Author Ahmad Saad
Random creations :)
nu vreau
nu vreau să-ți mai știu drumul tălpilor,
de azi, te rog, ca să mă uiți.
mi-e inima prea plină de fiori,
și pașii tăi îmi sunt prea mulți.
plângeam în nopți fără sfârșit,
ți-am chiar și scris, dar nu știai.
tu te jucai cu ce-am simțit,
eu mă topeam în „dacă” și în „hai”.
cunosc privirea-ți de bun-rămas
și vocea stinsă ca o ploaie.
dar am crescut din ce m-a ars
și nu mai vreau să plâng în baie.
n-am înțeles de ce-ai plecat
când îți dădeam tot ce aveam.
dar poate-un „prea” e vinovat:
prea mult, prea tare te iubeam.
te port, dar nu te mai aștept,
te simt, dar nu mai spun nimic.
că uneori e mai corect
să pleci din tot ce pare strâmt.
am învățat să stau cu mine,
să mă repar încet, încet.
din ce era cândva ruine,
am tras iubirea către piept.
mi-e dor de cum eram cu tine,
dar nu de tine, ci de eu.
căci m-am pierdut, crezând că-mi vine
o dragoste de Dumnezeu.
chiar de-s ateu, și tu știi bine,
tot m-ai făcut să cred un pic
nu în religie, ci în tine
și-n dragostea ta de nimic.
am renunțat să mai întreb
de ce-ai plecat, de ce-a durut.
răspunsul nu e un cuvânt,
e tot ce-n mine s-a făcut.
rămân cu mine, fără dor,
cu suflet cald și fără frici.
nu vreau să-ți mai știu drumul tălpilor,
de azi, te rog, ca să mă uiți.
Ființa
Atunci când o lacrimă
Spală un sentiment de mâhnire,
Un oftat adânc din inimă
Eliberează din suflet o jignire.
Sensibila fibră umană
Vibrează de pumnale lovită,
Dorind din căutarea-i vană
Să-nlăture clipa ivită.
Ale vieții firave spice
Crescute-n pământul omeniei,
Bătute-s de vânt ca de bice
În lin legănat al soliei.
Alunecă privirea pe o formă,
Pătrunde gândirea într-un fond,
În labirint fără noimă
Totul se învârte în rond.
Mă pierd
E toamnă-acum afară și în suflet,
Și tot ce pot să fac este să cuget,
La ce am fost, sunt și voi fi
Și dacă mă mai pot jertfi.
Inlăuntrul meu este un haos,
Și nu gasesc nici măcar un naos,
Care să mă ducă la mal,
Ceea ce este tare anormal.
Mă pierd încet, încet pe mine
Și nu știu dacă vreau să se termine.
M-am obișnuit, însă, așa,
Culegându-mi cenușa.
Am vazut chipuri omenesti în ceață,
Dar mi-am dat seama că n-aveau viață.
Acele chipuri erau ale mele,
Și ele toate erau singurele.
De ce beau noapte de noapte
De ce beau noapte de noapte
Când atâtea mă apasă
Printre miile de șoapte
Ce din suflet vor sa iasă
Sincer va spun că mă tem
Că nu mai am vreo scăpare
Și de asta noi mai bem
De necaz , de supărare
Mă tem c am sa clachez
Și o sa pic in negre ape
In care eu o sa cedez
Sa mai ies nu,nu se poate
Pentru "50..au preț redus!
Cândva n-am să mai fiu cu tine
Pentru că-mi voi sfârși călătoria
Până atunci încerc să mă conving
Că pe pământ mi-am făcut datoria
E doar așa o vorbă aruncată
Că voi pleca în altă galaxie,
Și precaut cum știu că sunt
Ieri, am contactat o agenție
Cu multe scuze m-au informat
Că au bilete doar pentru dus,
Și dacă pot plăti bani în avans
Pentru anul " 50 au preț redus
Am rezervat biletul pentru dus
Și n-am mai stat să mă gândesc,
Dar mi-am permis o întrebare?
Există opțiunea să-l prelungesc?
O voce blândă în fundal am auzit
Care m-a tulburat în mod nespus,
Precum că ei ar fi o simplă agenție
Iar rezervări se fac la ordin..doar de Sus!
Când scriu
Nu vreau să fiu o pană,
Să zbor preţ de o clipă,
Eu vreau să zbor tot timpul,
Eu vreau să fiu aripă.
Să ard aşa cum sorii
Ard în Calea Lactee,
Eu vreau să ard o viaţă,
Nu vreau să fiu scânteie.
Şi nu vreau ca briceagul,
Doar să rănesc -când scriu-
Eu vreau să ajung la inimi,
Ca un pumnal să fiu.
Literary news, poems and cultural events directly on your phone.
Follow the channel
Temnița
Khosravi Shahin
4 October
Mulțumesc mult!🤍
Ultimul acord
ora mea de poezie
4 October
O poezie ce are niște rânduri pline de imagini și emoții în care mă regăsesc...ai un talent extraordinar, felicitări!🩷
Efectul Placebo
un-pahar-de-poezie
1 October
Vă mulțumesc tare mult pentru gânduri. Mă bucură enorm !🙏
Efectul Placebo
Silvia Mihalachi
1 October
Pe tipsia cu versuri frumoase dăruită și azi cititorilor de către amfitrionul ,, poezii online,, am găsit un pahar de cristal cu versuri cristaline,...
Efectul Placebo
Florin Dumitriu
1 October
Uneori, cel mai frumos zâmbet e doar umbra unei dureri care a învățat să tacă. Felicitări, ai pus în vers ceea ce mulți nu reușesc nici să rostească....
CUM POȚI TU, TOAMNĂ?
Silvia Mihalachi
30 September
Frumoase, delicate întrebări în versuri sonore adresate TOAMNEI de către poet , căreia îi deslușește prin întrebări ,, culorile ei de poezie,,.
De te-ar păli sorocul
un-pahar-de-poezie
30 September
Frumos!👏
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
Marius Ene
30 September
Mulțumesc!
🎤 FIOR DE TOAMNĂ
un-pahar-de-poezie
28 September
Ce frumoasa e!!!
Dorul
anca_nistor
28 September
O poezie pe care o recitesc cu drag, iar și iar. Simplitatea acestor versuri exprimă o profunzime sufletească imensă. Un contrast fascinant! Mulțumesc...