Amîndoi
Afară e iarnă și trist
Și vîntul bate agale
În suflet meu sa închis
Un gînd ce murmură tare
Un gînd despre noi amîndoi
Un gînd ce ne leagă într-una
Un suflet pereche la doi
Și inima tot numai una
Avem amîndoi un destin
O soartă și o cărăruie
Pe care noi mergem alin
O seară petrecem în doi
Și mîine plecăm noi în zare
Poems in the same category
Niciun glonț...
niciun glonț nu doare cât dragostea,
dar tu, tu ai fost glonțul.
mi-ai străpuns ziduri ridicate cu mâini tremurânde,
cărămidă cu cărămidă, din frică, din speranță,
din dorința de a fi întreagă
într-o lume care mă sfărâma pe dinăuntru.
ai pășit în mine ca un foc blând,
dar ai ars tot ce era viu.
te-am lăsat să locuiești în gândurile mele
cum își lasă marea urmele pe țărm,
dar tu ai fost furtună.
nu m-ai iubit, m-ai devastat cu eleganță.
dragostea mea pentru tine
o mie de împușcături,
și tot n-a fost suficient să-ți aud inima bătând pentru mine.
nopțile mele nu mai au ceasuri,
doar tăceri în care scriu mesaje
ce mor înainte să ajungă la tine,
căci cui să mă rog,
când zeul meu poartă chipul tău și nu-mi mai răspunde?
m-am milogit de stele să te facă să mă vezi,
să mă simți,
să mă înțelegi.
dar tu ai ales să fii ecoul speranțelor mele
atât de aproape, și totuși de neatins.
m-ai amăgit cu zâmbete,
cu tăceri dulci și promisiuni nerostite.
ai fost rana ce zâmbește,
golul din pieptul meu care poartă parfumul tău.
și-acum rămân eu
o inimă ciuruită,
o iubire care încă sângerează,
și un glonț care poartă numele tău
încă rătăcind în carne vie.
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Amor fără limite
Ce poate să facă iubirea dintr-un om?
Cum am ajuns din persoana care eram,
La persoana care sunt acum?
Cum a reușit o singură persoană
Să-mi schimbe complet viziunea despre lume și amor?
Cum a putut să mă schimbe la 180°,
Cu ajutorul unei piruete dintr-un vals nesfârșit, cosmic,
În care dansăm îmbrățișați,
Aflați în universul nostru?!
Poate la început par niște întrebări banale,
A unei persoane care se pierde pe sine, pentru a-și regăsi
Cealaltă jumătate,dar el mi-a schimbat percepția
Pe care o aveam asupra vieții și viziunii mele de viitor!
Acum, în loc să mă văd pustiind prin lume,
Pierdută!... Rătăcind prin abisul meu singuratic și întunecat,
Plin de responsabilități și griji, făcându-mă să mă adâncesc
Tot mai mult în lumea muzicii, care pentru o perioadă
M-a învățat să-mi accept destinul
Și să văd și cealaltă față a lumii!
Mă văd alături de el trecând peste toate obstacolele vieții,
Dar și toate obstacolele care vor apărea în calea iubirii noastre!
Mă văd lângă el, într-un amor paradisiac,
Desprins din vise și povești de adormit copiii,
Cu prințese și zmei ,eroi și antieroi !
Sunt recunoscătoare vieții că mi l-a adus în cale,
Dar mai ales lui că a reușit să-mi deschidă inima,
Pe care credeam că o am de piatră
Și nu poate nimeni să o străpungă cu flăcările aromatice ale iubirii!
Îi mulțumesc din suflet că m-a învățat
Cum să iubesc cu adevărat!
Și îi mulțumesc pentru că nu se joacă cu inima mea care...
S-a făcut mică, sclipitoare și mlădioasă de când i-a cunoscut sufletul!
Și... Asta e... Dacă se va întâmpla cândva să ne despărțim,
Prefer să rămân singură,
Pentru că știu că ceea ce simt pentru el este aur pur,
Iar o dată cu plecarea lui de lângă mine,
Va muri și o jumătate din mine!
Dorul împlinirii
Mi-e dor de freamătul mării,
Și-mi este dor de primii zori
Ce-nobilează tonusul chemării
De a alerga în câmpul cu flori.
Mi-e dor de mângâierea caldă
A ta, ca și a razelor de soare.
Iubirea-mi să fie ca o scaldă
În susur încântător ca de izvoare.
Sunt multe, vechile-mi dorințe,
Ce tot se-așează între noi,
Și ne îndreaptă spre suferințe
Ce le-ntâlnim numai noi doi.
Ce mi-aș dori să vii la mine
Suferințele să mi le alungi,
Iar eu cu pas grăbit spre tine
Să vin cu sărutări îndelungi.
Așa cum sub un clar de lună
Pescarul și-a găsit al său zăvod,
Așa și dragostea cea stăvilită
Să își deschidă drumul slobod.
O dorință arzătoare..
Băiatul meu brunet,
Așa aș vrea să-ți spun de acum în colo,
"Al meu" așa aș vrea să fie.
Să ne petrecem nopțile și zilele sub cerul înstelat,
să uităm de timp și să facem tot ce ne trece prin cap.
Să călătorim peste tot în lume, să nu ne pară rău,
Și apoi să aud din gura ta "Tu ești viitorul meu".
Asta aș vrea, frumosul meu brunet.
Să pot să te numesc al meu și să mă mândresc cu acest fapt.
Ești îmbrăcat cu o frumusețe pe care nu o pot descrie,
Iar gelozia mă cuprinde când știu că nu sunt singura care te vede,
Dar mă gândesc la altceva și-mi trece destul de repede.
Oh... brunetul meu meu cu ochii ciocolatii..
Ce mi-ai făcut de numai la tine mă mai pot gândi?
Ce ai reușit să-mi faci de mi pot simți ritmurile alerte ale inimii?
Și ce ai de gând să faci cu sentimentele tale?
Te vei ascunde și vei fugi de iubire cum o faci în continuare?
Vei renunța la un viitor alături de cineva care te iubește,
care renunță la tot și toate pentru că doar pe tine te dorește?
Hai te rog spune, renunți? Vorbește!
Exprimă-ți inima in câteva cuvinte simple, nu multe.
Știu că propozițiile ar fi dificile și nu ești genul care să dezvolte.
Alege de fapt viitorul, pe care și tu ți-l dorești de mult,
Pentru că am să aștept aici, mereu, ca sa te ascult.
Niciun glonț...
niciun glonț nu doare cât dragostea,
dar tu, tu ai fost glonțul.
mi-ai străpuns ziduri ridicate cu mâini tremurânde,
cărămidă cu cărămidă, din frică, din speranță,
din dorința de a fi întreagă
într-o lume care mă sfărâma pe dinăuntru.
ai pășit în mine ca un foc blând,
dar ai ars tot ce era viu.
te-am lăsat să locuiești în gândurile mele
cum își lasă marea urmele pe țărm,
dar tu ai fost furtună.
nu m-ai iubit, m-ai devastat cu eleganță.
dragostea mea pentru tine
o mie de împușcături,
și tot n-a fost suficient să-ți aud inima bătând pentru mine.
nopțile mele nu mai au ceasuri,
doar tăceri în care scriu mesaje
ce mor înainte să ajungă la tine,
căci cui să mă rog,
când zeul meu poartă chipul tău și nu-mi mai răspunde?
m-am milogit de stele să te facă să mă vezi,
să mă simți,
să mă înțelegi.
dar tu ai ales să fii ecoul speranțelor mele
atât de aproape, și totuși de neatins.
m-ai amăgit cu zâmbete,
cu tăceri dulci și promisiuni nerostite.
ai fost rana ce zâmbește,
golul din pieptul meu care poartă parfumul tău.
și-acum rămân eu
o inimă ciuruită,
o iubire care încă sângerează,
și un glonț care poartă numele tău
încă rătăcind în carne vie.
Cu tine lumea-i mai frumoasă
Cu tine lumea-i mai frumoasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Privirea ta îmi dă lumină,
Iar inima nu mai suspină.
Când ești aproape, totul cântă,
Chiar și tăcerea e mai blândă.
Tu ești răspuns la orice dor,
Tu faci din clipă viitor.
Cu tine zilele-s senine,
Iar nopțile sunt pline, pline.
De vise calde și iubire,
De pace, dor și fericire.
Cu tine lumea prinde viață,
Iar timpul parcă nu mă-ngheață.
Rămâi cu mine, viața-mi pasă,
Lângă tine eu mă simt acasă.
Amor fără limite
Ce poate să facă iubirea dintr-un om?
Cum am ajuns din persoana care eram,
La persoana care sunt acum?
Cum a reușit o singură persoană
Să-mi schimbe complet viziunea despre lume și amor?
Cum a putut să mă schimbe la 180°,
Cu ajutorul unei piruete dintr-un vals nesfârșit, cosmic,
În care dansăm îmbrățișați,
Aflați în universul nostru?!
Poate la început par niște întrebări banale,
A unei persoane care se pierde pe sine, pentru a-și regăsi
Cealaltă jumătate,dar el mi-a schimbat percepția
Pe care o aveam asupra vieții și viziunii mele de viitor!
Acum, în loc să mă văd pustiind prin lume,
Pierdută!... Rătăcind prin abisul meu singuratic și întunecat,
Plin de responsabilități și griji, făcându-mă să mă adâncesc
Tot mai mult în lumea muzicii, care pentru o perioadă
M-a învățat să-mi accept destinul
Și să văd și cealaltă față a lumii!
Mă văd alături de el trecând peste toate obstacolele vieții,
Dar și toate obstacolele care vor apărea în calea iubirii noastre!
Mă văd lângă el, într-un amor paradisiac,
Desprins din vise și povești de adormit copiii,
Cu prințese și zmei ,eroi și antieroi !
Sunt recunoscătoare vieții că mi l-a adus în cale,
Dar mai ales lui că a reușit să-mi deschidă inima,
Pe care credeam că o am de piatră
Și nu poate nimeni să o străpungă cu flăcările aromatice ale iubirii!
Îi mulțumesc din suflet că m-a învățat
Cum să iubesc cu adevărat!
Și îi mulțumesc pentru că nu se joacă cu inima mea care...
S-a făcut mică, sclipitoare și mlădioasă de când i-a cunoscut sufletul!
Și... Asta e... Dacă se va întâmpla cândva să ne despărțim,
Prefer să rămân singură,
Pentru că știu că ceea ce simt pentru el este aur pur,
Iar o dată cu plecarea lui de lângă mine,
Va muri și o jumătate din mine!
Dorul împlinirii
Mi-e dor de freamătul mării,
Și-mi este dor de primii zori
Ce-nobilează tonusul chemării
De a alerga în câmpul cu flori.
Mi-e dor de mângâierea caldă
A ta, ca și a razelor de soare.
Iubirea-mi să fie ca o scaldă
În susur încântător ca de izvoare.
Sunt multe, vechile-mi dorințe,
Ce tot se-așează între noi,
Și ne îndreaptă spre suferințe
Ce le-ntâlnim numai noi doi.
Ce mi-aș dori să vii la mine
Suferințele să mi le alungi,
Iar eu cu pas grăbit spre tine
Să vin cu sărutări îndelungi.
Așa cum sub un clar de lună
Pescarul și-a găsit al său zăvod,
Așa și dragostea cea stăvilită
Să își deschidă drumul slobod.
O dorință arzătoare..
Băiatul meu brunet,
Așa aș vrea să-ți spun de acum în colo,
"Al meu" așa aș vrea să fie.
Să ne petrecem nopțile și zilele sub cerul înstelat,
să uităm de timp și să facem tot ce ne trece prin cap.
Să călătorim peste tot în lume, să nu ne pară rău,
Și apoi să aud din gura ta "Tu ești viitorul meu".
Asta aș vrea, frumosul meu brunet.
Să pot să te numesc al meu și să mă mândresc cu acest fapt.
Ești îmbrăcat cu o frumusețe pe care nu o pot descrie,
Iar gelozia mă cuprinde când știu că nu sunt singura care te vede,
Dar mă gândesc la altceva și-mi trece destul de repede.
Oh... brunetul meu meu cu ochii ciocolatii..
Ce mi-ai făcut de numai la tine mă mai pot gândi?
Ce ai reușit să-mi faci de mi pot simți ritmurile alerte ale inimii?
Și ce ai de gând să faci cu sentimentele tale?
Te vei ascunde și vei fugi de iubire cum o faci în continuare?
Vei renunța la un viitor alături de cineva care te iubește,
care renunță la tot și toate pentru că doar pe tine te dorește?
Hai te rog spune, renunți? Vorbește!
Exprimă-ți inima in câteva cuvinte simple, nu multe.
Știu că propozițiile ar fi dificile și nu ești genul care să dezvolte.
Alege de fapt viitorul, pe care și tu ți-l dorești de mult,
Pentru că am să aștept aici, mereu, ca sa te ascult.
Other poems by the author
Am sunat aseară acasă
Am sunat aseară acasă
Să văd părinții ce mai fac
Ca de multă vreme nu i-am mai sunat
Parcă avem internet avem și telefoane
Dar timpul ne dă bătăi de cap
Am sunat aseară acasă
Și mama mi-a răspuns
I-am întrebat ce mai fac
Și înlăcrimată mi-a spus
Da ce fac ! Ca la țară
Muncim de dimineață până în seara
Tata îi undeva prin casa
Îi Sănătos și parcai bine
Dar ne este tare dor de tine
Am sunat aseară acasă
Să le spun ca ii iubesc
Și ca a mai rămas oleacă
Și acasa ma grebarsc
Vrem să facem bani de o casă
Și o mașină să cumpărăm
După asta ne întoarcem
Și acasă o să stăm
Am sunat aseară acasă
Și mama plingind mi-a răspuns
Veniți copii mei acasă
Și la piept să vă cuprind
Am veni mămică dragă
Și niciodată nu am mai pleca
Dar azi acasă n-ai ce face
Azi veata este mult mai grea
Hai la revedere mama !
Te sun cînd mai am timp
Știu precis ca iar a plins
După ce receptorul i-am închis
Îți promit mămică dragă
Ca la vară am să vin
Și Am sa te string în brațe
Din dor să-ți mai alin.
Autor : Tatiana Bodiu
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier nu e cel închis în lagăr,
E cel înlănțuit de mintea lui..
Fantomele gândului gri
Fac florile sa plângă,cad ploi și nu se pot opri..
Cel mai trist prizonier,închis în cămăruță lui,
E înjunghiat de râsetele de afara,
Lumina îl doare,privește în zare cocorii ce zboară,
Tentaculele gândurilor sumbre-l înconjoară,
Închide ochii și se prabuseste-n abis,
Când pleoapele grele cad,singura eliberare,unica,e in vis..
(Monica)
Mai stai
Mai stai o clipa sa-ți zâmbesc
Mai stai, ca-n șoaptă sa-ți răspund
Si sa-ți zic tot ce aș fi vrut
Dar e târziu, e miez de noapte,
Iar eu îți scriu povești și șoapte.
Si nu regret ca am simțit,
Regret ca te-am privit atat de diferit..
Mereu ziceai ,,Asa sunt eu"
Intr-un final am înțeles
Asa ești tu, așa sunt eu
Doi străini rătăciți sub același cer,
Dar nu regret
A fost menit sa fie asa
Un sfârșit fără început
Ai fost tu în viata mea
Nu te cunosc, am înțeles
Deși speram ca o s-o fac
Dar azi te las,
Ești un trecut,
Ce sper ca-n viitor
Uitării îl voi da 💔
Gabriela
Înger printre stele
Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat
Păsările și animale căci tu le iubeai
Erai omul cel perfect puțin păcătos
Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat
Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat
Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal
Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer
Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu
Cu lacrimă in ochii privesc cerul
Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni
Atât de mult pe Dumnezeu
Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai
De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea
Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi
Urmarea Mioriței: Moldovan
Dar mioara cea laie
Se duce vioaie
Prin negrul zăvoi
La țarcul de oi
La cânii mai mari
Cei aprigi și tari
Pă-l crunt mi-l ochește
Și bravă rostește:
- Dulăule dragă
Diseară nu-i șagă
Că al nostru stăpân
E la capăt de drum
Că la apus de soare
Vor să ni-l omoare
Ciobanul vrâncean
Și cu cel ungurean
Chiar după păscut
Că e mai avut.
Râvnesc și urzesc
Un gând nebunesc
Vor viața să-i curme
Să ne lege în turme
Și după amurg
Să ne vândă în târg.
- Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
Dar ce-a zis stăpânul,
Al nostru, românul?
- E cam șovăielnic
Și își scrie pomelnic
Ceva cu o nuntă
Și-o mamă căruntă
E doar istovit
Fără vlagă, sleit
Tu dă-te încoace
Să-i rupi de cojoace
Să-i joci în picioare
Să-i muști unde-i doare
Ești cel mai frățesc
Și mai bărbătesc,
Dar scarmănă-i bine
În seara ce vine
Că iarba-i de miei
Și dulăul de ei
Gonește-i la vale
Să ne piară din cale
Uitați să ne fie
Să se ducă-n pustie!
Și dulăul plecă
Și mi-i încăieră
În dosul stânii
Laolaltă cu cânii
Și-i scărmănă tare
De cerură iertare
Pe câmp alergând,
Din ochi lăcrimând.
Iar cel moldovan
Rămas ortoman
Își găsi un loc
Și făcu un foc
Sus în țara ielelor
Unde-i iarba fiarelor
Regina albinelor
Și ursitul zânelor.
Din desagă a scos
Un fluier frumos
Fluieraș de fag
Și zise cu drag
Un cântec de crai
Pe-o gură de rai.
Moldovan
de Vali Brașoveanu
1 mai 2023
Fiți buni!
Fiți buni dar cu săracii,
Pe toți îi miluiți,
Că toate -acestea bune vă vor fi socotiți .
Dacă El vă întinde o mână și vă cere,
Cu lacrima amară,suspine și durere,
De ce voi ezitați,
Un ajutor să dați?
Căci Domnul prin sărac te - ntreabă,
"Ai și Mie să -Mi dai o boabă?"
Nu c-ar avea nevoie, căci pe toate El le ține,
Dară pe tine te testează să vadă dacă tu faci bine.
autor ( -Rada Maria 6D )
Am sunat aseară acasă
Am sunat aseară acasă
Să văd părinții ce mai fac
Ca de multă vreme nu i-am mai sunat
Parcă avem internet avem și telefoane
Dar timpul ne dă bătăi de cap
Am sunat aseară acasă
Și mama mi-a răspuns
I-am întrebat ce mai fac
Și înlăcrimată mi-a spus
Da ce fac ! Ca la țară
Muncim de dimineață până în seara
Tata îi undeva prin casa
Îi Sănătos și parcai bine
Dar ne este tare dor de tine
Am sunat aseară acasă
Să le spun ca ii iubesc
Și ca a mai rămas oleacă
Și acasa ma grebarsc
Vrem să facem bani de o casă
Și o mașină să cumpărăm
După asta ne întoarcem
Și acasă o să stăm
Am sunat aseară acasă
Și mama plingind mi-a răspuns
Veniți copii mei acasă
Și la piept să vă cuprind
Am veni mămică dragă
Și niciodată nu am mai pleca
Dar azi acasă n-ai ce face
Azi veata este mult mai grea
Hai la revedere mama !
Te sun cînd mai am timp
Știu precis ca iar a plins
După ce receptorul i-am închis
Îți promit mămică dragă
Ca la vară am să vin
Și Am sa te string în brațe
Din dor să-ți mai alin.
Autor : Tatiana Bodiu
Cel mai trist prizonier
Cel mai trist prizonier nu e cel închis în lagăr,
E cel înlănțuit de mintea lui..
Fantomele gândului gri
Fac florile sa plângă,cad ploi și nu se pot opri..
Cel mai trist prizonier,închis în cămăruță lui,
E înjunghiat de râsetele de afara,
Lumina îl doare,privește în zare cocorii ce zboară,
Tentaculele gândurilor sumbre-l înconjoară,
Închide ochii și se prabuseste-n abis,
Când pleoapele grele cad,singura eliberare,unica,e in vis..
(Monica)
Mai stai
Mai stai o clipa sa-ți zâmbesc
Mai stai, ca-n șoaptă sa-ți răspund
Si sa-ți zic tot ce aș fi vrut
Dar e târziu, e miez de noapte,
Iar eu îți scriu povești și șoapte.
Si nu regret ca am simțit,
Regret ca te-am privit atat de diferit..
Mereu ziceai ,,Asa sunt eu"
Intr-un final am înțeles
Asa ești tu, așa sunt eu
Doi străini rătăciți sub același cer,
Dar nu regret
A fost menit sa fie asa
Un sfârșit fără început
Ai fost tu în viata mea
Nu te cunosc, am înțeles
Deși speram ca o s-o fac
Dar azi te las,
Ești un trecut,
Ce sper ca-n viitor
Uitării îl voi da 💔
Gabriela
Înger printre stele
Plânge codru și pământul, căci tu ai plecat
Păsările și animale căci tu le iubeai
Erai omul cel perfect puțin păcătos
Iubeai cu inima nu cu creierul cel întristat
Îți cântă vioara atât de frumos încât susupina ne încetat
Unde ești dragul meu bunic nu te vad sub cer albastru de cristal
Ți-aș da și marea și pământul ți-aș da și steaua de pe cer
Să mi te strâng o data brațe cu atâta dor ți-o spun eu
Cu lacrimă in ochii privesc cerul
Vai mama ce inorat mai e că nu mai iubește nimeni
Atât de mult pe Dumnezeu
Erai om bun cu glas de înger atât de frumos îmi cântai
De o lacrimă pe obraj de fericire îmi curgea
Aș da și viața sa aud glasul cel frumos in brațe sa mă strangi o dată 🥺de nai mai pleca de langa noi
Urmarea Mioriței: Moldovan
Dar mioara cea laie
Se duce vioaie
Prin negrul zăvoi
La țarcul de oi
La cânii mai mari
Cei aprigi și tari
Pă-l crunt mi-l ochește
Și bravă rostește:
- Dulăule dragă
Diseară nu-i șagă
Că al nostru stăpân
E la capăt de drum
Că la apus de soare
Vor să ni-l omoare
Ciobanul vrâncean
Și cu cel ungurean
Chiar după păscut
Că e mai avut.
Râvnesc și urzesc
Un gând nebunesc
Vor viața să-i curme
Să ne lege în turme
Și după amurg
Să ne vândă în târg.
- Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
Dar ce-a zis stăpânul,
Al nostru, românul?
- E cam șovăielnic
Și își scrie pomelnic
Ceva cu o nuntă
Și-o mamă căruntă
E doar istovit
Fără vlagă, sleit
Tu dă-te încoace
Să-i rupi de cojoace
Să-i joci în picioare
Să-i muști unde-i doare
Ești cel mai frățesc
Și mai bărbătesc,
Dar scarmănă-i bine
În seara ce vine
Că iarba-i de miei
Și dulăul de ei
Gonește-i la vale
Să ne piară din cale
Uitați să ne fie
Să se ducă-n pustie!
Și dulăul plecă
Și mi-i încăieră
În dosul stânii
Laolaltă cu cânii
Și-i scărmănă tare
De cerură iertare
Pe câmp alergând,
Din ochi lăcrimând.
Iar cel moldovan
Rămas ortoman
Își găsi un loc
Și făcu un foc
Sus în țara ielelor
Unde-i iarba fiarelor
Regina albinelor
Și ursitul zânelor.
Din desagă a scos
Un fluier frumos
Fluieraș de fag
Și zise cu drag
Un cântec de crai
Pe-o gură de rai.
Moldovan
de Vali Brașoveanu
1 mai 2023
Fiți buni!
Fiți buni dar cu săracii,
Pe toți îi miluiți,
Că toate -acestea bune vă vor fi socotiți .
Dacă El vă întinde o mână și vă cere,
Cu lacrima amară,suspine și durere,
De ce voi ezitați,
Un ajutor să dați?
Căci Domnul prin sărac te - ntreabă,
"Ai și Mie să -Mi dai o boabă?"
Nu c-ar avea nevoie, căci pe toate El le ține,
Dară pe tine te testează să vadă dacă tu faci bine.
autor ( -Rada Maria 6D )