Un dar sau o pedeapsa?
Oh suflet drag,
Aceste sentimente-
Acest fapt-
De a pune totul pe hârtie
Este o binecuvântare sau o pedeapsă ?
Un dar sau nu ...
Iarăși în miez de noapte mă gândesc
La ce joc amuzant jucăm,
De ce numai iubirea și durerea
Versuri scot din poet.
Cum în angoase întunecate mă aflu
Fiori reci mă trec,
Suflu înghețat-tăios,
Mă poarta în vânt,
Asemenea unui fulg de zăpadă
Prea mic și inocent
Fară puterea de a alege
Unde să se așeze ...
Fiindcă el doar plutește
Într-un neant .
Așa că întreb :
De ce nu am somn,
Dar nici vlagă ?
Pare a mă fi certat cu odihna!
Oare sa supărat pe mine
Când printre stele
Iar am zăbovit?
Sau când pe poteci de munte
Am umblat?
Când frunze de toamna
Am admirat,
Pe străzi întunecate
Cu eșarfa-n vânt
Dar cu zâmbet cald în suflet?
Oare asta să mi fie pedeapsa ,
Prețul plătit,
Pentru acest dar ?
Category: Philosophical poem
All author's poems: Thazoyom
Date of posting: 24 октября 2023
Views: 250
Poems in the same category
Ard
Îmi plânge un ochi, dar nu și celălalt,
nu,
El râde când o rază îl lovește și pe loc–
arsura e ceea ce-și dorește,
numai să fie...
Să-l cuprindă pe neașteptate ca pumnalul
de îl înfingi în spate și să cadă,
însă nu prea departe...
Arde ca talpa pe nisipul prea tare și nu se zbate,
rămâne până se oprește și mai vrea:
nu se potolește...
Caută să aprindă iar focul și să-l facă tot mai mare,
să nu îl stingă nici vântul, nici apa cu sare,
să-l vadă ca pe o salvare...
Îl acopăr pe zi ce trece cu o cârpă din ce în ce mai rece,
să stingă din scânteie, să o lase să plece,
dar nu mă părăsește...
Pe cât îmi plânge ochiul cel de bază, vrea și celălalt,
să ardă cu atât mai mult decât în prima fază,
și se chinuie prin fum și multă gheață...
Se usucă și cârpa care cândva era rece și apare din nou,
focul pornește mai repede până ce crește,
mă arde mai tare și nu se oprește...
A secat ca fântâna din curte și ochiul care s-a luptat zile multe,
și curgea așa de lin înainte de uitam de arsuri–
și de flăcările de la frunte...
Acum că nu se mai oprea din a-mi provoca durere,
căutam să nu plec fără nicio părere,
și m-am rugat în serile infernale...
Am plâns în mine și mă abțineam să ard în tăcere,
să nu m-audă nimeni că urlu de durere,
să nu mă vadă nicio privire...
Dimineață, mă simțeam ca înainte și nu mai aveam piele,
căutam să scap și de surzenie și de noua durere,
apoi am văzut că în ochi mai aveam o scânteie...
Lacrima pot s-o șterg și azi, și mâine,
dar focul tot rămâne,
nu dispare...
Provincial în moarte
Mă plimbă viața-n doliu, în zi aniversară,
Printre un fond cumplit de gheață și nimic,
Indiferență pură în inima-mi nebună,
Sunt detașat de moarte în nouă aventură.
Trimis la separare într-un container mic
Printr-un izvor de sânge, intoxicat de frig
Pășesc în lumea nouă într-un halat mânjit
De un păcat mai vechi ce alții-au săvârșit.
Un anonim actor pe-o scenă imperfectă,
C-un aer răvășit, în cap cu o bonetă
Sunt aruncat din moarte în scutece cochete,
Printre ființe nule mă simt de modă veche.
Sunt renegatul morții într-un exil frigid,
Pe-o insulă pustie cu gust de nesfârșit,
Alături, omenirea, ocean nemărginit...
Provincial în moarte, în viață un nimic.
Perpetuum tumultum
Ți-s cărările-ncurcate,
de gânduri necurate,
ce-ți răsar necontenit,
și-amar în tine au sădit.
Făr' de seamăn simțăminte,
jelesc nestăvilit morminte;
îngropata-i tu mâhnirea,
spre sfânta-ți ispită: nemurirea.
Paradis făgăduit ca un blestem,
din Iad pe cine să mai chem?
străini ți-s toți, toate-s departe;
osemintele ți-s vii,
speranțele moarte.
Iluzii în olandeză
Ai câți ani ți-ai dori să ai,
Ai părul creț pe care l-ai admirat mereu, care nu se pleoștește niciodată,
Ai un perete plin de tablouri la tine în cameră,
Ai cel mai în vogă model de telefon,
Ai cel mai bun prieten, nu te va dezamăgi în veci, nu cu bună știință cel puțin,
Ai parte de cel mai delicios mic dejun (clătite cu Nutella),
Ai cel mai performant pedometru din câte se puteau descărca,
Ai cea mai rapidă bicicletă, cu ea ajungi în Fălticeni în doar 15 minute,
Ai cel mai drept nas, nu îți mai trebuie rinoplastie,
Ai cei mai drepți dinți, niciunul mai în spate sau mai in față,
Ai parte mereu de cea mai corectă apreciere din partea celor din jur (minciună mai sfruntată nu există, nu te vor cunoaște, fie pentru că nu le pasă, nu le trebuie, fie pentru că ții totul în tine și vrei să pari femeia puternică, nu te mai masculiniza de dragul unor persoane cărora nu le pasă, oricine are fi ele),
Ai cele mai pure intenții, nu doar atât, știi și să le arăți,
Ai cele mai strălucitoare unghii cu gel,
Ai cele mai multe nuanțe de mov în garderobă,
Ai cel mai cuprinzător Playlist cu poeziile lui George Bacovia recitate, una după alta,
Ai câți prieteni ți-ai dori să ai, adică doi, aceia sinceri, cu care vei ține legătura pe viață, restul sunt doar persoane care vor ceva de la tine, te folosesc, nu ratează nicio ocazie când te văd,
Ai cel mai bun mod de a prepara cartofii prăjiți, ca la McDonald's aproape,
Ai cel mai bun styling de fiecare dată când te îmbraci,
Ai parte de armonie tot timpul, nimic nu se abate de la ce ai vrut tu inițial, nici cea mai mică deviere,
Ai parte de cei mai înțelegători oameni (mai că trebuie să explici orice, de ce cerul e albastru?, de ce respiri?), dar asta nu se întâmplă în poemul nostru,
Ai cele mai bune explicații, doar tu știi cum le-ai înfrumusețat atât de mult, nimeni nu rămâne nelămurit, toți te iubesc special pentru acest lucru,
Ai cele mai bune prăjituri de ziua Norvegiei,
Ai cele mai bune stilouri, nu se strică în veci,
Ai cele mai bune perechi de pantofi, inclusiv pentru dansuri latino-americane,
Ai cele mai interesante idei de decorare a camerei,
Ai cea mai bună precizie atunci când tunzi o prietenă (abia dacă te poți tunde singură),
Ai cele mai amuzante preferințe când vine vorba de muzică,
Ai ureche muzicală, dar deloc nu știi să o folosești,
Ai cele mai extravagante gusturi când vine vorba de ojă, doar culorile neon te atrag,
Ai cele mai frumoase standarde, nu te apropii de ele niciodată pentru că sunt frumoase,
Ai cele mai bune oglinzi, prin ele se vede tot, orice muscă care a pătruns,
Ai cele mai multe merite oricând, oriunde,
Ai cea mai bună capacitate de a înțelege întâmplările, de orice natură ar fi ele,
Ai cea mai plăcută voce,
Ai cea mai suavă atingere,
Ai cele mai înmiresmate parfumuri, ești o feerie a primăverii,
Ai cel mai strălucitor zâmbet, atrage toate privirile, deși nu iubești atenția,
Ai cea mai bună mașină de tuns iarba, tunde orice fir la aceeași lungime,
Ai cea mai bună apreciere a lucrurilor, a cantității mai ales, când vine o prietenă și vrei să beți limonadă, ai grijă ca amândouă să aveți la fel de mult suc în pahar,
Ai cel mai bun mod de a înțelege problemele oamenilor, primează logica și ce este realizabil din punct de vedere logic, nu ce vrea fiecare să se întâmple, fii sinceră, și tu ai vrut mulți fluturi frumoși în această viață, dar nu au zburat în direcția ta, doar chestii după care ai sărit să le prinzi și nu ai făcut decât să te rănești,
Ai cea mai bună capacitate de a privi în inimile oamenilor, de a vindeca răni, ești chiar psiholog din punctul ăsta de vedere,
Ai cea mai frumoasă decență în comportament și în conduită,
Ai cele mai corecte și mai bune argumente,
Ai cele mai ciudate preferințe când vine vorba de posturile de televiziune pe care le urmărești,
Ai cele mai triste amintiri, dar ai reușit să înmulțești ceea ce la prima vedere părea a fi prea puțin, să transformi acele sfaturi în ceva constructiv,
Ai avut cele mai simpatice colege de bancă,
mereu ți-ar fi dat exercițiile pe care nu știai să le faci,
Ai cele mai înduioșătoare cuvinte în vocabular,
Ai cele mai bune pensete, unghiere,
Ai cele mai frumoase aspirații în sinea ta, nu doar tu ai fi beneficiară,
Ai cele mai generoase gândurile,
Ai cea mai moralizatoare și melodioasă voce a conștiinței,
Ai puterea/ înțelepciunea de a ceda când vezi că nu mai ai de ce să mai continui,
Ai posibilitatea de a face oamenii să se simtă bine doar prin simpla ta prezență, când ești tu alături de ei nu le mai iese păr alb, sunt mai veseli, nici riduri parcă nu prea ar mai avea,
Ai încercat în toate feluri să devii o versiune mai bună a propriei persoane, obiectiv îndeplinit, te poți relaxa, vocea conștiinței a fost aspră cu tine, fiindcă ți-a vrut doar binele, este parcă vocea unui părinte care nu te obligă, doar îți spune că așa ar fi mai bine, pentru că se gândește la tine și încă îi mai pasă.
Illusies
Je bent zo oud als je wilt zijn,
Je hebt het krullende haar dat je altijd hebt bewonderd en dat nooit kroest,
Je hebt een muur vol schilderijen in je kamer,
Je hebt het populairste telefoonmodel,
Je hebt een beste vriend, hij zal je nooit in de steek laten, niet bewust tenminste.
Je hebt het lekkerste ontbijt (pannenkoeken met Nutella),
Je hebt de beste stappenteller die gedownload kan worden,
Je hebt de snelste fiets, daarmee bereik je Fălticeni in slechts 15 minuten,
Je hebt de meest rechte neus, je hebt geen neuscorrectie meer nodig,
Je hebt de meest rechte tanden, niet te ver naar achteren of te ver,
Je krijgt altijd de meest accurate waardering van de mensen om je heen (er is geen brutale leugen meer, ze zullen je niet kennen, omdat het ze niets kan schelen, ze het niet nodig hebben, of omdat je alles in je houdt en wilt om de sterke vrouw te lijken, stop met het vermannelijken van jezelf in het belang van mensen die er niets om geven, wie ze ook zijn),
Je hebt de zuiverste bedoelingen, niet alleen dat, je weet ze ook te laten zien,
Je hebt de meest glanzende gelnagels,
Je hebt de meeste tinten paars in je garderobe,
Je hebt de meest uitgebreide afspeellijst met de gedichten van George Bacovia die de een na de ander worden voorgedragen,
Je hebt zoveel vrienden als je zou willen hebben, dat wil zeggen twee, de eerlijke, met wie je een leven lang contact zult houden, de rest zijn gewoon mensen die iets van je willen, ze gebruiken je, ze missen je niet een kans als ze je zien,
Je hebt de beste manier om frietjes te maken, zoals McDonald's bij jou in de buurt,
Je hebt de beste styling elke keer dat je je verkleedt,
Je hebt altijd harmonie, niets wijkt af van wat je oorspronkelijk wilde, zelfs niet de kleinste afwijking,
Je hebt de meest begripvolle mensen (maar je moet alles uitleggen, waarom is de lucht blauw?, waarom adem je?), maar dat gebeurt niet in ons gedicht,
Je hebt de beste verklaringen, alleen jij weet hoe je ze zo mooi hebt gemaakt, niemand blijft in de war, iedereen houdt speciaal hiervoor van je,
Je hebt de beste verjaardagstaarten in Noorwegen,
Je hebt de beste pennen, ze breken nooit,
Je hebt het beste paar schoenen, ook voor Latijns-Amerikaanse dansen,
Je hebt de meest interessante ideeën voor kamerdecoratie,
Je hebt de beste precisie bij het knippen van het haar van een vriend (je kunt jezelf nauwelijks knippen),
Je hebt de grappigste voorkeuren als het om muziek gaat,
Je hebt een muzikaal oor, maar je weet helemaal niet hoe je het moet gebruiken,
Je hebt de meest extravagante smaak als het om nagellak gaat, alleen neonkleuren spreken je aan,
Je hebt de mooiste normen, je benadert ze nooit omdat ze mooi zijn,
Je hebt de beste spiegels, daardoor kun je alles zien, elke vlieg die erin is gekomen,
Je hebt altijd en overal de meeste verdiensten,
Je hebt het beste vermogen om gebeurtenissen te begrijpen, van welke aard dan ook,
Je hebt de meest aangename stem,
Je hebt de zachtste aanraking,
Je hebt de meest geurige parfums, je bent een lentefee,
Je hebt de helderste glimlach, je trekt alle ogen, ook al hou je niet van aandacht,
Je hebt de beste grasmaaier, knip elke lijn op dezelfde lengte,
Je hebt de beste waardering voor dingen, vooral de hoeveelheid. Als een vriend langskomt en je limonade wilt drinken, zorg er dan voor dat je allebei dezelfde hoeveelheid sap in je glas hebt,
Je hebt de beste manier om de problemen van mensen te begrijpen, neem logica en wat logisch haalbaar is, niet wat iedereen wil dat er gebeurt, wees eerlijk, ook jij wilde veel mooie vlinders in dit leven, maar ze vlogen niet in jouw richting, alleen dingen die jij sprong om te vangen en alleen jezelf pijn te doen,
Jij hebt het beste vermogen om in de harten van mensen te kijken, om wonden te helen. Vanuit dit gezichtspunt ben je zelfs een psycholoog.
Je hebt het mooiste fatsoen in gedrag en gedrag,
Je hebt de meest correcte en beste argumenten,
Je hebt de raarste voorkeuren als het gaat om de televisiestations waar je naar kijkt,
Je hebt de treurigste herinneringen, maar je bent erin geslaagd om wat op het eerste gezicht te weinig leek te vermenigvuldigen, om van die tips iets constructiefs te maken,
Je had de leukste bankcollega's,
hij gaf je altijd de oefeningen waarvan je niet wist hoe je ze moest doen,
Je hebt de meest ontroerende woorden in de woordenschat,
Je hebt de beste pincetten, nagelknippers,
Je hebt de mooiste ambities in jezelf, niet alleen jij zou de begunstigde zijn,
Je hebt de meest genereuze gedachten,
Je hebt de meest moraliserende en melodieuze gewetensstem,
Je hebt de kracht/wijsheid om op te geven als je ziet dat je geen reden hebt om door te gaan,
Je hebt de mogelijkheid om mensen een goed gevoel te geven alleen al door jouw aanwezigheid. Als je bij ze bent, hebben ze geen wit haar meer, zijn ze gelukkiger, lijken ze niet eens rimpels meer te hebben,
Je hebt op alle mogelijke manieren geprobeerd een betere versie van jezelf te worden, het doel is bereikt, je kunt ontspannen, de stem van het geweten was hard tegen je, omdat het alleen jouw bestwil wilde, het is als de stem van een ouder die je niet dwingt, alleen zegt hij dat het beter zou zijn omdat hij aan je denkt en nog steeds om je geeft.
Fiul Nedorit
Dintr-o raza de lumină
Apare o vietate clandestină
Care usor submină
O istorie tristă
Pe pagini aurii
Alininiind virgule vii
Scrie cu litere sângerii
Ce a putut el trăi
Simte intuitiv o stare
La nivel de constientizare
O anumită răutate nimicitoare
Cu aripile tăiate, el învăța sa zboare
Nu exista in lumea asta,
Decat un singur copil perfect
Si acela fiecare mamă il are
Dar el cu ce ti a gresit oare?
Are in suflet greutăți apasatoare
Dar tu știi cat de tare doare
Să-n florească fără o rază de soare
Indurînd friguri si frisoane
Lanțuri si pripoane?
Acum a ajuns departe
Desi psihicul i l-ai pus pe moarte
Stai linistita dragă mamă,
Oricum știu ca nu-ți pasă
E fericit acum de-a lui viața pe care o are
Dar e trist de povestea ce-o are in spate
Fiecare amintire, e in sertarul din dulap,
Să știi, coroana nu vindecă ranile de pe cap
Înserare peste lume
Când seara respiră precum o fiinţă
chiar umbra de ziuă aproape opacă,
căderi de culori ce ascund stăruinţă
se duc printre nori să le fie o joacă.
Un pisc de cenuşă născut din înalturi
înghite în trupu-i un con de culoare
şi muşcă din cer, fără milă, în salturi,
aruncă cortine în gest de grandoare.
Mai piere-o paletă din cerul sălbatic,
dispar holograme învinse vremelnic,
curg semne discrete pe cerul apatic,
împunge o rază zâmbind şovăielnic.
Cupola renaşte sub ploaia de stele,
halouri respiră rotunduri de-aramă,
coboară în noapte, şirag de mărgele,
şi pier în tăcere murind în maramă.
Speranţele pleacă prin anii-lumină
spre noaptea rămasă grădină fertilă,
o floare de viaţă vremelnic s-o ţină,
cu vraja din vorbe să nasc-o idilă.
În colţul de iad dănţuind neputinţă,
umanul se-apleacă spre zarea orfană,
un cuib de războaie e-a lumii credinţă,
iubirea de oameni e-o pată sărmană.
Pe frunţi părăsite de gândul luminii,
în jocuri de vânt cad şuviţe înfrânte,
ţărâna le prinde, stindarde prin spinii
crescuţi ca în veacuri pustiul să cânte.
În ochi se aprinde un picur năvalnic,
cristalul de ură ce moartea ascunde
să poarte sămânţa din care năvalnic
un veac fără viaţă în lume pătrunde.
Speranţele pier din chemarea astrală
topite ca fulgul când focul atinge,
pământul se-aprinde când cerul înşală,
o noapte mai doare când ziua se stinge.
Other poems by the author
Singura lumânare
Oh suflet drag,
Te rog,
Te implor... ,
Oprește-te!
Nu vezi ca doar ție
Rău iti aduci !
Tremuri dezorientat,
În deriva plutești,
Pierdut de sens și rost,
Inecat in frici,
Constrâns de emotii..
Și totuși...
Spui ca ești bine
Chipul te arde, te ustura ,
Când zambetul trebuie sa-l inforesti
Dar în suflet este infern ...
Vitalitatea și rosu din obraji
Numai in paharul de vin se mai găsesc
Care este acum mai rosu
Decât buzele tale ...
Ochi ce luceau a sperante
În noapte s-au pierdut
Rataceac printre stele
In urechi auzi
Vorbe din alte lumi
Care te îndruma spre alt sine
De frici lipsit
De încredere ai sa-l asculți
Fără sa te întrebi cine este
Doar sa asculți orbește
Ale lui spuse
Caci singurul îndrumător a rămas
Singura lumânare care se arde pe sine
Spre a te lumina pe tine
A ieși din labirinturi iluzorii
Unde frica și deznădejdea
Domnesc în liniște
Cu un parfum apăsător .
Asa ca lumina accept-o
Și bine uita te
Pe unde calci
Caci in cele din urma
Ceara se va topi
Singur vei rămâne iar
Și numai de tine ține
Dacă ai reușit
A găsi
Portița de lumina.
Picatura de ploaie
Oh suflet drag,
Oare ... când plouă
Te ai gândit
La acea picătură de apă ?
În cădere bruscă,
Într-un vânt tăios
Care o izbește
Poate prea puternic de pământ ...
Cum se dezintegrează,
Se distruge pe sine
Doar pentru a fi de folos
Unui pământ ?
Când unicul ei scop
Este să-și ofere orice molecula
Pentru a ne ajuta .
Și totuși,
Prin ploaie mă plimb .
Fară umbrelă
Sau pălărie
Lacrimile-mi curg
Lin pe obraji
Sufletul mă doare
Iar zâmbetul îmi piere
Sub picături de apă
Care poate se izbesc de mine
Asemenea lacrimilor mele
De pământul ud
Intrebandu-mă
Oare cine suferă mai tare ?
Și dacă oare,
Am ajutat și yo pamantul ,
Cu a mea lacrimă ?
Flori de gheată
Suflet drag,
Flori de gheată,
În buchete aș alege,
Presărate cu stele
Legate cu panglică de vise pentru tine.
Numai pentru al tău zâmbet,
Sincer și inocent.
Cu grijă în mâna am să-l țin
Ușor că nu se topească
Din nesăbuința mea ,
Din zbucium să nu-l sparg.
Ghiață limpede
Asemenea de cristal
Oglindește un suflet curat
Unit de cer prin stele
Pământ prin rădăcini
Printr-o panglică
De aur făurita
Care îmbină
A ta ființă
Cu al tău vis
Un simplu joc fara sens
Oh suflet drag,
Idee n ai
Cugetare nu gasesti
Spre a alinia tot ce gandesti
Un rost sa gasesti
In evenimentele insirate in viata ta
Spre a nu accepta ca este
Un simplu joc fara sens
Si ca toate sint coincidente
Principii se surpa
Obosit te simti
Sa mai cari acelasi bagaj greoi
Cu flori ale trecutului
Si ghipi dureorisi
Care te strapung
Si tu sa accepti ... macar poti simti ceva
Caci si durerea este un sentiment ....
Atunci cand altceva nu mai poate domni
Si accepti caldura sangelui care se prelinge
Cand totul este rece
Si strangi mai tare
Spre a te incalzi
Dar nu mai simti nimic ...
Plutesti fata gravitatie
Intr un vid al fiintei
Spectator al unui duel
Dintre un hyde si altul
Care se lupta
Chiar in tine
Dar in parfum deznadejdiei
Si al incaiereri
Nu mai poti sta
Renunti ...
Lasi totul jos
Mergi inainte
In adierea increderii
Cu iz de cratie
Si suflu de inspiratie
Cu incredere
Ca ai un scop si un rost
Bine alese
Care te asteapta
Sa ajungi cu pasi marunti
Spre visul tau
Ce iti face inima sa ti bata
Poem pentru suflet
Oh suflet drag,
Oare de nu as scrie
Acest vers pe hartie
Ai aude ce am de spus ?
O foaie alba-goala
In mana sa ti dau
Ai putea sa citesti acest poem ?
Ai aprecia metafore ,
Epitete si invataturile
Puse cu talc de mine,
Pentru a ajunge la tine ?
Poeme pentru suflet le as numi
Si totusi ,
Ai simti ce simt si yo?
In miez de noapte
Stelele le ai vedea
Luna metafora ti ar fii
Si epitelele ti le ar sopti suav
Nimeni altu' decat un luceafar bland
Ai simti cum emotiile curg
In valuri line
Si aurora boreala ar dansa lin
Peste varfurile inzapezite ale muntiilor
In al meu univers ai patrunde
Sau poate campuri
Cu macii rosii asemenea unui vin bun
Oare de ce nu ai ajunge
Chiar in orase de mult uitate ?
Doar de iti doresti
Inima iti deschizi
Ochi ii lasi sa vada
Potentialul unei simple
Foi albe
Portal sa o vezi
Si sa ti fie
Spre adevaratul tau sine .
Pentru cine?
Oh duflet drag,
Oare pentru cine scriu?
Cine mă ascultă ...
Cina mă înțelege ?
Sau de ce liniște nu găsesc
Până nu aștern acest vers pe hârtie ?
Mă gândesc -
Că toate aceste numa impulsuri neuronale sînt
Un val de curent altfel spus
În al meu univers.
Inima o aud cum bate
Sângele cum în artere se prelinge
Dar tot rece mă simt.
Fară de vlagă
Când aerul în plămâni îmi intră.
Părăsită de suflu viu
Încă mă întreb
"De ce și pentru ce?"
Când numa stelele mă veghează
Și luceferi blânzi mă asculta
Lin în brațe ei mă țin
Șoptind mereu
Cuvinte de alinare
Aminte aducandu-mi
Că am scris pentru mine
A mă vindeca
A pune importanță pe ce simt
Nu pe ce gândesc
Căci mintea mă minte
Alegând din nou
De suflet să ascult
În grija să-l am mereu
Căci este al meu
Suflețel drag.