se închide,
Fără a ne apăra.
Dreptatea
Dacă stai a judeca,
A fost dreptate cândva?
Sau este un cuvânt care,
Foarte curând va dispare.
Mă întreb uite așa...
Cei dreptatea? Ce e ea...?
Cum se poate unii oare,
Să câștige înzecit,
Au muncit mai diferit !?
S-au spetit oare mai tare,
Au o gură, mult mai mare ...
Unii chiar la judecată,
Na-au de ce se bucura,
Căci dreptate nu există,
Doar întâmplător așa...
Există un judecător
Al nostru al tuturor,
Care cu dreptatea sa,
Pe toți ne va judeca.
Ieftin sau scump
Cel hapsân dorește tare,
Să aibă câștigul mare.
Chiar de marfa lui nu trece...
El preferă că să stea,
Și de marfa s-ar strica..
Unii ce se mulțumesc,
Cu-n câștig mai omenesc,
Își vând toată marfa lor,
Ajutând semenii lor.
Cel mai umilit se pare...
E producătorul care...
Muncește din greu mereu,
Văzând cum produsul său,
E vândut la un preț care..?
Nu are mare valoare.
Și noi suportăm, zic eu,
Ne e greu a cumpăra,
Și de am dori cumva,
Nu avem nici o putere..
Să ajutăm pe cineva..
Chiar simțim aceea durere,
Când dormim a cumpăra.
Crede de vrei...
Lucrarea Domnului există,
Dar fără de credință ea,
Nu are ea putere,
Spre a se realiza.
Cu rugăciunea noastră,
Ne ajută neîncetat,
Ce însuși noi îi cerem,
Să fie realizat.
Dacă în rugăciune,
Nu pui sufletul tău,
Ca floarea-i fară apă,
Se usucă tot mereu.
Credința noastră este...
Lucrul cel important,
Ea e dată de Domnul,
Cel mult prea lăudat.
O rădăcină
Pământul de ce e sfânt ?
Fiindcă de pui în pământ,
O semință oarecare....
Se naște fie o floare,...
Copac, legumă sau fruct,
Toate lucrează-n pământ,
Și prin rădăcina lor,
Selectează tot ce vor.
Prin a lor înfățișare,
Au deosebire mare.
Lucrul cel interesant,,
Cum de toate au aflat...
Pentru a crește și a da,
Fiecare altceva.
Ajutor divin
Puterea lui Dumnezeu,
Mă ghidează tot mereu.
Am dar de la Dumnezeu,
Și lumină sfântă eu..
Văd scopul lui Dumnezeu.
Binecuvântarea ta,
Îndrumă azi calea mea...
Știu că doar iubirea ta,
Mă îndrumă în credința mea
Am recunoștință vie,
Vreau să mă înțeleg cu tine
Împreună și unități,
Să fim Doamne fericiți.
Îmi doresc să pot avea,
Tot ce vreau în viața mea,
Cu înțelepciunea ta,
Duhul sfânt mă va îndruma,
Și pacea ta voi avea.
Las toate in grija ta..
Te am în inima mea,
Simt că este, mâna ta.
Inima mi-ai vindecat,
De când eu te-am acceptat.
Tot ce Dumnezeu mia dat,
Am primit neîncetat,
Cum le face Dumnezeu,
Aș vrea ca să pot și eu.
Dar sunt recunoscător,
Pentru al său ajutor.
Domnul fie lăudat,
Am fost de el ajutat.
Umbrela
Umbrela dacă plouă,
Ajută la ceva ..
De-i soarele puternic,
Prezentă e și ea .
De ești cumva la mare,
Și-a acolo prinde bine,
S-o ai mereu aproape,
Alăturea de tine.
Afară în parc, oriunde..
Umbrela dacă-i mare,
Și atunci e foarte bine.
E alăturea de tine.
Sora ei pălăria,
Desigur că ar vrea,
Să facă ce umbrela,
Acum ne face ea.
Când vântul se pornește,
Și se luptă cu ea,
Umbrela se închide,
Fără a ne apăra.
Dreptatea
Dacă stai a judeca,
A fost dreptate cândva?
Sau este un cuvânt care,
Foarte curând va dispare.
Mă întreb uite așa...
Cei dreptatea? Ce e ea...?
Cum se poate unii oare,
Să câștige înzecit,
Au muncit mai diferit !?
S-au spetit oare mai tare,
Au o gură, mult mai mare ...
Unii chiar la judecată,
Na-au de ce se bucura,
Căci dreptate nu există,
Doar întâmplător așa...
Există un judecător
Al nostru al tuturor,
Care cu dreptatea sa,
Pe toți ne va judeca.
Ieftin sau scump
Cel hapsân dorește tare,
Să aibă câștigul mare.
Chiar de marfa lui nu trece...
El preferă că să stea,
Și de marfa s-ar strica..
Unii ce se mulțumesc,
Cu-n câștig mai omenesc,
Își vând toată marfa lor,
Ajutând semenii lor.
Cel mai umilit se pare...
E producătorul care...
Muncește din greu mereu,
Văzând cum produsul său,
E vândut la un preț care..?
Nu are mare valoare.
Și noi suportăm, zic eu,
Ne e greu a cumpăra,
Și de am dori cumva,
Nu avem nici o putere..
Să ajutăm pe cineva..
Chiar simțim aceea durere,
Când dormim a cumpăra.
Crede de vrei...
Lucrarea Domnului există,
Dar fără de credință ea,
Nu are ea putere,
Spre a se realiza.
Cu rugăciunea noastră,
Ne ajută neîncetat,
Ce însuși noi îi cerem,
Să fie realizat.
Dacă în rugăciune,
Nu pui sufletul tău,
Ca floarea-i fară apă,
Se usucă tot mereu.
Credința noastră este...
Lucrul cel important,
Ea e dată de Domnul,
Cel mult prea lăudat.
O rădăcină
Pământul de ce e sfânt ?
Fiindcă de pui în pământ,
O semință oarecare....
Se naște fie o floare,...
Copac, legumă sau fruct,
Toate lucrează-n pământ,
Și prin rădăcina lor,
Selectează tot ce vor.
Prin a lor înfățișare,
Au deosebire mare.
Lucrul cel interesant,,
Cum de toate au aflat...
Pentru a crește și a da,
Fiecare altceva.