Lumea mea cea tristă
Tăcut,patruns doar de cuvinte,
Ce mi inconjoara frica de a te lăsa,
Usor,usor ma pierd pe mine
Și tot curajul de a lupta.
Salbatic ma ngrozeste gandul
Ca noi am fost,nu vom mai fii
Când fiara mintii mele plange,
Din a iubii,spre a cerșii.
Chiar nu inteleg cu ce am greșit!
Poate ca tu ai fost greșeala,
Cu pumnii plini doar de pamant,
Mai am din lumea ta doar rana.
Amnezic sunt in ochii tai,
Pentru ca nu vrei sa te mint,
Unde am lasat brațara noastra?
Iubirea noastra de argint...
Nu stiu cat e de evident
Ca plang prea mult,doar sa te vad,
Si prea putin acum imi pasă,
Ca ma distrug sa nu te pierd.
Uneori,privirea ta imi da speranta,
Pe care am pierdut o acum mult timp
Cred c am gustat cu drag otrava,
Ce m a facut un clandestin.
Revino in lumea mea cea tristă,
Și fă din lună,un soare arzător,
Ca verigheta ce mi ai dat-o,
Să nu ramană veșnic pe covor.
Category: Love poems
All author's poems: edi petecuță
Date of posting: 15 сентября 2024
Added in favorites: 3
Comments: 2
Views: 362
Comments
Poems in the same category
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
În fiecare seară
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima lacrimă vărsată pentru tine,
Când tăcerea, noaptea mi-o înconjoară
Și gândul nu vrea să asculte de mine...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima noapte când visez la tine,
Când gândurile imi zburdă într-o doară
Și dorul îl simt cum îmi curge prin vene...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că îmi ești ultimul fum de țigară
Când de-al meu vis mă îndepărtez...
Dar mai tare gândurile par că se-ncâlcesc.
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că-i ultima dată, când în versuri te scriu
Deși mintea te neagă... sufletul mi-e comoară
Și doar așa în noapte, gându-mi rămâne însorit...
Vor trece zile...
Trecut-au 40 de zile...
De când tu văduv m-ai lăsat
Și nopțile sunt îca grele,
Căci încă sunt îndurerat.
Și câte zile și câte nopți vor trece,
Să fie multe nu aș vrea,
Aș vrea atunci când m-oi petrece
Să te revăd Polară Stea.
Vor trece zile sau săptămâni,
Vor trece luni sau ani vor trece,
Oricum ai vrea nu poți s-amâni
Clipa în care te vei petrece.
Te rog mă iartă iar...și înc-odată
Că nu am fost ce tu ai vrut.
C-această soartă ne-a fost dată
De când în Univers am apărut.
Scumpei mele soții Valeria, 21 Decembrie 2022, ora 07:30
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
Înger de fetiță
Ea, înger dulce de fetiță,
Cu sufletul alb și curat,
El, demon îmbrăcat în negru,
Cu sufletul întunecat...
Ea l-a privit cu bunătate,
Iar el, de parcă a cedat...
Întunericul lui dinainte,
De parcă s-a evaporat...
Trecut-au anii grei în lupte,
Cu viața grea și a lui noapte,
Ea mereu făcându-i punte,
Luminând calea prin șoapte.
Iar când furtuna năvălise,
Ea strâns de mână îl ținea,
El o trase-n întuneric
Și acolo singură o lăsa...
Ea calea cu greu a găsit-o,
Și înger negru deveni,
Inima din piept îi era ruptă,
De-atunci ea nu putea iubi...
Aripile nu mai zburau,
Iar ea lupta să facă soare,
Nu arăta la nimeni în jur
Că zilele îi sunt amare.
A luptat zile și nopți,
Și astăzi încă ea mai luptă...
Ziua - cu sufletul ei,
Noaptea - cu inima ruptă
În fiecare seară
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima lacrimă vărsată pentru tine,
Când tăcerea, noaptea mi-o înconjoară
Și gândul nu vrea să asculte de mine...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima noapte când visez la tine,
Când gândurile imi zburdă într-o doară
Și dorul îl simt cum îmi curge prin vene...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că îmi ești ultimul fum de țigară
Când de-al meu vis mă îndepărtez...
Dar mai tare gândurile par că se-ncâlcesc.
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că-i ultima dată, când în versuri te scriu
Deși mintea te neagă... sufletul mi-e comoară
Și doar așa în noapte, gându-mi rămâne însorit...
Vor trece zile...
Trecut-au 40 de zile...
De când tu văduv m-ai lăsat
Și nopțile sunt îca grele,
Căci încă sunt îndurerat.
Și câte zile și câte nopți vor trece,
Să fie multe nu aș vrea,
Aș vrea atunci când m-oi petrece
Să te revăd Polară Stea.
Vor trece zile sau săptămâni,
Vor trece luni sau ani vor trece,
Oricum ai vrea nu poți s-amâni
Clipa în care te vei petrece.
Te rog mă iartă iar...și înc-odată
Că nu am fost ce tu ai vrut.
C-această soartă ne-a fost dată
De când în Univers am apărut.
Scumpei mele soții Valeria, 21 Decembrie 2022, ora 07:30
Si ne trec zile
Și îmi trec zilele... pe buze încercând să port un zâmbet
Și nopțile îmi trec... cu dorul ce mă rupe până la urlet
Și-mi simt trupul arzând de parcă te-ai gândi la mine
Și gândul mi se agăță de câte-o amintire...
Deși a trecut mai bine de un an
Sunt tot aici blocată între bolovani,
Am împietrit și eu tot stând lângă ei
Au strivit fericirea lăsând-o pradă ciornei.
Și îți trec zilele... tot prefăcându-te că nu mă vezi
Că nu m-auzi... că nu mă simți....
Că îți lipsesc nu vrei nicicum să crezi
Și-n fiecare zi, nu faci decât să minți!
Fluturi
Pe-un colț de univers numit acasă
Răsar din praf și apă flori de câmp
Ieșind în lumea mică și curioasă
Doi fluturi colorați plutesc râzând
Închiși între betoane stau în casă
Doi fluturi de oraș muncesc pământ
Plantează tristă floare la freastră
Privind spre orizontul gri și strâmt
Alți fluturi merg grăbindu-se la coasă
Se-adună-n lăzi de sticlă murmurând
Schimbându-și mima tristă în voioasă
Și-ascund aripa frântă suspinând
Ursita-mparte șansele serioasă
Toți fluturii ar vrea să prindă vânt
Câțiva or să plutească-n iarbă deasă
Din floare tot nectarul culegând
Așa petrecem scurta noastră viață
Zburăm printre iluzii dispărând
Rămâne amintirea cea frumoasă
Doi fluturi colorați plutind râzând
Other poems by the author
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
--Părasit--
M-ai parasit demult,demult,
Si m-ai lasat sa zac plangand.
Nici nu știam ce singur sunt,
Un jalnic om,cu cea mai mare vină.
Iubesc eu steaua de pe cer?Când ea își are luna?
Căci e ca mine stea si ea,dar eu sunt numai ziua.
De ce să vrei doar întuneric,când tu ai soarele pe cer?
Si când se lasă noaptea rece,să stai cu cele care pier?
Te strig in vise si n auzi
Te acuză vorbe ce le ai spus
Când imi șopteai ca mă refuzi
In seara rece la apus.
Ești eșecul ascuns in perfect,
Mă faci sa cred ca eu sunt defect,
Fără tine mă simt incomplet
Și nici nu știu de ce te mai iubesc.
Sărutul tău m-a mângâiat,
Acum mă doare amintirea
Povetsea noastră s ancheiat
Dar nu îți pot uita privirea...
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
Zâmbim
Zâmbesc,sa mi dai o sarutare!
Citește mi inima n priviri,
Să ți spun ce simt,nu sunt in stare,
De ma iubesti,sa imi afirmi!
Urasc,sa nu imi fii aproape,
Promite mi ca nu ai sa mai pleci,
Ramai aici macar o viata,
In care frica sa mi o seci.
Intinsi sa stam pe valea goala,
Sa privim cerul deslusit...
De mana tine ma si spune mi,
Ca doar pe mine m ai dorit.
„Nu iti sunt soare,tu nu mi esti luna!
Nu vezi ca eu nu ti sunt de ajuns?
Caci ți am gresit si nu pot spune,
Ca sunt perfecta, cum ai zis.”
Iubita mea,ce ma tot sâcâi?
Cu ce ai gresit?Vrei sa ne strici?
Sa nu spui ca nu ti sunt nici lună,
Și nici tu soare,sa nu zici!
„M-accepti asa cu puncte slabe?
Cu alunecari si cicatrici?
Imi pare rau ca nu s completa
Si ti am trezit prea multe frici!”
Să vrei sa zbori prin galaxie,
Fara o stea macar s atingi...
Tu nu ai cum,prea mare soare
O super nova sa respingi.
Asa ca stai aici cu mine,
Nu mai pleca de langa mal,
Nu vreau colapsul sa dezbine...
Al nostru suflet,de un val.
Zâmbesti! ți as da o sarutare!
Iți citesc inima in priviri,
Spune mi ce simiti!Nu esti în stare?
Eu te iubesc!Nu imi afirmi?
-Pentru o zi-
Dacă doar pentru o zi
Aș putea să mă iubesc,
Tu ai ști să-mi colorezi,
Ziua toată, când zâmbesc.
Și dacă doar pentru o zi,
Aș putea să nu fiu eu,
Ți-aș aduce flori grămezi,
Și ai fi artă în muzeu.
Doar o zi să nu cunosc
Că-s pierdut în bezna minții,
Aș putea să-mi amintesc
Că tu ești la fel ca sfinții.
O zi să fiu un cer senin,
Să uit să plâng, să fiu imun,
Să nu mă vezi ca pe un străin,
Când vremea toată o descompun.
Doar o zi să-ți fiu chitară
Și să-ți cânt în felul meu.
Nu s-ar rupe nici o coardă,
Când te țin de mâna eu.
Ziua toată ți-aș fi soare,
Viața să ți-o încălzesc,
Când nu poți, să-ți fiu scăpare,
Și când poți, să te păzesc.
Pentru o zi să-mi fii mireasă,
O zi să cred că sunt al tău,
Ca pe o piatră prețioasă
Te-aș păstra la Dumnezeu.
--Închide ușa în urma ta--
Închide ușa în urma ta
Ca să nu intre fumul,
Țigara stinsă în urma ta,
Vrea să-mi arate drumul.
Strânge bagajele din strada mea,
Căci șansa ți-ai pierdut-o,
Rujul tău pe perna mea
Și rana am cusut-o.
Șterge lacrima de pe obraz,
Azi floarea-i ofilită,
Destinul tău stătea în ceas,
Acum e doar clepsidră.
O unghie ruptă ți-așteaptă uitarea
Și cheia de aur o îngrop în pământ,
Iarăși schimb iala și chem iar salvarea,
Eu pier, căci tu nu m-ai vrut.
-Glasul Trecutului-
Se face intuneric in jur,
Nu poti scapa irevocabil,
Umil de tot trecutul dur,
Îl port in piept inevitabil.
Mă plange apusul pe sub zare,
Și ploaia imi spală lung tristețea...
Pierdut in propria mi valoare,
Se scurge încet,încet tandrețea.
Sunt aici!Doar eu si gânduri nefondate.
Cu greu ma trece starea noptii,
In golul sufletului ,poate,
Apari măcar in sensul vietii.
Cauta-mă in anii irositi!
În nopti cu plans,zile de jale,
În ochii mei cei obositi
De seri intregi de asteptare.
Dar in zadar,nu mai sunt eu!
E doar carcasa ce a ramas.
Gasește ma si fa ma sa vreau
”Un ultim dans”.
Mă bate gândul să-mi revin,
Să uit de tine si de tot,
Dar cum sa fac?Explica mi tu!
Cand nici sa plang,nu prea mai pot...
Citesc pe asfaltul ud dorința,
Să ma intorc la cine am fost.
Îmbin tradarea cu sentința
Și sigur stiu: Nu are rost.
Cine am fost noi pana la urmă?
Doar doi copii...acum straini!
Crezând ca totul e o glumă,
Sfârșim prezentul clandestini.
--Părasit--
M-ai parasit demult,demult,
Si m-ai lasat sa zac plangand.
Nici nu știam ce singur sunt,
Un jalnic om,cu cea mai mare vină.
Iubesc eu steaua de pe cer?Când ea își are luna?
Căci e ca mine stea si ea,dar eu sunt numai ziua.
De ce să vrei doar întuneric,când tu ai soarele pe cer?
Si când se lasă noaptea rece,să stai cu cele care pier?
Te strig in vise si n auzi
Te acuză vorbe ce le ai spus
Când imi șopteai ca mă refuzi
In seara rece la apus.
Ești eșecul ascuns in perfect,
Mă faci sa cred ca eu sunt defect,
Fără tine mă simt incomplet
Și nici nu știu de ce te mai iubesc.
Sărutul tău m-a mângâiat,
Acum mă doare amintirea
Povetsea noastră s ancheiat
Dar nu îți pot uita privirea...
Calul de pluș
Dormeai deasupra minții mele,
Ce suflet bland,asa credeam,
Erai cam totul pentru mine,
Un simplu cal de pluș aveam.
Si ma trezeai din somn adanc,
Chiar noaptea pe la ora trei,
Muream de plans,sa nu fi bine,
De dragul tau,stiam ce vrei.
Erai micuț,dar in inima mea,mare,
Caci nu aveam pe nimenea ca tine!
Tu nu erai o simpla jucarie,
Erai amicul meu,la rau,dar si la bine.
Simbolul legaturii drepte,
Regretul meu ca te am pierdut,
Anii trecura ca o ploaie,
Din care eu,am ramas ud.
In colțul camerei astepti,
Caluțul meu de plus,umil,
Eu am crescut,te am parasit,
Am devenit un om ostil.
Când a trecut atâta vreme?
Când si unde te am lăsat?
Nu ma privi cu fața tristă!
Eu nu am vrut sa fi uitat.
Simțeam mereu un gol in mine,
Și vreau sa fac doar un retuș,
Intors de alte minti străine,
Te uit și azi,căluț de pluș.
Zâmbim
Zâmbesc,sa mi dai o sarutare!
Citește mi inima n priviri,
Să ți spun ce simt,nu sunt in stare,
De ma iubesti,sa imi afirmi!
Urasc,sa nu imi fii aproape,
Promite mi ca nu ai sa mai pleci,
Ramai aici macar o viata,
In care frica sa mi o seci.
Intinsi sa stam pe valea goala,
Sa privim cerul deslusit...
De mana tine ma si spune mi,
Ca doar pe mine m ai dorit.
„Nu iti sunt soare,tu nu mi esti luna!
Nu vezi ca eu nu ti sunt de ajuns?
Caci ți am gresit si nu pot spune,
Ca sunt perfecta, cum ai zis.”
Iubita mea,ce ma tot sâcâi?
Cu ce ai gresit?Vrei sa ne strici?
Sa nu spui ca nu ti sunt nici lună,
Și nici tu soare,sa nu zici!
„M-accepti asa cu puncte slabe?
Cu alunecari si cicatrici?
Imi pare rau ca nu s completa
Si ti am trezit prea multe frici!”
Să vrei sa zbori prin galaxie,
Fara o stea macar s atingi...
Tu nu ai cum,prea mare soare
O super nova sa respingi.
Asa ca stai aici cu mine,
Nu mai pleca de langa mal,
Nu vreau colapsul sa dezbine...
Al nostru suflet,de un val.
Zâmbesti! ți as da o sarutare!
Iți citesc inima in priviri,
Spune mi ce simiti!Nu esti în stare?
Eu te iubesc!Nu imi afirmi?
edi petecuță