Aștept...să vii!
Să vii că te aștept de-o viață
Să simt puțin că mă iubești,
Și-apoi te las să poți să pleci
Dacă la mine, iubire nu găsești.
Te văd frumoasă ca pe-o zână
Precum poetul te-a scris în vers,
Nu știu deloc cum ți-i înfățișarea
Dar simt că tu exiști în...univers.
În mintea mea și gândul rătăcit
Doar tu îmi poți reda speranța,
De-a fi din nou acel îndrăgostit
Și mică între noi pe veci distanța.
Nu știu de-s treaz sau de visez
Dar asta n-are nicio importanță,
Când tu ești vis sau poate-aievea
Iar viața mea un taler de balanță.
Și timpul trece, zboară neîncetat
Și îmi adună ani mereu în spate,
Așa că-ncep să-măndoiesc că pot
Cândva să îmi găsesc...a mea jumate!
Poems in the same category
Lanțurile iubirii
Cândva,lanțurile iubirii mă țineau prizonier..
Cuvinte grele mă răneau ca niște săgeți ascuțite,
Cu sufletul sângerând incercam sa mă eliberez,
Dar inima îmi făcea durerile neauzite..
Cu cearcăne negre,în nopțile adânci,
Visam la sublime iubiri netrăite..
Dar lanțurile îmi țineau pașii în loc,
Privem ochii lui,ca de foc,
Atât de frumoși,atât de albaștrii,
Și-mi ucideam visurile răzvrătite..
,,O clipă de sinceritate" în italiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Un momento di sincerità
Un momento di sincerità
invece di arrivederci
regaliamo un po' di bellezza
quest'ultima ora.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo.
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Doar noi doi
Toate cu timpul
Într-un suflet pe piele
Umbrim acel amalgam de sentimente
Sub o pătura de ampremente.
Timpul a plecat
Noi ne-am lăsat
Cu o dragoste pustie
Suferind de maladie.
Poate cu timpul
Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal
Într-un suflet pe piele
Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.
Dacă ar fi să plec diseară
Dacă ar fi să plec diseară, pe tărâmul de tăcere,
Aș lăsa vântul să-ți aducă o șoaptă plină de putere.
Cu blândețea unui zeu și-un zâmbet cald pe chipul său,
Să-ți șteargă el orice tristețe, cum aș fi vrut s-o fac doar eu.
Dacă ar fi să zbor spre stele, pe curcubeu purtat de gând,
Aș lăsa sufletul din mine să-ți lumineze drumul tău blând.
Iar steaua mea să-ți mângâie părul cu raze strălucind ușor,
Să-ți ocrotească fruntea plină de vise albastre, pline de dor.
Dar de-aș pleca, te rog, zâmbește, căci voi rămâne-n orice colț,
În vânt, în cer, în dorul tainic, sau într-un cântec fără solț.
Privirea ta va fi lumina ce-mi poartă gândul neîncetat,
Chiar de tăcerea-mi va vorbi, eu te iubesc cu-adevărat.
Lanțurile iubirii
Cândva,lanțurile iubirii mă țineau prizonier..
Cuvinte grele mă răneau ca niște săgeți ascuțite,
Cu sufletul sângerând incercam sa mă eliberez,
Dar inima îmi făcea durerile neauzite..
Cu cearcăne negre,în nopțile adânci,
Visam la sublime iubiri netrăite..
Dar lanțurile îmi țineau pașii în loc,
Privem ochii lui,ca de foc,
Atât de frumoși,atât de albaștrii,
Și-mi ucideam visurile răzvrătite..
,,O clipă de sinceritate" în italiană
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas
să dăm un pic de frumuseţe
acestui ultim ceas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Nu ne-am schimbat,
e doar o părere
Nu lua drept bun un cuvânt
sau un gest neînsemnat.
Nu, nu ne-am schimbat
e doar o-ntâmplare
Oricum am fi
şi orice-am vorbi
nu suntem doi străini,
iubirea mea.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
O clipă de sinceritate
ar fi un gest sublim
s-avem curaj să recunoaştem
că încă ne iubim.
O clipă de sinceritate
ne-ar aminti de noi
de anii noştri buni
ne-ar reaminti în acest ultim ceas
O clipă de sinceritate
în loc de bun rămas.
Un momento di sincerità
Un momento di sincerità
invece di arrivederci
regaliamo un po' di bellezza
quest'ultima ora.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo.
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
non siamo cambiati
è solo un'opinione
Non dare per scontata una parola
o un gesto insignificante.
No, non siamo cambiati
è solo una coincidenza
Lo saremmo comunque
e qualunque cosa di cui parliamo
non siamo due estranei
Amore mio.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Un momento di sincerità
sarebbe un gesto sublime
abbiamo il coraggio di ammetterlo
che ci amiamo ancora
Un momento di sincerità
si ricorderebbero di noi
dei nostri buoni anni
ce lo ricorderebbe in quest'ultima ora
Un momento di sincerità
invece di arrivederci.
Doar noi doi
Toate cu timpul
Într-un suflet pe piele
Umbrim acel amalgam de sentimente
Sub o pătura de ampremente.
Timpul a plecat
Noi ne-am lăsat
Cu o dragoste pustie
Suferind de maladie.
Poate cu timpul
Tu te vei întoarce , pe al meu piedestal
Într-un suflet pe piele
Cu-n sărut aprins sub al nostru cer de stele.
Dacă ar fi să plec diseară
Dacă ar fi să plec diseară, pe tărâmul de tăcere,
Aș lăsa vântul să-ți aducă o șoaptă plină de putere.
Cu blândețea unui zeu și-un zâmbet cald pe chipul său,
Să-ți șteargă el orice tristețe, cum aș fi vrut s-o fac doar eu.
Dacă ar fi să zbor spre stele, pe curcubeu purtat de gând,
Aș lăsa sufletul din mine să-ți lumineze drumul tău blând.
Iar steaua mea să-ți mângâie părul cu raze strălucind ușor,
Să-ți ocrotească fruntea plină de vise albastre, pline de dor.
Dar de-aș pleca, te rog, zâmbește, căci voi rămâne-n orice colț,
În vânt, în cer, în dorul tainic, sau într-un cântec fără solț.
Privirea ta va fi lumina ce-mi poartă gândul neîncetat,
Chiar de tăcerea-mi va vorbi, eu te iubesc cu-adevărat.
Other poems by the author
La pescuit!
Iarăși am plecat de-acasă,
Cu gândul s-ajung pe baltă,
Cu-o undiță, mincioc și-o plasă,
Și-un boț de brânză-n traistă
Cumpăr ace pe mărime,
Și vreo cinci metri de gută,
Vreau să-ncerc la adâncime,
Și-apoi poate și la plută
Nu mai pierd vremea la piață,
Și-o zbughesc rapid spre lac,
Să m-așez sub salcea creață,
Și din crengi umbrar să-mi fac
Locul îl găsesc cu ușurință,
Și arunc forțos în depărtare,
În gând îmi pun o dorință,
Să prind azi crapul cel mare
Bate vânt de primăvară,
Apa o atinge cu o pală,
Sus pe deal tractorul ară
Iar eu țin undița-n poală
Am uitat că sunt la pește,
Locul e frumos, m-atrage,
Simt că nimic nu-mi lipsește,
Chiar când peștele nu trage
...........................
Seara a venit pe-ascuns,
Și m-a fugărit spre casă,
Nici un pește nu am prins,
Dar a fost o zi frumoasă
..........................
Merg la pește tot mai rar,
Liniștea să-mi regăsesc,
Timpu-mi este adversar,
Să-l întind...nu reușesc!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Stea printre stele!
În astă seară mâna mi-am întins
Poate voi reuși să mângâi stele,
Dar cineva de acolo sus mi-a spus
Nu poți să le atingi și doar vorbi cu ele
Fără a sta prea mult pe gânduri
Mâna mi-am dus-o înspre buzunar,
Iar ochiul l-am țintit pe Ursa Mică
Pe steaua cel ajuta la navigat pe marinar
Și am vorbit cu Steaua Nordului
Să-mi fie far când calea rătăcesc,
Să-mi lumineze drumu-n noapte
S-ajung degrabă la fata ce-o iubesc
Nu știu dacă ce-am spus m-a auzit
Că n-am putut să mai repet dorința,
Că dintr-o dată cerul s-a înnourat
Și între noi s-a încheiat ședința
Voi încerca din nou și mâine seară
Să stau de vorbă și, cu alte stele,
Și poate voi avea puțin noroc
Să aflu, că una-i mama...dintre ele!
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
Dacă ploaia...!
Dacă ploaia mi-ar aduce
Din cer un strop de fericire,
Aș ști să fac din el izvor
Să curgă cu iubire
Și te-aș ruga să vii cu mine
Să bem pahar după pahar,
Să ne-mbătăm de dragoste
Iar eu să trec al tău hotar
Și-apoi în lumea largă să fugim
Să ne iubim feriți de gura lumii,
Eu flori s-aduc, tu prunci să faci
Și să citim când ne culcăm..psalmii
.................................
Și norul a slobozit spre mine
Atunci când picuri am cerut,
În viață aducându-mi fericire
Și pe Maria...cum eu am vrut!
Cineva m-a întrebat?
Cineva m-a întrebat demult
Cum a fost copilăria mea?
M-am gândit mult să-i răspund
Și apoi am spus cuvântul..grea
S-a uitat mirat și lung la mine
Făr' a crede că ce zic e-adevărat,
Era mic copil, nimic nu îî lipsea
Nici că timpul multe a schimbat
Atunci în brațe l-am luat cu drag
Și-am povestit despre copilărie,
Ce-a fost frumos și greu în viață
Și cum s-a trăit în multă sărăcie
N-avea de und' să știe ce a fost
Că s-a născut în anul nouăzeci,
Când s-a murit pentru democrație
Iar tirania comunistă ,,rasă-n" veci
Acum ați înțeles cine a întrebat
Dorind să afle de a mea copilărie,
El este fiul nostru binecuvântat
Un dar dat mie..de-a mea Mărie!
E frig în inima ta!
E mult prea frig la tine
Și nici n-am unde să m-așez,
Mi-e sufletul plin de tristețe
Și leac nu am să mi-l tratez
Am încercat căldură să-ți aduc
Și inima ta rece s-o dezgheț,
Dar n-am putut la tine să ajung
Că m-ai tratat cu mult dispreț
Sunt lângă tine, atât de-aproape
Pot să te-ating, dar nu-ndrăznesc
Ești lângă mine, dar prea departe
Refuzi să mă auzi când îți vorbesc
Nu știu de unde a venit răceala
Când intre noi era multă iubire,
Sau poate doar m-am înșelat pe mine
Și totul pân'acum a fost doar amăgire
Chiar dacă-mi este greu voi încerca
Să-ți cuceresc din nou cumva inima,
Iar dacă îmi vei spune..s-a terminat
Voi înțelege și-n timp îmi voi usca..lacrima!
La pescuit!
Iarăși am plecat de-acasă,
Cu gândul s-ajung pe baltă,
Cu-o undiță, mincioc și-o plasă,
Și-un boț de brânză-n traistă
Cumpăr ace pe mărime,
Și vreo cinci metri de gută,
Vreau să-ncerc la adâncime,
Și-apoi poate și la plută
Nu mai pierd vremea la piață,
Și-o zbughesc rapid spre lac,
Să m-așez sub salcea creață,
Și din crengi umbrar să-mi fac
Locul îl găsesc cu ușurință,
Și arunc forțos în depărtare,
În gând îmi pun o dorință,
Să prind azi crapul cel mare
Bate vânt de primăvară,
Apa o atinge cu o pală,
Sus pe deal tractorul ară
Iar eu țin undița-n poală
Am uitat că sunt la pește,
Locul e frumos, m-atrage,
Simt că nimic nu-mi lipsește,
Chiar când peștele nu trage
...........................
Seara a venit pe-ascuns,
Și m-a fugărit spre casă,
Nici un pește nu am prins,
Dar a fost o zi frumoasă
..........................
Merg la pește tot mai rar,
Liniștea să-mi regăsesc,
Timpu-mi este adversar,
Să-l întind...nu reușesc!
Scrisă de Cezar!
Pe curând!
Stea printre stele!
În astă seară mâna mi-am întins
Poate voi reuși să mângâi stele,
Dar cineva de acolo sus mi-a spus
Nu poți să le atingi și doar vorbi cu ele
Fără a sta prea mult pe gânduri
Mâna mi-am dus-o înspre buzunar,
Iar ochiul l-am țintit pe Ursa Mică
Pe steaua cel ajuta la navigat pe marinar
Și am vorbit cu Steaua Nordului
Să-mi fie far când calea rătăcesc,
Să-mi lumineze drumu-n noapte
S-ajung degrabă la fata ce-o iubesc
Nu știu dacă ce-am spus m-a auzit
Că n-am putut să mai repet dorința,
Că dintr-o dată cerul s-a înnourat
Și între noi s-a încheiat ședința
Voi încerca din nou și mâine seară
Să stau de vorbă și, cu alte stele,
Și poate voi avea puțin noroc
Să aflu, că una-i mama...dintre ele!
Toamna la plimbare!
Aseară am ieșit la o plimbare
Pe străzi și prin parcul central,
Și am avut noroc să ascultăm
Folclor cântat de un rapsod local.
Pământul s-a acoperit cu frunza
Copacilor ce jeluiesc că-s dezgoliți,
Și cu amar se-ntreabă unul pe altul
Cum vor rezista când sunt viscoliți.
Din depărtare se-aude freamătul
Pădurii de pe munte, încă cu brazi,
Care cu frică zic omului cu drujba
Fii bun cu noi, de tot să nu ne razi.
Călcăm atenți pe străzile stricate
Ale orașului în plină transformare,
Care este ruină, iar edilii ne promit
Că Piatra va fi perlă, s-avem răbdare.
Simțim răceala frigului de toamnă
Când orologiul Turnului bate de nouă,
Privim la luna mică ce ne-ndeamnă
Să-ntindem pasul că pe la zece plouă.
E anotimp de toamnă cu flori ofilite
Demult cocorii s-au dus spre asfințit,
Pe străzi îmbrățișați suntem doar noi
Ne bucurăm că ce-am visat s-a împlinit
Cu lumea n-avem nimic de împărțit!
Dacă ploaia...!
Dacă ploaia mi-ar aduce
Din cer un strop de fericire,
Aș ști să fac din el izvor
Să curgă cu iubire
Și te-aș ruga să vii cu mine
Să bem pahar după pahar,
Să ne-mbătăm de dragoste
Iar eu să trec al tău hotar
Și-apoi în lumea largă să fugim
Să ne iubim feriți de gura lumii,
Eu flori s-aduc, tu prunci să faci
Și să citim când ne culcăm..psalmii
.................................
Și norul a slobozit spre mine
Atunci când picuri am cerut,
În viață aducându-mi fericire
Și pe Maria...cum eu am vrut!
Cineva m-a întrebat?
Cineva m-a întrebat demult
Cum a fost copilăria mea?
M-am gândit mult să-i răspund
Și apoi am spus cuvântul..grea
S-a uitat mirat și lung la mine
Făr' a crede că ce zic e-adevărat,
Era mic copil, nimic nu îî lipsea
Nici că timpul multe a schimbat
Atunci în brațe l-am luat cu drag
Și-am povestit despre copilărie,
Ce-a fost frumos și greu în viață
Și cum s-a trăit în multă sărăcie
N-avea de und' să știe ce a fost
Că s-a născut în anul nouăzeci,
Când s-a murit pentru democrație
Iar tirania comunistă ,,rasă-n" veci
Acum ați înțeles cine a întrebat
Dorind să afle de a mea copilărie,
El este fiul nostru binecuvântat
Un dar dat mie..de-a mea Mărie!
E frig în inima ta!
E mult prea frig la tine
Și nici n-am unde să m-așez,
Mi-e sufletul plin de tristețe
Și leac nu am să mi-l tratez
Am încercat căldură să-ți aduc
Și inima ta rece s-o dezgheț,
Dar n-am putut la tine să ajung
Că m-ai tratat cu mult dispreț
Sunt lângă tine, atât de-aproape
Pot să te-ating, dar nu-ndrăznesc
Ești lângă mine, dar prea departe
Refuzi să mă auzi când îți vorbesc
Nu știu de unde a venit răceala
Când intre noi era multă iubire,
Sau poate doar m-am înșelat pe mine
Și totul pân'acum a fost doar amăgire
Chiar dacă-mi este greu voi încerca
Să-ți cuceresc din nou cumva inima,
Iar dacă îmi vei spune..s-a terminat
Voi înțelege și-n timp îmi voi usca..lacrima!