Toamna și pictorul
Prin amestec de cuvinte, simt cum mă pictezi în rouă,
Încercând să pui pe pânză, ochii, care azi te plouă...
Cu mișcările-ți flămânde, mânuiești de zor visarea,
Însă tremuru-ti trădează, suflet tulburat cum marea...
Eu incerc să te ating, cu o frunză mai rebelă...
Tu tresari 'roșind obrazul, cu penița ta fidelă...
Îți simt șoapta cum coboară, mângâindu-ma cu drag,
Despletindu-mi creanga mută, atingând tulpini de brad...
Și sfios schițezi un zâmbet, peste flori de crizanteme,
Aruncând printre petale, coloritul din poeme...
Culegând culori din soare, sufle-n glumă câte-o rază,
Care jucăuș apare și pe fruntea mea dansează...
Prin oglinzile din ape, îmi pui chipul de regină,
Care reflectează codrii, ce cu nouri se îngâna...
Și chemi vântul printre plete, c-o atingere de mână,
Încruntand sprâncene negre, peste văi mă curgi furtună...
Însă știu că mă iubești și în noaptea dezgolita,
Când suav veșmântu-mi cade, peste glia-mbatranita,
Prin amestecul de simțuri, scoți o pânză brumărie,
Începând tabloul iarăși, mă săruți cu nostalgie...
Category: Love poems
All author's poems: Alissa Alisa
Date of posting: 17 октября 2022
Added in favorites: 1
Comments: 3
Views: 882
Comments
Poems in the same category
,,Ne cunoaștem din vedere" în portugheză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Nós nos conhecemos de vista
quantos momentos fugazes
nunca no caminho deles
eles não pararam
caminhada segura e rápida
Nós nos conhecemos de vista
apenas os olhos em silêncio
eles disseram tantas vezes
tudo o que eles queriam
quando eles encontraram sua luz...
Nem mesmo por acidente
Eu não disse uma palavra
Em tantas reuniões
esse jogo de encarar
isso nos divertiu.
Nós nos conhecemos de vista
mas é sempre um prazer
a memória para guardar
e revisar
os olhos que você conhece há toda a vida
encontro pela manhã
e quando neva e quando chove
no carro 179.
Nos conhecemos de vista...
E assim!
Nós nos conhecemos de vista
quantos momentos fugazes
nós nunca paramos no caminho deles
caminhada segura e rápida
Nós nos conhecemos de vista
apenas os olhos em silêncio
eles disseram tantas vezes
tudo o que eles queriam
quando eles encontraram sua luz...
Nem mesmo por acidente
Eu não disse uma palavra
Em tantas reuniões
esse jogo de encarar
isso nos divertiu.
Nós nos conhecemos de vista
mas é sempre um prazer
a memória para guardar
e revisar
os olhos que você conhece há toda a vida
encontro pela manhã
e quando neva e quando chove
no carro 179.
Nos conhecemos de vista...
E assim!
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Cine suntem?
Cine suntem?!
E Simplu...
Eu îți sunt străină
Si tu îmi ești străin.....
Eu te numesc trecut ...
Tu ma numești ruină....
Tu ești notitiile mele
Eu serile de primăvară
Tu ești complicat
Nici eu nu sunt ușoară
Tu ești catastrofa
Eu sunt mereu ceva constant
Eu sunt un vers de o strofa
Tu ești un dictant
Tu ai nevoie de metafore
Eu aveam nevoie de tine ,
Tu crezi în miracole
Eu nu cred în destine
Tu poți iubi
Eu nu pot iubi pe nimeni
Tu poti răni
Eu pot vindeca pe oricine
Rămânem străini,
Deși ne cunoaștem prea bine)
Versuri
Ce simt, zi și noapte,
Redau în versuri, acestea nu vor avea capăt,
Nici sentimentele nu vor vedea sfârșitul.
În această clipă ascultînd balade de Metalica și Scorpions
Pot cu siguranță spune că pentru mine contează doar starea ta și Nothing else matters,
Still loving you chiar dacă nu însemn nimic.
Și… vreau să mă iubești, vreau să fim împreună!Vreau!
Să te implor-va fi egoism,
Să tac- va fi cea mai mare greșeală.
,,Ne cunoaștem din vedere" în portugheză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Nós nos conhecemos de vista
quantos momentos fugazes
nunca no caminho deles
eles não pararam
caminhada segura e rápida
Nós nos conhecemos de vista
apenas os olhos em silêncio
eles disseram tantas vezes
tudo o que eles queriam
quando eles encontraram sua luz...
Nem mesmo por acidente
Eu não disse uma palavra
Em tantas reuniões
esse jogo de encarar
isso nos divertiu.
Nós nos conhecemos de vista
mas é sempre um prazer
a memória para guardar
e revisar
os olhos que você conhece há toda a vida
encontro pela manhã
e quando neva e quando chove
no carro 179.
Nos conhecemos de vista...
E assim!
Nós nos conhecemos de vista
quantos momentos fugazes
nós nunca paramos no caminho deles
caminhada segura e rápida
Nós nos conhecemos de vista
apenas os olhos em silêncio
eles disseram tantas vezes
tudo o que eles queriam
quando eles encontraram sua luz...
Nem mesmo por acidente
Eu não disse uma palavra
Em tantas reuniões
esse jogo de encarar
isso nos divertiu.
Nós nos conhecemos de vista
mas é sempre um prazer
a memória para guardar
e revisar
os olhos que você conhece há toda a vida
encontro pela manhã
e quando neva e quando chove
no carro 179.
Nos conhecemos de vista...
E assim!
Ești cea mai frumoasă
Câți cavaleri plini de curaj
Nobili cu mari averi,
Toți te-ar dori a lor nevastă,
Neștiind niciunul că inima ți-e dată,
Că tatăl tău,Vasile Împărat deja te-a dat....
Dar cui...se vor întreba cu toții
Și cum este posibil așa ceva
Când Marele turnir urmează cât de curând...
Iar în duel se vor întrece toți aceștia,
Care nebuni de dragul tău
Pe rând vor și muri....
Ohhh câtă frumusețe trebuie să ai
Preablândă Vasilica,
Să te dorească atâția curajoși,
Iar ție nici să-ți pese....!
Să fie Horia Stănicel demn de-a ta iubire?
Și cine-i acesta de care nimeni n-a auzit?
Nu-i prăpăditul acela de poet
Care te-a cucerit cu multele poeme
Ce ți le scrie zilnic,
Și vrea până si degetele de la picioare să ți le fure cu săruturi?
Se pare că nu vrei secretul să ți-l spui,
E treaba ta frumoaso,
Te las acum că trebuie povestea s-o închei!
(3 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
A fost odată...🥲
A fost frumos... a fost ca niciodată
Dar n-am să mai implor vreodată
Să-mi dai un semn oricât de mic
...s-a terminat n-a mai rămas nimic...
Poți să stai liniștit, am obosit...
Mă voi gândi la tine în fiecare anotimp
Pentru tot restul vieții mele
Prin vise voi călători în timp
Unde gândurile-mi pot umbla rebele...
Poate te-oi regasi printre ele...
Și aripi imi vor crește inc-o dată
Si voi zbura căutând a stelelor lumină
Sperând povestea cu "a fost odată"
Cu finalul blanc ca o foaie velină...
Să ti-o amintești si tu când... Luna va fi plină...
Cine suntem?
Cine suntem?!
E Simplu...
Eu îți sunt străină
Si tu îmi ești străin.....
Eu te numesc trecut ...
Tu ma numești ruină....
Tu ești notitiile mele
Eu serile de primăvară
Tu ești complicat
Nici eu nu sunt ușoară
Tu ești catastrofa
Eu sunt mereu ceva constant
Eu sunt un vers de o strofa
Tu ești un dictant
Tu ai nevoie de metafore
Eu aveam nevoie de tine ,
Tu crezi în miracole
Eu nu cred în destine
Tu poți iubi
Eu nu pot iubi pe nimeni
Tu poti răni
Eu pot vindeca pe oricine
Rămânem străini,
Deși ne cunoaștem prea bine)
Versuri
Ce simt, zi și noapte,
Redau în versuri, acestea nu vor avea capăt,
Nici sentimentele nu vor vedea sfârșitul.
În această clipă ascultînd balade de Metalica și Scorpions
Pot cu siguranță spune că pentru mine contează doar starea ta și Nothing else matters,
Still loving you chiar dacă nu însemn nimic.
Și… vreau să mă iubești, vreau să fim împreună!Vreau!
Să te implor-va fi egoism,
Să tac- va fi cea mai mare greșeală.
Silvia Mihalachi