Așa cum o făceam odată
Simt că nu te mai iubesc,
Așa cum o faceam odată
Căci mâinile mi-au obosit,
Ținând in ele lumea toată
Stelele mereu mă ceartă,
Ca le iau luna pentru tine
Dar nu ai vrut-o și n-o vrei,
Prin simplul fapt că-i de la mine
Câmpul, acum mă alungă,
Că l-am lăsat fără de flori
Gândindu-mă că o să-ți ajungă,
Incât să nu te temi de ploi
Mama-natură mă urăște,
Căci am făcut-o a doua oară
Sã pună iarnă in al meu suflet,
lar in al tău doar primăvară
Să rog păsările să-ți cânte,
Nu știu de-aș face tocmai bine
Și în zadar sper să te uit,
Când tot ce scriu e despre tine
Category: Love poems
All author's poems: Metafora albastră
Date of posting: 17 ноября 2024
Views: 184
Poems in the same category
Aștept...
O comunicare mult mai strâns legată
Prin care, încetul cu încetul să începem
A ne cunoaște mult mai bine viața variată,
Fiind bucuroși de tot ce-acuma mai avem.
Să nu mai cădem prin piedicile astea ascunse,
De mână să ne ținem mergând noi mai departe.
Indiferent dacă luminile ar fi stinse sau aprinse
Să nu ne pierdem în nefolositoarele banale certe.
Să nu mai mergem despărțiri sau depărtați,
Să nu mai facem asta niciodată, niciodată!
Să fim mereu cei mai din cei mai apropiați
Văzându-ne alături în fiece clipă petrecută.
Să nu mai așteptăm nimic noi în zadar,
Dar să facem ceea ce visăm noi peste noapte.
Să nu mai avem acea reținere noi iar,
Dar să fim într-a noastră susținere pe cinste.
Să ajungem peste zeci de ani de zile
Împreună ca să mai trăim, și-n dragoste,
Să ne iubim ca la-nceput de astă cale
Construind a noastră proprie poveste...
17.10.24
Ireversibilitate
Ireversibil este te iubescul!
Cum poți să-ți ceri iubirea înapoi
Odată ce-ai pierdut-o dusă este..
Cine-ti va pune lacrimile înapoi?
Ireversibil este timpul
Și visele sau vremea irosită,
Astăzi puteai să mă iubești cu mii de dulci săruturi
Dar ai ales să pleci pe ușa ce-ai deschiso...
Sper să revi cu alte noi speranțe
Să faci să viețuiască iar sărutul
Ce mort îl ții pe buzele-ți frumoase,
Dar reci și nemișcate,pedepsite.
(8 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
1 Decembrie
E întuneric și frig
Aș vrea să pot să te strig
Să îmi pui mâna pe spate
Să îmi spui că încă există o șansă, poate.
Dar sunt într-o buclă infinită,
În singurătatea mea nemărginită,
Într-o cameră mâhnită, ruginită
Într-un loc fără de reușită.
De la tine, tot aștept un mesaj
Poate că ar trebuii să îmi fac eu curaj
Dar mi-ai spus că s-a terminat
Că ce a fost între noi doi, s-a incheiat.
Mă tot aștept să văd notificarea
Dar știu că nimic nu îți poate schimba plecarea
Tot mă aștept ca tu să faci primul pas
Pentru că asta e tot ce mi-a rămas
Nu am să mă prefac
Deoarece, eu nu știu ce să fac
Au trecut doi ani, azi ar fii fost ziua noastră
Dar acum, mă uit singur pe fereastră.
Off doamne, 1 decembrie, ce mai zi ai mai ales
Dar știam că în istorie ai un interes
Ca principatele vroiai să ne unim
Și numai noi de fericire să știim.
Dar tu, mare cititor, mare privitor al tuturor poveștilor
Tu, trăitor al tuturor vieților, atotcunoscător al vremurilor.
Tu, această situație cum colorezi?
Tu ce vezi? Tu ce crezi?
,,Ne cunoaștem din vedere" în italiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
mai a modo loro
non si sono fermati
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
non ci siamo mai fermati lungo il loro cammino
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Aștept...
O comunicare mult mai strâns legată
Prin care, încetul cu încetul să începem
A ne cunoaște mult mai bine viața variată,
Fiind bucuroși de tot ce-acuma mai avem.
Să nu mai cădem prin piedicile astea ascunse,
De mână să ne ținem mergând noi mai departe.
Indiferent dacă luminile ar fi stinse sau aprinse
Să nu ne pierdem în nefolositoarele banale certe.
Să nu mai mergem despărțiri sau depărtați,
Să nu mai facem asta niciodată, niciodată!
Să fim mereu cei mai din cei mai apropiați
Văzându-ne alături în fiece clipă petrecută.
Să nu mai așteptăm nimic noi în zadar,
Dar să facem ceea ce visăm noi peste noapte.
Să nu mai avem acea reținere noi iar,
Dar să fim într-a noastră susținere pe cinste.
Să ajungem peste zeci de ani de zile
Împreună ca să mai trăim, și-n dragoste,
Să ne iubim ca la-nceput de astă cale
Construind a noastră proprie poveste...
17.10.24
Ireversibilitate
Ireversibil este te iubescul!
Cum poți să-ți ceri iubirea înapoi
Odată ce-ai pierdut-o dusă este..
Cine-ti va pune lacrimile înapoi?
Ireversibil este timpul
Și visele sau vremea irosită,
Astăzi puteai să mă iubești cu mii de dulci săruturi
Dar ai ales să pleci pe ușa ce-ai deschiso...
Sper să revi cu alte noi speranțe
Să faci să viețuiască iar sărutul
Ce mort îl ții pe buzele-ți frumoase,
Dar reci și nemișcate,pedepsite.
(8 feb 2024 Vasilica dragostea mea)
1 Decembrie
E întuneric și frig
Aș vrea să pot să te strig
Să îmi pui mâna pe spate
Să îmi spui că încă există o șansă, poate.
Dar sunt într-o buclă infinită,
În singurătatea mea nemărginită,
Într-o cameră mâhnită, ruginită
Într-un loc fără de reușită.
De la tine, tot aștept un mesaj
Poate că ar trebuii să îmi fac eu curaj
Dar mi-ai spus că s-a terminat
Că ce a fost între noi doi, s-a incheiat.
Mă tot aștept să văd notificarea
Dar știu că nimic nu îți poate schimba plecarea
Tot mă aștept ca tu să faci primul pas
Pentru că asta e tot ce mi-a rămas
Nu am să mă prefac
Deoarece, eu nu știu ce să fac
Au trecut doi ani, azi ar fii fost ziua noastră
Dar acum, mă uit singur pe fereastră.
Off doamne, 1 decembrie, ce mai zi ai mai ales
Dar știam că în istorie ai un interes
Ca principatele vroiai să ne unim
Și numai noi de fericire să știim.
Dar tu, mare cititor, mare privitor al tuturor poveștilor
Tu, trăitor al tuturor vieților, atotcunoscător al vremurilor.
Tu, această situație cum colorezi?
Tu ce vezi? Tu ce crezi?
,,Ne cunoaștem din vedere" în italiană
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor
nu şi-au oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ne cunoaştem din vedere
câte clipe efemere
niciodată-n drumul lor nu ne-am oprit
mersul sigur şi grăbit
Ne cunoaştem din vedere
numai ochii în tăcere
au rostit de-atâtea ori
tot ce doreau
când lumina şi-o întâlneau...
Nici măcar din întâmplare
vreun cuvânt nu am rostit
În atâtea întâlniri,
jocul ăsta de priviri
pe-amândoi ne-a amuzat.
Ne cunoaştem din vedere
dar oricând e o plăcere
amintirea s-o păstrezi
şi să revezi
ochii ce îi ştii de-o viaţă
întâlniţi de dimineaţă
şi când ninge, şi când plouă
în maşina 179.
Ne cunoaştem din vedere...
Şi-atât!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
mai a modo loro
non si sono fermati
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
Ci conosciamo di vista
quanti attimi fuggenti
non ci siamo mai fermati lungo il loro cammino
camminata sicura e veloce
Ci conosciamo di vista
solo gli occhi in silenzio
lo hanno detto tante volte
tutto quello che volevano
quando incontrarono la loro luce...
Nemmeno per caso
Non ho detto una parola
In così tanti incontri,
questo gioco di sguardi
ci ha divertito entrambi.
Ci conosciamo di vista
ma è sempre un piacere
la memoria da conservare
e revisione
gli occhi che conosci da una vita
incontrarci la mattina
e quando nevica e quando piove
nell'auto 179.
Ci conosciamo di vista...
E così!
Regasire
Si din rasu-mi si din plansu-mi as vrea sa te mai regasesc
Noaptea se asterne peste noi si e ora 2
Ultima tigara, ultimul fum inainte de dincolo de lume
Gresia e rece, corpul sangereaza de dor
Te-astept sa vii sa ma invii multicolor
Se face dimineata rece si cafeaua e amara fara tine
Ploua, cu picaturi de roua si te-astept
Cand vi sa nu mai.pleci pana la.9
Poate ramai, sa-ti mai povestesc despre iubire
Te-astept sa vii, iubire!
Cand ai plecat m-ai transformat in picaturi de ploaie si e rece,
In mijlocul marii doar barca in zare se vede
Tu de mai vi vreodata sa nu ma uiti caci imi e sete
Te-astept sa ma salvezi in barca ce pluteste pe mare
Sunt un corp ratacit abisului infinutului marr
Other poems by the author
Fire de mătase
Tu ascunde-te,de vrei,
După fire de mătase
Și lasă-mă să te găsesc,
Făcându-ți dantelă,din toate
Iar de nu vrei dantela mea,
Te învelesc cu catifea
Dar să nu spui,că nu ți-am zis,
Că n-are flori pe ea!
Fata cu ochii azur
O,fată cu ochii azur,
Un cer întreg porți în privire!
Senin și fără de cusur,
Precum ți-e chipul numai ție
Timpul,tot trece peste noi,
Cu anotimpuri grele—
Dar nu se atinge de-ai tăi ochi,
Ce sunt ca două stele
Oricât de singur s-ar simți,
Amurgul nu îți poartă pică
Căci doar privindu-l înapoi,
Îi alungi orice frică
O,fată cu ochii azur!
O lume întreagă de-aș străbate
Te-aș revedea în orice colț,
În răsărit și-n ape
Nu mi-aș permite să te uit,
Și nici n-aș vrea vreodată!
O,fată cu ochii azur,
O,preafrumoasă fată!
Tu poți să îi iei locul lunii
Tu poți să îi iei locul lunii,
Să stai doar printre stele
Și nimeni nu te-ar bănui,
Că nu ești dintre ele
Nu ar ști soarele de fel,
Că i-a plecat consoarta
Să luminezi și fără el,
Și tot n-ar cere alta
Și peste lac în armonie,
Te-ai reflecta zâmbind
Cât poartă pomii-n brațe păsări,
Să le găsești dormind
Și-ai străluci,ca de-obicei
Peste un cadru feeric
Iar mie,deloc nu mi-ar fi,
Frică de întuneric
Porumbiță albă
Porumbiță albă,
Agale mi-ai ieșit în față
Numai tu,domniță,
Îmi ești ultima speranță
De unde vii,adu-mi norocul
Ce-ți poartă veselie
lar de ești darnică cu mine,
Îți voi da și eu ție
O ramură de măslin,
Din pomul cel mai strașnic
Să duci spre cerul cel senin,
Simbolul cel mai pașnic
Dă-mi,iarnă!
Dă-mi iarnă,florile înapoi
Și cerul pastelat de astă vară,
Cu apele ce au înghețat sub noi
și soarele,ce nu înceta să apară
Ia-ți fulgii reci de pe crenguțe,
Cu mantia-ți albă,desprinsă din nori
Și fă-le loc la vrăbiuțe,
Să poată cânta lumii,de al meu dor
Un rând colorat de flori
Am plantat ieri in grădină,
Un rând colorat de flori
Și-am constatat, târziu,se pare,
Că te-am pierdut printre bujori!
Of,cine e acum de vină,
Că nu mai știu de dumneata?
Că printre atâtea flori frumoase,
Zău de mai știu care-i a mea!
Sã le culeg acum pe toate,
Parcă din inimă le-aș lua
Astept să vină ploaia, poate,
Poate dau de urma ta
Fire de mătase
Tu ascunde-te,de vrei,
După fire de mătase
Și lasă-mă să te găsesc,
Făcându-ți dantelă,din toate
Iar de nu vrei dantela mea,
Te învelesc cu catifea
Dar să nu spui,că nu ți-am zis,
Că n-are flori pe ea!
Fata cu ochii azur
O,fată cu ochii azur,
Un cer întreg porți în privire!
Senin și fără de cusur,
Precum ți-e chipul numai ție
Timpul,tot trece peste noi,
Cu anotimpuri grele—
Dar nu se atinge de-ai tăi ochi,
Ce sunt ca două stele
Oricât de singur s-ar simți,
Amurgul nu îți poartă pică
Căci doar privindu-l înapoi,
Îi alungi orice frică
O,fată cu ochii azur!
O lume întreagă de-aș străbate
Te-aș revedea în orice colț,
În răsărit și-n ape
Nu mi-aș permite să te uit,
Și nici n-aș vrea vreodată!
O,fată cu ochii azur,
O,preafrumoasă fată!
Tu poți să îi iei locul lunii
Tu poți să îi iei locul lunii,
Să stai doar printre stele
Și nimeni nu te-ar bănui,
Că nu ești dintre ele
Nu ar ști soarele de fel,
Că i-a plecat consoarta
Să luminezi și fără el,
Și tot n-ar cere alta
Și peste lac în armonie,
Te-ai reflecta zâmbind
Cât poartă pomii-n brațe păsări,
Să le găsești dormind
Și-ai străluci,ca de-obicei
Peste un cadru feeric
Iar mie,deloc nu mi-ar fi,
Frică de întuneric
Porumbiță albă
Porumbiță albă,
Agale mi-ai ieșit în față
Numai tu,domniță,
Îmi ești ultima speranță
De unde vii,adu-mi norocul
Ce-ți poartă veselie
lar de ești darnică cu mine,
Îți voi da și eu ție
O ramură de măslin,
Din pomul cel mai strașnic
Să duci spre cerul cel senin,
Simbolul cel mai pașnic
Dă-mi,iarnă!
Dă-mi iarnă,florile înapoi
Și cerul pastelat de astă vară,
Cu apele ce au înghețat sub noi
și soarele,ce nu înceta să apară
Ia-ți fulgii reci de pe crenguțe,
Cu mantia-ți albă,desprinsă din nori
Și fă-le loc la vrăbiuțe,
Să poată cânta lumii,de al meu dor
Un rând colorat de flori
Am plantat ieri in grădină,
Un rând colorat de flori
Și-am constatat, târziu,se pare,
Că te-am pierdut printre bujori!
Of,cine e acum de vină,
Că nu mai știu de dumneata?
Că printre atâtea flori frumoase,
Zău de mai știu care-i a mea!
Sã le culeg acum pe toate,
Parcă din inimă le-aș lua
Astept să vină ploaia, poate,
Poate dau de urma ta