Ultima oră de vineri

Profesoara intră lin, cu mers ușor,

În clasă plină de tăceri adormite.

Băncile goale păstrează un stins fior,

Ca filele-n care vise se risipite.

 

Holul suspină ca un timp trecut,

Femeia de serviciu fredon-un gând curat.

Cafeaua ei caldă, cu zâmbet tăcut,

Aduce un strop de pace neîntinat.

 

Un grup se strecoară spre colțul cu cafea,

Râzând pe șoptite, ghiduși ca o briză.

Altundeva zarurile bat ritmul lor, așa,

Și scările vuiesc, o mică improviză.

 

Chiar și tocilărașul lipsește, mirat,

Poate-a găsit vreo muză în cărți prăfuite.

Visând printre foi, zâmbește împăcat,

De jocul vieții, cu glume potrivite.

 

Dar brusc, sala toată se-aprinde-n lumină,

Când doamna pășește cu pas cald și blajin.

Aduce liniște dulce, răbdare senină,

Și face din vineri un ceas mai senin.

 

Și chiar dacă elevii fug ca versul strunit,

Ea rămâne făclia din ceasul târziu.

Un suflet răbdător, un ritm liniștit,

Ce face o oră să pară un loc viu.


Category: Funny poems

All author's poems: Iosif I. Andrei poezii.online Ultima oră de vineri

Date of posting: 22 November 2025

Timp de citire: ~2 min.

Views: 832

Log in and comment!

Other poems by the author

Scrisoare netrimisă

Am scris despre tine pe ziduri tăcute,

Pe geamuri aburite de gând,

Dar literele s-au șters în furtună,

Și vântul le-a dus rând pe rând.

 

Ți-aș fi spus că mai doare uneori,

Că-n ceasuri străine te caut,

Dar mâna mi-a tremurat pe hârtie,

Și dorul a rămas netrucat.

 

Am rupt scrisoarea și-am râs într-o parte,

Cuvintele nu știu să plece,

Căci n-ai cui spune ce-a fost o minciună,

Și n-ai cui ierta ce nu trece.

More ...

Eu n-am venit

Eu n-am venit din lumea voastră,
Ci dintr-un gând prea adânc spus,
Cuvântu-mi arde-n piept ca focul
Și-n gură-mi moare, neajuns.

 

Când râdeți voi, eu aud plânsul
Unui adevăr ce nu încape,
Când voi dormiți, eu stau de stradă
La marginea dintre nopți și ape.

 

Mi-e sufletul o casă veche
Cu porți ce scârțâie-n pustiu,
Cei ce intrară n-au înțeles
De ce trăiesc… și de ce scriu.

 

Și-atunci rămân, sub cerul rece,
Cu stelele ce nu vorbesc,
Mai bine singur cu tăcerea
Decât cu lumea ce-o gândesc.

More ...

Dincolo de dorință

Am ajuns într-un punct unde trupul tace,
dar sufletul urlă după tine.
Nu te mai vreau doar cu mâinile,
te vreau cu timpul, cu viitorul, cu moartea.
Vreau să-ți știu ridurile de peste ani,
vreau să-ți simt mâna tremurând peste cărțile noastre prăfuite.

 

Vreau totul.
Nu doar noaptea.
Și ziua. Și bătrânețea. Și tăcerea.
Să murim obosiți de atâta iubire,
dar fericiți că n-am iubit degeaba.

 

Că în lume au fost două inimi
care s-au ars una de alta
și nu s-au temut de foc.

More ...

Stea

Stea mică, arsă dintr-o clipă,
Ce-ai rupt tăcerea cerului adânc,
De ce-ai căzut? De ce, grăbită,
Ai luminat și-ai dispărut atât de stins?

 

Te-am văzut tremurând în noapte,
Ca un gând vechi ce nu mai vrea să fie,
Și-n urma ta, pe cerul rece,
A rămas o rană, nu o bucurie.

 

Spune-mi: ai fost vreun dor al lumii
Ce n-a mai încăput în veșnicii?
Ori visul unui om ce moare
Când nu mai crede-n ce-ar fi vrut să fie?

 

Tu ai căzut din prea mult foc,
Eu din prea multă așteptare,
Și-amândoi știm: nu-i moartea grea,
Ci clipa-n care totul dispare.

 

Dacă mai cazi, stea rătăcită,
Să știi că-n pieptul meu încapi;
Căci tot ce moare luminând
Nu piere, se preface-n pași.

 

Și poate-ntr-o altă viață,
Sub alt tărâm, sub alt destin,
Vom fi doi pași pe-același cer:
Tu stea… eu dor… tăcuți, senini.

More ...

Ultima filă din calendar

E 31 decembrie,
dar nu-i Revelion.
E o zi ca oricare alta,
numai că mai tăcută.
Pe perete, calendarul a obosit.
Nu mai are foi.
Numai o întrebare:
„Și tu ce-ai făcut anul ăsta?”
Eu?
Am plâns.
Am tăcut.
Am iubit o fată care n-a știut.
Am mers pe la morminte.
Am scris.
Am tăcut iar.
Am trăit.

La final, calendarul s-a uitat la mine
și mi-a zis:
„Ai fost om.
E destul.”

More ...

Where You Are Not

I do not live these days, I wait.
I drift through time, disjointed fate,
each hour a wound the sun won't bind,
each minute stitched with you in mind.

 

Your absence is a second skin,
a quiet ache that hums within,
like violins too far to hear
but close enough to draw a tear.

 

And yes, I know, just one more night,
and Sunday blooms in fragile light.
But longing isn’t ruled by clocks,
nor caged by roads or mountain rocks.

 

I miss you like the roots miss rain,
like poets miss unwritten pain,
like hands that once knew how to hold
still tremble in the evening cold.

 

There’s no defense, no mask, no art,
just you engraved across my heart.
And though I’ll see your face so soon,
tonight I kiss the empty moon.

 

If you feel anything at all,
let it be this, let silence fall
like stars collapsing in your chest,
and know: where you are not, I rest
in shadows only you can part,
I breathe, I break, with all my heart.

More ...

Poems in the same category

Replica de la Bihor

Lăsați goarna, măi băieți, lăsați sapa nefolosită,

Că din poze pe TikTok, burta nu e primenită!

Ați încins o nuntă-n plen, cu tam-tam și cu sarmale,

Dar lăsați în urmă-n țară doar proiecte fracturate.

Voi numărați „view”-uri multe, eu măsor în kilometri,

Voi vorbiți de viitor, dar sunteți mereu deficitari.

Vreți ministere cadou și fotolii de mătase?

Însă țara nu-i un bâlci pentru pofte pătimașe!

V-ați vopsit în mii de fețe, ba e roșu, ba e aur,

La muncă sunteți statui, la scandal – un minotaur!

Dacă vreți la guvernare, treceți dracului la fapte,

Că nu ții un neam cu postări făcute-n noapte.

Eu rămân aici, la cifre, unde logica e clară,

Până când s-o plictisi de-atâta nuntă și o țară.

Și de-o fi să vin la centru, să vă iau la întrebări,

O să piară brusc și cheful de live-uri și filmări.

More ...

Corega în olandeză

Să facem o călătorie așa în timp,

Ne alegem perioada, peste 10 ani,

Îi mai adăugăm ani Ceciliei,

Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,

Frumusețea izvorăște din interiorul ei,

Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,

Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...

La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,

La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,

Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,

Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,

Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,

Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,

Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,

Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei, 

Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,

Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,

Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,

Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,

Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,

Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",

Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,

Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,

Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,

Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.

Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,

Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,

Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,

Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."

Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"

Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"

Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?

Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."

Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"

Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.

Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"

 

Laten we een reis door de tijd maken, zoals deze,

Wij kiezen onze periode, over 10 jaar,

We voegen meer jaren toe aan Cecilia,

Altijd mooi, ongeacht leeftijd,

Schoonheid komt van binnenuit haar voort,

En het wordt weerspiegeld in haar natuurlijkheid, haar gevoel voor humor, haar manier om kleuren uit nauwe chromatische bereiken te harmoniseren, haar frisheid, altijd ruikend naar de meest interessante Indiase bloemen, alle kenmerken die haar beschrijven.

De schoonheid blijft zelfs nog meer behouden naarmate ze ouder wordt, Cecilia wordt veel gemoedelijker, grappiger, toleranter, meer ontspannen, speelser, heeft een bruisendere persoonlijkheid, laten we zeggen...

We zouden net zo grappig kunnen zijn als we een nogal uniek incident in Cecilia's leven vertelden,

Op 50-jarige leeftijd spreekt Cecilia woorden net zo snel, muzikaal en correct uit als vroeger,

Er zijn echter ook woorden of woordspelingen die haar in de problemen brengen; ze vormen een behoorlijk gênante uitdaging als ze merkt dat ze in het openbaar moet spreken.

We kunnen ook zeggen dat het gebeurde toen hij op de picknick het smaragdgroene gras bewonderde,

De hele familie verzamelde zich, in de wei, naast de koeien die rustig aan het stoeien waren en op onkruid knabbelden, hoe ik mezelf als kind overmatig overgoot met de kauwgom waarmee ballonnen worden gemaakt, met een diameter zo groot als de maan,

Het is voor mij praktisch onmogelijk om te meten, maar hoe dan ook, er kwamen behoorlijk grote ballonnen uit.

Cecilia voelt zich goed, ze lacht, ze lacht, meer dan ze in 50 jaar zou doen, ze houdt van mensen met een goed ontwikkeld gevoel voor humor, alleen doet zich een vreemd fenomeen voor, sinds ze haar natuurlijke tanden heeft opgegeven, ten gunste van de prothese,

De tandarts raadde veneers aan, maar dat doet ze niet, omdat ze ze kwijtraakt als speelstukken en er zeker van wil zijn dat het nieuwe gebit compleet en goed gemaakt zal zijn, net als haar mond.

De tandarts plaatste een cementsmakende substantie in haar mond en pakte de mal voor de prothese.

Twee weken later kreeg ze bericht dat ze het moest komen halen en gebruiken met het vertrouwen dat het in alle opzichten klaar was.

Cecilia, blij dat ze niet in de weg zit, neemt het mee, oefent om eraan te wennen,

Het is ongeveer twee weken geleden dat ze het heeft gehad, maar Cecilia is een meisje dat zich kan aanpassen, niets kan haar haar opgewektheid doen opgeven, zelfs niet het feit dat er nog andere tanden zijn.

Ze was met haar vrienden in de wei, dacht ze, niets anders dan haar dictie oefenen met haar nieuwe prothese, kalm en met enige voorzichtigheid, terwijl ze woordspelingen zei:

En het meisje zei: "Ze verkoopt schelpen aan de kust",

De prothese viel, hij kwam er meteen af, je kon zien dat er iets niet helemaal natuurlijk was aan de manier waarop zijn kaak bewoog.

De prothese landt direct in het kersglas,

Cecilia was verbaasd over de dwaasheid die had plaatsgevonden,

Wat deed de tandarts toen hij het repareerde? Hij dacht dat hij wilde gaan vissen, niet om haar te helpen minder scheve tanden te krijgen. Hij hielp haar ook niet veel met de draaibank, verontschuldigde zich beleefd en heel professioneel en vertelde haar dat dit tandheelkundige werk de orthodontist was, en niet de tandarts.

Cecilia weet niet meer wat ze moet geloven, hoe ze de dingen moet zien om met haar conclusies tot een gemeenschappelijke noemer te komen,

Ze stelt zich voor dat de tandarts haar gewoon voor de gek heeft gehouden, misbruik heeft gemaakt van haar naïviteit, haar prothese in haast heeft gemaakt, zonder rekening te houden met de bijzonderheden van haar mond en alle details waar hij naar had moeten kijken, haar geld heeft afgepakt en haar heeft achtergelaten met een prothese die veel te wensen overlaat. gewenst zijn,

Zenuwachtig aarzelt Cecilia niet langer, ze opent snel haar telefoon (ze heeft nog maar 20% batterij over, dus ze moet haar frustraties snel en efficiënt kwijt), uit de lijst met contacten selecteert ze de dokter die haar dit geschenk heeft gegeven,

Ze begint met haar excuses: ,, Hallo, (ik weet niet hoe goed het zou kunnen zijn) dokter, mijn naam is Cecilia, ik ben 50 jaar oud en ik ben twee weken geleden bij je langs geweest voor een prothese, je hebt me laten opmeten, qua organisatie is alles goed gegaan, de materialen zijn duurzaam, ik denk dat ik de prothese nog vele jaren kan gebruiken. Mijn enige probleem, weet je wat het is? Het valt elke keer uit mijn mond als ik iets wil zeggen, ik kan niet eens twee woorden mompelen, het is verschrikkelijk om niet te kunnen praten, niet te kunnen uiten wat je bezighoudt..."

De dokter: Nou, hoe praat je nu tegen mij?"

Cecilia, op harde toon: ,,Dokter, maakt u een grapje????!!! Ik heb een probleem met de prothese die je voor mij hebt gemaakt!! Handel dit alstublieft zo snel mogelijk af!"

Cecilia komt naar de consultaties, de dokter kijkt, hij vraagt de patiënt meer alsof hij haar adviseert: ,,Heb je van Corega gehoord? Weet jij überhaupt wat het is?

Cecilia: "Natuurlijk weet ik het, het is de protheselijm."

Dokter: ,,Als je het weet, waarom gebruik je het dan niet?”

Cecilia zit en denkt, zij sluit ook dit compromis en koopt Corega. Na een paar nachten raakte het tandvlees gewend aan het product, bovendien raadt Cecilia Corega ten zeerste aan, voor goed gefixeerde tanden.

Cecilia: ,,Het is het product dat mij nog nooit heeft teleurgesteld, zelfs niet vanaf de eerste toepassing! Corega heeft mijn leven veranderd!"

More ...

Cuvinte

De departe-l vad aproape

pe omul ce bea lapte,

si miroase un trandafir,

si miroase a lavanda.

Tantarul bazaie,

si la ureche ma sacaie.

 

Foaie verde inmuiata,

eu ma sterg pana-s uscata.

In mare intru-n perechi,

si ies de unul singur.

 

Arbore inalt de caramida,

am vazut pe ea o omida.

Cand ma apropriu e inverzita,

cand plec, ea-i aurita.

 

Foaie galbena si-un pitic,

am cumparat un ibric

iar cum este foarte tipic,

eu l-am stricat

iar eu am strigat,

dar pana la urma eu m-am impacat.

Dar eu vad in departare,

Marele cer cade pe o floare,

iar eu merg pe o lunga carare,

si ajung la apune-soare

si inot pe pamantul uscat

si de doua ori sar in pat

si odata ma lovesc in cap.

More ...

Dragonul Rangă-Talpă

Muncitorul dragon Rangă-Talpă

este auriu ca în telenovele,

Are un motor pitic ca la carte 

Și rage ca un tenor cu un pistol motorizat.

 

Plânge la telefon ca un pitic

Pentru că nu știe limba română.

Știe să joace bine într-o dramă,

Dar infrastructura îl dă pe spate.

More ...

Bautura

Uite-o pasare cum zboara,

Pff a naibii, e o cioara.

Am crezut ca-i ciocarlie,

Asta e de la betie.

 

Limpezi-mi-ar berea capu',

Hai ca mi-am pierdut si slapu',

Imi lipseste si caciula,

Cineva a dat cu jula.

 

Sau o fi de la baut?

Numai stiu ce am facut?

Trebuie s-o las mai moale,

Ca raman si fara toale.

More ...

Un posibil frappe

Te afli în fața mașinii de făcut cafea,

Ai avut opțiuni, din care, inimioara o putea alege pe oricare o poftea,

Dar tu ai ales frappe,

Selectezi acolo tot ce trebuie, apeși pe un anumit buton,

Pisica ta vine, se simte atrasă, parcă zici că miroase a ton,

Frappe-ul este gata, doar că trebuie lăsat puțin pe masă, să se mai răcorească,

Pisicii fantezii de fel de fel mintea o să-i clocească,

Mergi frumos în altă cameră să te pensezi,

Moment în care, poți doar să visezi,

Ce face pisica singură cu frappe-ul pe masă,

Dar nu îți pasă, te pensezi, până obții forma pe care ți-o doreai la sprâncene,

Între timp, pisica duce lupte crâncene,

Te întorci în bucătărie, o găsești cu tot botul, capul și gâtul în cană,

Sunt bălți pe jumătate de masă, din cană nu o mai poți scoate, zici că s-a prins în capcană,

Aplici mai multă forță, o eliberezi,

Însă, parcă nici acum nu crezi

Că pisica ți-a băut toată cafeaua, că balele, mucii și lacrimile le-a lăsat,

În cana cu frappe, de care, doar pe moment, nu ți-a păsat,

Murdară din cap până în picioare, pisica se simte bine,

A trecut totul, bine că ei îi pare bine, în fine...

More ...

Support Poezii Online

Your support helps Poezii Online grow. Your donation supports development, improvements, and this space dedicated to personal creations - a place where poetry and literary text bring inspiration, calm, and a breath of air for the soul.

Thank you for helping poetry live on. 🤍