Resemnare
Aievea...sau în vise-aș vrea,
Să vii la mine zi de zi,
Să-ți jur solemn Polară Stea
Că-n veci de veci te voi iubi.
Măcar un semn eu de la tine
Să-mi dai îndată eu aș vrea,
Că vrei mereu să fii cu mine
Să-mi fii în veci Polară Stea.
Să nu mai vrei să fii cu mine
N-aș vrea iubito nicidecum,
Dar dac-așa-ți va fi mai bine
Te voi lăsa in pace-acum!
Dar dacă BUNUL DUMNEZEU
Va vrea din nou să ne unim,
E tot ce mi-aș dori și eu
Un Trup ș-un Suflet iar să fim.
Scumpei mele soții Valeria, 17 Decembrie 2022, ora 08:50
Poems in the same category
Am facut primul pas
Mers lin pe coridor
Privirea se intoarce in spate,
El este!
Acum,acum ori niciodata
Nu alerga,nu fugi
Stai pe loc,ai curaj
Cuvantul mi-a parasit buzele,
Te-ai intors,
Ai raspuns,
Strans in brate
Si ai plecat
Inima bate nebuneste,
Nu stie ce sa creada,
Fuge dintr o parte in alta,
Pare atat de special.
O interactiune,
Fericire in suflet a adus,
Culoare in obraji,
Un zambet a luminat pe chip
N-am prins numele,
Nici caldura
Oare vei fii tu
Cel care va face urmatorul pas?
E O UMBRA 🩶
E o umbra?
Un miraj?!
Un ecou
Sau un viraj?
Temniță
Sau libertate?
Fericire
Sau păcate?
Umbra-n suflet,
Sau e casă ?
Rană... sau
Momeala-n plasă
E și miere
Și durere,
E și chin
Dar si plăcere
E și soare ,
E și bezna ,
E și rana mea
Pe gleznă ...
Eu un gând
La răsărit ,
Dar și omul
Cel iubit ....
,,Ne cunoaștem din vedere" în finlandeză
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Tunnemme toisemme silmästä
kuinka monta ohikiitävää hetkeä
koskaan heidän tiellään
he eivät pysähtyneet
turvallista ja nopeaa kävelyä
Tunnemme toisemme silmästä
vain silmät hiljaa
he sanoivat niin monta kertaa
kaiken he halusivat
kun he kohtasivat valonsa...
Ei edes vahingossa
En sanonut sanaakaan
Niin monissa kokouksissa,
tämä tuijottava peli
se viihdytti meitä molempia.
Tunnemme toisemme silmästä
mutta se on aina ilo
muisto säilytettäväksi
ja tarkista
silmät, jotka olet tuntenut elämäsi ajan
tavataan aamulla
ja kun lunta ja kun
autossa 179.
Tunnemme toisemme silmästä...
Ja niin!
Tunnemme toisemme silmästä
kuinka monta ohikiitävää hetkeä
emme koskaan pysähtyneet heidän matkallaan
turvallista ja nopeaa kävelyä
Tunnemme toisemme silmästä
vain silmät hiljaa
he sanoivat niin monta kertaa
kaiken he halusivat
kun he kohtasivat valonsa...
Ei edes vahingossa
En sanonut sanaakaan
Niin monissa kokouksissa,
tämä tuijottava peli
se viihdytti meitä molempia.
Tunnemme toisemme silmästä
mutta se on aina ilo
muisto säilytettäväksi
ja tarkista
silmät, jotka olet tuntenut elämäsi ajan
tavataan aamulla
ja kun lunta ja kun
autossa 179.
Tunnemme toisemme silmästä...
Ja niin!
-La nesfârșit-
Străpunge-mă cu acea privire,
Din care să nu-mi mai revin,
Cântă-mi în limba neștiută,
Căci glasul tău este divin.
De ce plângi când vezi că s trist?
Mai bine nu ne mai vedem!
În viața ta ,rămân turist,
Și tu-n a mea,mereu poem.
Citește mi despre o zi nouă,
Unde noi doi ne revedem,
Nu mă lăsa să scriu finalul,
Compune l tu,căci eu mă tem.
Unde sa plec sa nu ma vezi?
Privirea ta imi da fiori!
În lumea ta,tu ma salvezi,
Eu în a mea,raman dator.
Să vi să dormi la pieptul meu,
Când noaptea afară a înghețat,
În mâna ta sa ma topesc,
De ochii tai sa fiu secat.
Marcat de cele netraite,
În continuare te doresc,
Desprins de propria mi libertate,
Sunt condamnat sa te iubesc.
Și totusi daca uiți de noi,
Și ce-am clădit s-a prăbușit,
Nu voi putea sa ma opresc
Să te ador la nesfarșit.
Fii buna mea stăpână!
Sunt rătăcit pe drumul vieții
Și singur de când tu ai plecat,
Mă uit în jur să văd lumina
Dar totu-mi pare întunecat
Stau pe cărarea cunoscută
De noi de când eram copii,
Și cred că încă se mai poate
Ca într-o zi la mine să revii
Nu știu dacă doar eu sunt vina
Că ne-am certat pentru nimic,
Când amândoi am rostit vorbe
Și din amic, acum sunt inamic
Sper să-ți revăd chipul frumos
Cu zâmbetul ce îți inundă fața,
Iar eu s-alerg să te îmbrățișez
Sa te sărut, să-ți simt dulceața
Dar toate sunt doar amăgiri
Și ale mele dorinți deșarte,
Uitând că între noi e-un zid
Ce din păcate ne desparte
Eu voi veni aici zile la rând
Să te aștept cu drag în drum,
Iar dacă tu nu vii voi înțelege
Că tot ce-a fost, acum e scrum
Dar poate voi avea puțin noroc
Și ne vom ține strânși de mână,
Să ne șoptim cuvinte de iubire
Și să te rog...fii buna mea stăpână!
Poveste de iubire!
Pe tine când printre fete te-am văzut,
Era în anotimpul toamnă, pe la-nceput,
Nu îmi explic de ce pe loc tu mi-ai plăcut,
Și cât de dulce-a fost al tău sărut
Îmi amintesc mereu, cum tu mi-ai spus,
Că ai venit la Iași să îți încerci norocul,
Și cât de mândra-i fost când lista s-a adus,
Cum ai sărit în sus și mai călcat cu tocul
Am tresărit simțind un pic de durere,
Ce mi-a trecut când tu mi te-ai scuzat,
Privirea ta suavă m-a lăsat fără repere,
Și instinctiv cu drag eu te-am îmbrățișat
Nu te-ai retras, ai acceptat a mea pornire,
Pe mână m-ai atins, eu iute m-am aprins,
Și-n mine-a năvalit un torent de iubire,
Mulțimile de mreje, puternic m-au încins
Ce a urmat a fost o lungă poveste,
Scrisă zi cu zi, fără punct în iubire,
Iar când în viață a apărut tristețe,
Nu am căzut, sperând în fericire
Vă spun acum că a fost la prima vedere,
O dragoste ce a rămas cu noi peste ani,
Din dăinuirea ei, noi ne-am extras putere,
Și i-am învins pe-acei ,,prieteni"...deveniți
dușmani!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Other poems by the author
Prima Mare Revelație - DUMNEZEU EXISTĂ!
De la vârsta de aproape 12 ani am devenit un ateu care propovăduia cu tărie aproape zilnic inexistența lui DUMNEZEU.Pe când aveam aproape 21 de ani pe la amiază, în luna Aprilie a anului 1967, imediat după terminarea cursului de Statica și Dinamica Construcțiilor mergând pe stradă, deodată în mintea mea am simțit că Cineva comunică cu mine telepatic:
- Cineva:"Tu spui că pomul pe care acum îl vezi este de natură materială și susții cu tărie că acel pom nu a fost creat de Cineva anume."
- Eu:"Da!"
- Cineva:"Tu spui că Soarele care luminează și încălzește tot Pământul este de natură materială și susții cu tărie că Soarele nu afost creat de Cineva anume."
- Eu:"Da!"
- Cineva:"Noaptea pe Cerul senin vezi mii de stele și tu spui că ele sunt de natură materială și că nu au fost create de Cineva anume."
- Eu:"Da!"
- Cineva:"Cine crezi tu că a făcut acest imens spațiu în care există miliardele de stele și există și Pământul cu toți copacii, cu toate animalele și cu toți Oamenii și deci exiști și tu?"
- Eu (fiind pe stradă am răspuns cu glas tare două cuvinte):
"EXISTĂ DUMNEZEU!"
După ce am spus cu glas tare "EXISTĂ DUMNEZEU", Acel Cineva a încetat să mai comunice telepatic cu mine și atunci m-am uitat în jur să văd dacă nu este vreun om care să fi auzit ceea ce am spus eu și doar o femeie era cam la vreo 20 de metri înaintea mea dar aceasta nu a întors capul spre mine...
De atunci am început să cred cu tărie că DUMNEZEU EXISTĂ și că EL ESTE UNICUL CREATOR al Universului.
De-aș ști...
Pe Șase-Undrea în anul '47
TATĂL CERESC mi-te-a-ntrupat,
Să-mi fii de ajutor în toate
Și eu să fiu al tău bărbat.
Așa cum spune DUMNEZEU
Un Trup și-un Suflet noi vom fi,
Și-n veci de veci și tu și eu
Cu venerație-L vom SLĂVI!
A ta cumplită suferință
Tu ani întregi mi-ai tăinuit
Și ai plecat în neființă
Fără să știu cât m-ai iubit.
Mai trece-o zi și încă una
Și fără tine este-un chin.
Eu te-am iubit întotdeauna
Și după tine vreau să vin.
De-aș ști acuma unde ești
Aș vrea în grabă eu să vin
Și-n ochii mei tu să privești
Când eu în brațe-am să te țin.
Scumpei mele soții Valeria, 6 Undrea 2022 ora 14:00
Am înțeles...
M-am îndoit de-a ta iubire
Crezând că tu nu m-ai iubit!
N-am înțeles schimbata-ți fire
Și cât de mult ai suferit.
Acum, am înțeles a ta iubire,
Căci sacrificiul tău divin
Prea mare a fost și peste-ți fire
Cu umilință, eu mă-nclin!
Scumpei mele soții Valeria, 29 Noiembrie 2022, ora 05:00
A Treia Mare Revelație - Vederea ieșirii parțiale a Sufletului Meu din Trupul Meu
Pe 25 Decembrie 1995, cam pe la ora 09:00 am întrebat-o pe soția mea dacă a visat ceva în legătură cu mine și ea mi-a spus că nu avisat nimic despre mine și nici despre altceva.Am vrut să-i spun ce mi s-a întâmplat dar ea, fiind supărată pe mine, mi-a răspuns ferm că nu o interesează să-i spun nimic.
Abia după o lună de zile am îndrăznit să-i spun fiicei mele în vârstă de 18 ani despre ce mi s-a întâmplat și ea n-a zis nimic dar s-a uitat la mine crezând că sunt cel puțin ciudat dacă nu chiar nebun...
După ce am vorbit cu fiica mea, timp de aproape o jumătate de lună am vorbit și cu alți oameni despre ceea ce mi s-a întâmplat, dar din 10 oameni doar unul a crezut că am trăit cu adevărat o ieșire a Sufletului Meu din Trupul Meu.
Văzând că prea puțini oameni credeau în ceea ce mi s-a întâmplat mie, am vrut să aflu direct de la DUMNEZEU dacă ceea am trăit a fost adevărat.Înainte de culcare, după ce spuneam ,,Rugăciunea Domnească" îl rugam pe DUMNEZEU să-mi dea o dovadă clară dacă ceea ce mi s-a întâmplat era adevărat.În prima noapte și în a doua noapte nu am primit nicio dovadă...Iată ce mi s-a întâmplat în a treia noapte...Stăteam culcat singur cu fața în sus și abia ațipisem...când am simțit că Sufletul Meu vrea să iasă din Trupul Meu și atunci am făcut ochii mari deoarece am văzut Capul Sufletului Meu de culoare galben-aurie cum a ieșit cam 20 de centimetri și care acum reintra încet în zona Capului Trupului Meu.Era cam ora 23:00 și am început să plâng de fericire că Mult Prea Bunul DUMNEZEU mi-a dat mie Mult Prea Păcătosul dovada clară a ceea ce mi s-a întâmplat în data de 25 Decembrie 1995.
Abia după anul 1998, am aflat doar în Biblia Ortodoxă Română, ce este cu adevărat Sufletul unui Om și în general ce este Sufletul tuturor creaturilor lui DUMNEZEU.
A Doua Mare Revelație - Călătoria Sufletului meu în afara Trupului meu
În noaptea de 25 Decembrie 1995, cam în jurul orei 03:30 în sufragerie, când eu dormeam singur în pat pe partea stângă, am simțit că Sufletul meu iese din Trupul meu prin basculare la verticală în dreptul tălpilor Trupului meu de unde brusc am ajuns în mijlocul sufragerie și prvind spre ușa cu geam a sufrageriei am vrut să mă duc în holul de intrare a apartamentului încercând să fac pași, dar am observat că nu era necesar să fac pași și astfel am plutit la cam 10 cm de la podea, am trecut prin ușa cu geam a sufrageriei apoi am trecut doar cu jumătate din Sufletul meu prin ușa apartamentului și fiindu-mi teamă să nu mă întâlnesc cu vreun om am reintrat în hol.
După acea fiind cu spatele la ușa cu geam a sufrageriei, brusc Sufletul meu a schimbat direcția de deplasre la 180 de grade sexagesimale și astfel am plutit trecând prin ușă și m-am oprit mai întâi în dreptul patului unde se afla trupul meu simțind o oarecare greutate și un fel de silă, după care am plutit spre patul în care dormea pe partea dreaptă soția mea și înclinându-mă spre ea am început să-i spun cu cu glas din ce în ce mai tare de "Iartă-mă!Iartă-mă!Iartă-mă!", după care crezând că voi deranja toți vecinii mei de bloc brusc am ajuns în locul unde ajunsese prima oară în sufragerie Sufletul meu și din nou brusc am simțit o rotire de la ștânga la dreapta cu o viteză foarte mare în jurul axei verticale a Sufletului și istantaneu Sufletul meu a ajuns pe tălpile Trupului meu de unde prin basculare la orizontală a reintrat ușor în Trupul meu și imediat m-am trezit și am început să dau cu palmele în spătarul patului părându-mi foarte rău că Sufletul meu a reintrat în Trupul meu.
Acum când scriu aceste rânduri eu retrăiesc aievea această Mare Revelație.
Ce-am greșit...Ce-ai greșit...
Ce-am greșit eu știu prea bine,
Dar eu cred și chiar socot,
Că n-am fost eu pentru tine
Nici prea bun, dar nici despot.
Ce-ai greșit nu știu prea bine,
Dar eu cred că tu ai fost
Hărăzită pentru mine
Să-i dai vieții mele rost.
Și am fost cum vrut-a Domnul,
Domnul nostru DUMNEZEU,
Care ne-a impus destinul
După LEGEA LUI mereu.
Scumpei mele soții Valeria, 22.01.2023, ora 21:35