Repaos
Întâmplări aleargă nefiresc peste mine,
Văpăiile sorții mă ating pe aripe,
Legat de un munte pământul mă ține,
Iar murmurul meu începu ca să țipe.
Carnea se zbate sub suspinul durerii,
Vene secate de sânge sorb întuneric,
Pe moarte încerc uneori să o sperii,
Dar ea mă deplânge și râde isteric.
Strigătul mamei se sfărâmă în șoapte,
Pleoapele îmi sunt cu plumb încărcate,
Orb mă cufund într-o veșnică noapte,
Fără stele și cer unde vântul nu bate.
Zvârcolirile mele dosesc mângâieri,
Neconsolat aștept condamnarea la zid,
Pe aripi îmi cresc nefiresc primăveri,
Și într-un veșnic repaos mă închid.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 29 martie
Vizualizări: 188
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Генезис
Poem: Aceeași iubire...
Reduceri de 30 la sută pentru cărțile Cartier la Salonul de Carte pentru Copii și în Librăriile Cartier
Poem: Oare ce ar putea fi? în engleză
Poem: durere
Concurs cu genericul: Casa parinteasca
Poem: Скажи мне...
Poem: scrisoarea interzisa
Poezia răsare la apus. Lansarea volumului de debut al Rominei Chetraru, o tânără poetă originară din Republica Moldova, stabilită în Italia