Pragul de la usa
Vai, cata greutate am suportat!
Am inghitit si apa, am rezistat.
Mereu pe fata mea ai tot calcat
Si niciodata nu m-am suparat.
Acum, eu sunt afara inghetat.
Tu calci pe mine mereu si ne-ncetat;
Nu simti durerea care ma apasa,
Treci peste mine si intri-n casa.
Simt caldura cum vine pe sub usa;
Ma simt bucuros, ca o matusa
Cand copiii se zbenguie in casa
Si de griji nicidecum nu le pasa.
M-ai lovit si m-ai strivit de multe ori,
Iar usa, de cate ori mi-a dat fiori!
Cand nu se inchide, se impotriveste
Si de fiecare data ma zdreleste.
Greu tu tragi usa ca sa se inchida.
Vezi cum eu de multa apa m-am umflat,
Nu gandesti, dar uita-te in oglinda.
Te infurii si tot tragi neincetat.
Vai cate greutate am suportat!
Am inghitit si apa, am rezistat.
Dar pentru ce atat’ sa mai support?
Vine o vreme cand spui;” Nu mai pot!”
Asa ca eu va spun la toti acum;
“Fiti rezistenti si mereu un prag bun.
Nu cedati la frig si umezeala,
Stapanul pentru toti are-o socoteala”.
Vai, ce frig mi-e jumatatea de afara!
Cand in iarna grea gerul ma doboara.
Jumatatea mea din casa-mi spune:
“Stai linistit ca esti pe maini bune”
Poems in the same category
Pentru tine ...
Sa stiu ce este clipa , sa ii cunosc secretul
Sa stiu ce i suferinta , ca sa-i arat esecul
Sa fiu mereu alaturi , ca sa-ti admir eu parul
Sa fiu un tei in noapte , sa caut adevarul.
Sa las al tau sarut , sa imi zdrobeasca cerul
Sa stiu ca altul nu-i , al nostru-i adevarul
Si ca in orice clipa - sa simt a ta suflare
Iar timpul-trecatorul , sa nu-mi mai fie-n cale.
Ca sa-i arat durerii cum este fericirea,
In parul tau de luna am sa-mpletesc iubirea
Sa dau acel minut si locul printre zei,
As fi si un nimic , c-apoi sa fiu un tei.
Sa stiu , ca a ta prezenta , in fiecare zi
Sa ma trezesc in zori , ca sa te pot privi,
Stiind c-acest moment , curind se va sfirsi,
Ce mult as vrea , ca sa il pot opri.
Ador cum trece timpul , si il urasc la fel,
As vrea sa-i stiu secretul , ca rob sa-mi fie el..
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Rosturi
Am întrebat pe soare cum e să arzi milenii
Și mi-a răspuns cu-o rază: ca să trăiți decenii
N-am înțeles răspunsul și-am întrebat și luna
Cum e să fi-nghețată când soare te-ncunună
S-antors cu partea neagră, nu m-a băgat în seamă
Pe semene-i ocupată s-aducă vise-n grabă
Am întrebat o frunză de-i bine-a fi o vară
Răsapunse dându-mi aer: ca să mai cresc o creangă
Am întrebat și apa de ce-i atât de-adâncă
Zice: să-nveți să cauți în mintea ta nătângă
Plecă apoi spre nori, în stropi se-ntoarse-n luncă
Scurgându-se în mări, se-nvârte-n dor de ducă
Am întrebat pământul de-i greu să fie greu
Din plug rânji la mine c-am să-l ajut si eu
Degeaba fug de-aiurea, îl simt, e sub picioare
Oprindu-mă mă-ntreb de mai am întrebare
Ce mi-au răspuns e clar, nimic nu-i fără treabă
Mai am de întrebat de ce îmi ești tu dragă
Și-am întrebat iubirea cum vine nechemată
În inimă mi-a-nfipt fără răspuns săgeată
Și-acum o port în mine, mă-mpunge, mă îmbată
Și-am întrebat săgeata unde-i a ei surată
Mi-a spus: n-a nimerit, căzută e-ntr-o baltă
Totul pare cu rost, numai săgeata-i oarbă
Dragoste
Gândul ca am scris ,
gândul meu într-un timp ai fost.tu .
Gândul meu erai seara
Gândul meu erai ziua și mereu
Gândul meu nu îmi era.ca.ma vei părăsi când îmi era greu
Gândul meu vroiam sa îmi fi zi de zi ,dar ai ales ce e pustiu
Gândul meu as fi vrut sa îmi mai fi ,dar teai întors întors în
Gândul meu când totul a fost prea târziu
Intilnirea cu geniul
O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.
Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.
Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.
De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea
Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.
De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.
Mereu e primăvară
Sub soarele iubirii,
Mereu e primăvară
Şi înfrunzesc arinii,
Mereu cocorii zboară.
Mereu au flori salcâmii
Şi roşii-s trandafirii,
Ca ale tale buze,
Sub soarele iubirii.
Şi e mereu explozie
De verde prin livezi,
Şi dealurile arată
Ca ochii tăi cei verzi.
Şi-ntruna cântă mierla,
Şi izvoru'-ntruna curge,
Şi glasul lor se-ngână
Cu glasul tău cel dulce.
Sub al iubirii soare,
Dă iarba să răsară,
Mereu răsare o floare,
Mereu e primăvară.
Doar trupul tău fierbinte
Ca a soarelui dogoare,
Mai mult aduce a vară,
Sub al iubirii soare.
Pentru tine ...
Sa stiu ce este clipa , sa ii cunosc secretul
Sa stiu ce i suferinta , ca sa-i arat esecul
Sa fiu mereu alaturi , ca sa-ti admir eu parul
Sa fiu un tei in noapte , sa caut adevarul.
Sa las al tau sarut , sa imi zdrobeasca cerul
Sa stiu ca altul nu-i , al nostru-i adevarul
Si ca in orice clipa - sa simt a ta suflare
Iar timpul-trecatorul , sa nu-mi mai fie-n cale.
Ca sa-i arat durerii cum este fericirea,
In parul tau de luna am sa-mpletesc iubirea
Sa dau acel minut si locul printre zei,
As fi si un nimic , c-apoi sa fiu un tei.
Sa stiu , ca a ta prezenta , in fiecare zi
Sa ma trezesc in zori , ca sa te pot privi,
Stiind c-acest moment , curind se va sfirsi,
Ce mult as vrea , ca sa il pot opri.
Ador cum trece timpul , si il urasc la fel,
As vrea sa-i stiu secretul , ca rob sa-mi fie el..
Iubito
Nu-s eu nebun de dragostea ce-o am,
Păstrată de-atâta amar de vreme,
Tot așteptând ceva ce nu mai vine?
Și-n viața asta trecatoare
Te rog mă crede,
Nu-i lesne lucru să aștepți
Ca prostu',iubirea ce nu se întrevede...
Decenii triste ce s-au scurs,
Suspine, lacrimi,disperare
Sperând la tine sau la Dragostea cea mare...
La o iubire ce pleacă poate chiar din Cer
Trimisă doar de îngeri,
Eu astăzi te-așteptam,
Neștiind că tu poți exista,
Așa frumoasă și tăcută,
Iubita ce vine dintre stele...
Oare visez,nebun să fiu..?
Nu ești născută pentru mine?
Eu spun că este-așa
Pentru iubirea mea ,
Ce te dorește doar pe tine...
Nu-s buzele ce porți, sculptate
De-un geniu ce renaște,
Pe Afrodita ,dar nu aceea de care se vorbește,
Ci pe tine..
Tu ești adevărata zeitate sau frumusețe neîntrecută...
Vasilica! Și iarăși Vasilica!
Amorul meu și strălucirea iubirii ce-mi vestește,
Nemuritoarea dragoste ce simt
Și știu că nu se mai oprește!
(23 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)
Rosturi
Am întrebat pe soare cum e să arzi milenii
Și mi-a răspuns cu-o rază: ca să trăiți decenii
N-am înțeles răspunsul și-am întrebat și luna
Cum e să fi-nghețată când soare te-ncunună
S-antors cu partea neagră, nu m-a băgat în seamă
Pe semene-i ocupată s-aducă vise-n grabă
Am întrebat o frunză de-i bine-a fi o vară
Răsapunse dându-mi aer: ca să mai cresc o creangă
Am întrebat și apa de ce-i atât de-adâncă
Zice: să-nveți să cauți în mintea ta nătângă
Plecă apoi spre nori, în stropi se-ntoarse-n luncă
Scurgându-se în mări, se-nvârte-n dor de ducă
Am întrebat pământul de-i greu să fie greu
Din plug rânji la mine c-am să-l ajut si eu
Degeaba fug de-aiurea, îl simt, e sub picioare
Oprindu-mă mă-ntreb de mai am întrebare
Ce mi-au răspuns e clar, nimic nu-i fără treabă
Mai am de întrebat de ce îmi ești tu dragă
Și-am întrebat iubirea cum vine nechemată
În inimă mi-a-nfipt fără răspuns săgeată
Și-acum o port în mine, mă-mpunge, mă îmbată
Și-am întrebat săgeata unde-i a ei surată
Mi-a spus: n-a nimerit, căzută e-ntr-o baltă
Totul pare cu rost, numai săgeata-i oarbă
Dragoste
Gândul ca am scris ,
gândul meu într-un timp ai fost.tu .
Gândul meu erai seara
Gândul meu erai ziua și mereu
Gândul meu nu îmi era.ca.ma vei părăsi când îmi era greu
Gândul meu vroiam sa îmi fi zi de zi ,dar ai ales ce e pustiu
Gândul meu as fi vrut sa îmi mai fi ,dar teai întors întors în
Gândul meu când totul a fost prea târziu
Intilnirea cu geniul
O sete mă usucă,
Cînd rândul ți-l citesc
Si parc-un dor de ducă,
În inimă, îmi cresc.
Veghez, la steaua rece,
A cerului senin.
Viața, care trece,
Mi-e plină de venin.
Afara, bate vântul
Si norii se- întâlnesc,
Iar eu, îmi spulber gândul
În dorul ce-l tot cresc.
De mi-ar fi dat în viață
S-ating privirea ta -
O tânără speranță
Aș fi putut avea
Si moartea, ca o rază,
N-ar fost să mă înghețe,
De cînd mă tot veghează
În cele mai dragi fețe.
De mi-ar fost dat destinul
Să văd a ta privire,
Poate întreg pelinul
Ce la-m băut, ca vinul,
M-ar dus spre nemurire.
Mereu e primăvară
Sub soarele iubirii,
Mereu e primăvară
Şi înfrunzesc arinii,
Mereu cocorii zboară.
Mereu au flori salcâmii
Şi roşii-s trandafirii,
Ca ale tale buze,
Sub soarele iubirii.
Şi e mereu explozie
De verde prin livezi,
Şi dealurile arată
Ca ochii tăi cei verzi.
Şi-ntruna cântă mierla,
Şi izvoru'-ntruna curge,
Şi glasul lor se-ngână
Cu glasul tău cel dulce.
Sub al iubirii soare,
Dă iarba să răsară,
Mereu răsare o floare,
Mereu e primăvară.
Doar trupul tău fierbinte
Ca a soarelui dogoare,
Mai mult aduce a vară,
Sub al iubirii soare.
Other poems by the author
Si dragostea apune
La inceput e plina de dorinta si caldura,
Ca un balon care suporta inca o umflatura
Si trebuie pastrat la aceeasi temperatura.
Asa a fost si este dragostea dintotdeauna,
Toti ne-o dorim sa fie plina, lina precum luna,
Sa fie fie vesnica si sa sporeasca precum spuma.
Dragostea e unica, e sincera, nu tradeaza.
O bagam in apa, o innecam, se invioreaza
Si apoi traieste vie precum apa de agiazma.
Dragostea nu trebuie tradata niciodata!
Am ales-o, am trait-o, s-o ducem pana la moarte;
Cei ce urmeaza s-o preia, s-o duca mai departe.
Draga mea
Simt ca dupa ce eu nu voi mai trai,
Tu aceste versuri le vei citi,
Ai grija ca lacrimile tale
Sa nu ude paginile goale.
Sigur va veni si ziua de apoi;
Doresc sa fie ziua intai a mea
Si niciodata ziua la amandoi.
Nu te speria, va veni si ziua ta!
Vei sta de vorba mereu cu mine
Cu aceste versuri sincere dar pline.
Pline de o iubire adevarata
Cum n-ai apreciat-o niciodata.
La mormantul meu te rog nu sta prea mult.
In “dormitorul de aici” te simt, te ascult.
Pe pamant am trait o alta viata,
Cand ma trezeai in zori de dimineata.
Imi voi aminti de zilele senine,
De noptile cand dormeam in pat cu tine,
De viata plina cu toate ce-au trecut,
De copii nostri care au crescut.
Indemn la bunatate
Ata de pe mosorelul vietii mele se sfarseste,
Pot acum sa vad mai bine cate spire au ramas.
De esti plecat de acasa, moartea oriunde te gaseste.
De te rogi sa te amane, nu-ti asculta al tau glas.
Dusmanul sa-l atragi si sa-l apropii, nu-l indeparta.
Mai tarziu va devenii prieten bun in dreapta ta.
Stim cu totii ca viata este trecatoare pe pamant
Si ca mai devreme sau mai tarziu ajungem in mormant.
Indemn acum pe toti care suntem si inca mai traim,
Ca viata sanatoasa nu are pret, sa ne iubim.
Oameni de orice fel, saraci, urati, rai, trebuie sa ne placa,
Asa cum ne trebuie lamaia, sarea si zeama acra.
Nu ignorati oamenii invalizi, vizibil afectati;
Sunt totusi oameni, inspira acelasi aer, suntem frati.
Pentru fiecare exista seara si dimineata
Iar noi toti avem dreptul natural la aceasi viata.
Si dragostea apune
La inceput e plina de dorinta si caldura,
Ca un balon care suporta inca o umflatura
Si trebuie pastrat la aceeasi temperatura.
Asa a fost si este dragostea dintotdeauna,
Toti ne-o dorim sa fie plina, lina precum luna,
Sa fie fie vesnica si sa sporeasca precum spuma.
Dragostea e unica, e sincera, nu tradeaza.
O bagam in apa, o innecam, se invioreaza
Si apoi traieste vie precum apa de agiazma.
Dragostea nu trebuie tradata niciodata!
Am ales-o, am trait-o, s-o ducem pana la moarte;
Cei ce urmeaza s-o preia, s-o duca mai departe.
Draga mea
Simt ca dupa ce eu nu voi mai trai,
Tu aceste versuri le vei citi,
Ai grija ca lacrimile tale
Sa nu ude paginile goale.
Sigur va veni si ziua de apoi;
Doresc sa fie ziua intai a mea
Si niciodata ziua la amandoi.
Nu te speria, va veni si ziua ta!
Vei sta de vorba mereu cu mine
Cu aceste versuri sincere dar pline.
Pline de o iubire adevarata
Cum n-ai apreciat-o niciodata.
La mormantul meu te rog nu sta prea mult.
In “dormitorul de aici” te simt, te ascult.
Pe pamant am trait o alta viata,
Cand ma trezeai in zori de dimineata.
Imi voi aminti de zilele senine,
De noptile cand dormeam in pat cu tine,
De viata plina cu toate ce-au trecut,
De copii nostri care au crescut.
Indemn la bunatate
Ata de pe mosorelul vietii mele se sfarseste,
Pot acum sa vad mai bine cate spire au ramas.
De esti plecat de acasa, moartea oriunde te gaseste.
De te rogi sa te amane, nu-ti asculta al tau glas.
Dusmanul sa-l atragi si sa-l apropii, nu-l indeparta.
Mai tarziu va devenii prieten bun in dreapta ta.
Stim cu totii ca viata este trecatoare pe pamant
Si ca mai devreme sau mai tarziu ajungem in mormant.
Indemn acum pe toti care suntem si inca mai traim,
Ca viata sanatoasa nu are pret, sa ne iubim.
Oameni de orice fel, saraci, urati, rai, trebuie sa ne placa,
Asa cum ne trebuie lamaia, sarea si zeama acra.
Nu ignorati oamenii invalizi, vizibil afectati;
Sunt totusi oameni, inspira acelasi aer, suntem frati.
Pentru fiecare exista seara si dimineata
Iar noi toti avem dreptul natural la aceasi viata.
Si dragostea apune
La inceput e plina de dorinta si caldura,
Ca un balon care suporta inca o umflatura
Si trebuie pastrat la aceeasi temperatura.
Asa a fost si este dragostea dintotdeauna,
Toti ne-o dorim sa fie plina, lina precum luna,
Sa fie fie vesnica si sa sporeasca precum spuma.
Dragostea e unica, e sincera, nu tradeaza.
O bagam in apa, o innecam, se invioreaza
Si apoi traieste vie precum apa de agiazma.
Dragostea nu trebuie tradata niciodata!
Am ales-o, am trait-o, s-o ducem pana la moarte;
Cei ce urmeaza s-o preia, s-o duca mai departe.
Draga mea
Simt ca dupa ce eu nu voi mai trai,
Tu aceste versuri le vei citi,
Ai grija ca lacrimile tale
Sa nu ude paginile goale.
Sigur va veni si ziua de apoi;
Doresc sa fie ziua intai a mea
Si niciodata ziua la amandoi.
Nu te speria, va veni si ziua ta!
Vei sta de vorba mereu cu mine
Cu aceste versuri sincere dar pline.
Pline de o iubire adevarata
Cum n-ai apreciat-o niciodata.
La mormantul meu te rog nu sta prea mult.
In “dormitorul de aici” te simt, te ascult.
Pe pamant am trait o alta viata,
Cand ma trezeai in zori de dimineata.
Imi voi aminti de zilele senine,
De noptile cand dormeam in pat cu tine,
De viata plina cu toate ce-au trecut,
De copii nostri care au crescut.
Indemn la bunatate
Ata de pe mosorelul vietii mele se sfarseste,
Pot acum sa vad mai bine cate spire au ramas.
De esti plecat de acasa, moartea oriunde te gaseste.
De te rogi sa te amane, nu-ti asculta al tau glas.
Dusmanul sa-l atragi si sa-l apropii, nu-l indeparta.
Mai tarziu va devenii prieten bun in dreapta ta.
Stim cu totii ca viata este trecatoare pe pamant
Si ca mai devreme sau mai tarziu ajungem in mormant.
Indemn acum pe toti care suntem si inca mai traim,
Ca viata sanatoasa nu are pret, sa ne iubim.
Oameni de orice fel, saraci, urati, rai, trebuie sa ne placa,
Asa cum ne trebuie lamaia, sarea si zeama acra.
Nu ignorati oamenii invalizi, vizibil afectati;
Sunt totusi oameni, inspira acelasi aer, suntem frati.
Pentru fiecare exista seara si dimineata
Iar noi toti avem dreptul natural la aceasi viata.