Repaos
Întâmplări aleargă nefiresc peste mine,
Văpăile sorții mă ating pe aripe,
Legat de un munte pământul mă ține,
Iar murmurul meu începu ca să țipe.
Carnea se zbate sub suspinul durerii,
Vene secate de sânge sorb întuneric,
Pe moarte încerc uneori să o sperii,
Dar ea mă deplânge și râde isteric.
Strigătul mamei se sfărâmă în șoapte,
Pleoapele îmi sunt cu plumb încărcate,
Orb mă cufund într-o veșnică noapte,
Fără stele și cer unde vântul nu bate.
Zvârcolirile mele dosesc mângâieri,
Neconsolat aștept condamnarea la zid,
Pe aripi îmi cresc nefiresc primăveri,
Și într-un veșnic repaos mă închid.
Categoria: Poezii diverse
Toate poeziile autorului: Gabriel Trofin
Data postării: 29 martie
Vizualizări: 84
Poezii din aceiaşi categorie
Alte poezii ale autorului
#Interesant
Poem: Copilul sarman
Poem: Voi sta şi voi scrie
Emilian Galaicu-Păun: „Românul s-a născut…” – poet sau proclet?!
Poem: Melodia mării
Poem: Генезис
Ion Druţă, la 89 de ani. 10 cărți ale scriitorului pe care trebuie să le citești
Poem: Starea de veghe
Poem: o adiere de simfonii albastre/2
Aveti jucarii, carti sau haine de dat si vreti sa faceti o fapta buna?