Copilul meu

Când eram nebun de tânăr,

Șuieram la Lună să apară,

Bezna o puneam pe umăr,

Și plecam grăbit afară.

Când aveam o zi mai fastă,

Îmi puneam și-o stea în frunte,

Și urcam voios pe creastă,

Ca să luminez un munte.

Lângă Sfinx stăteam întins

Cu-a mea beznă să-l îmbrac,

Steaua i-o puneam, convins,

Că sunt un strămoș de dac.

Și zvârleam grăbit în vale,

Stânci din cele mai pribege,

Să astup orice cărare,

Să fiu singur cu-al meu rege.

Iar din lună și din stea,

Ca-ntr-un ritual străvechi,

Flori de colț pe noi ningea,

În mănunchiuri și-n perechi.

Apoi, când plecam spre casă,

Mânam zori de zi în turmă,

Aveam față luminoasă,

Ca un dac de pe Columnă.

Aici,acum,s-ar zice că-i iarnă!

Ce-i aia?

Oleacă zăpadă și frig dar și gheață pe stradă!

Acesta-i doar alb scenariu ce are și-albastru..

Culorile vii le poartă copiii

Și fetele tinere ce-s vesele și frumoase foc dragile!

Căci iarna spun gurile rele că-i hâdă bătrână

Cu părul alb ca de lână și-i rea de gură sărmana,

Bârfește la focul sobei minciuni Și tot ce-i trece prin minte,

Cu vecinele ce-s toate la fel ca și ea la cuvinte,

Fără oprire sau fără rușine!

Căci iarna suflă greu și pleacă- anevoie,

Dispare gonită precum lupii ce dau iama la stână,

Alungați de câinii de strajă,

Și totuși pusă pe fugă nebuna

Ne-amenință să revină la anul,

Cu ger,gheață,zăpadă și furtună!

(12 februarie 2023 Horia Stănicel-Irepetabila iubire)

Dacă mă cauți sunt acolo unde mai lăsat 

Dacă vrei să mă uiți e greu 

Tot în mintea ta am rămas

De fapt ce sa mai spun 

Când unu +unu fac 2 

Eu nu am existat în cercul ăla de 2 

Prefer să mă ascund în noapte 

Poate poate nu te dau pe spate 

Sau poate mă joc cu mintea ta 

Ca la aparate 

Nu sunt perfect

Îmi place să o ard cum vreau 

Chiar daca nu sunt ce vreau 

Dar știi cum e 

O carte dacă o ai 

Nu o arunci de la prima parte 

O citești puțin și după vezi daca îți place 

E un joc de cuvinte

Cine pe cine arde ?

Prefer sa fiu eu în neajunsul meu 

Când mintea mea e un labirint 

Dacă intri e greu să ieși 

Știi ce zic ?

Când timpul face cu ochiul 

Prefer sa fiu orb 

Sau poate 

Prefer sa fug de viitor 

Când sunt fericit cu berea aia la jumate 

Fără stresul ăla 

Ce îl simți tu mereu în noapte 

Eu incerc să mă găsesc 

Într-o lume de culori 

Chiar dacă știu că cerul meu e incolor 

E o lume alb negru 

O privesc mereu cu gândul că poate 

Într-o bună zi din tot răul asta 

O să învăț ceva bun poate 

Poți să ai o sută de fapte frate 

Una greșită le anulează pe celelalte

De aia îți zic nu te uita în spate 

Că cine știe 

Din incolor se vor colora toate 

Și crede în tine 

Chiar daca nimic din ce am spus nu te-a dat pe spate 

De mic copil răpus

De o ură controlată

Că unu azi ți-e frate 

Mâine e dușmanul tău de moarte 

De aia o trădare doare .

Că niciodată nu vine de la oarecare

Vine de la ăla că în trecut

Îi spuneai 

Te iubesc mă frate 

Chiar dacă ești mic sau mare 

Tu tre să zâmbești și să îți vezi de ale tale 

Și să îți zici mereu că toate sunt trecătoare

Și să înveți din fiecare 

Să te înveți singur doare 

Dar te ajută să fii tare 

Dar o să vezi că nimeni nu mai are cum sa te doboare 

De aia îți zic ești cel mai tare 

E viitorul tau 

Prezentul ești tu

Trecutul nu tre să-l uiți

Că din ăla dacă nu înveți ceva

Nu poți fii cineva 

Tu ia și ascultă

Prezentul doare mai puțin

Când din trecut înveți să nu mai fii ca la început

Misterios apare, dar dispare!
Pare simplă, dar e grea!
Fericire îți aduce,
Dar printre lacrimi și amar!
Ne bucurăm de ea
Și mult o prețuim,
Dar nu e a noastră,
Ci doar un dar de la cel Divin!

E dimineața cu soare-nșelător

Și vremea destul de răcoroasă,

Nu știu deloc cu ce să mă-mbrac

Că s-a anunțat a fi o zi ploioasă

Deschid fereastra cât mai larg

Să văd lumea pe ea ce poartă,

Privesc la cerul presărat cu nori

Și-mi pun veston și iau o gheată

Mă uit la orologiul din perete

Care indică ora șapte jumatate,

Spun Tatăl Nostru și mă-nchin

Cerând iertare și ceva sănătate

În grabă mare servesc micul dejun

Și strig către soție să se trezească,

Beau rapid o ceașcă mică de cafea

Și nu uit să-i spun să se grăbească

Cobor pe scări și îmi salut vecinii

Pornesc mașina și-ncep s-aștept,

Până apare Ea, mereu cu-ntârziere

Și cu viteză spre servici mă-ndrept

De luni și până vineri și ani buni

Eu dimineața spun să se grăbească,

Dar ce să faci când dulce-i somnul

Iar de o cert, începe să zâmbească!

Cântecul nopții, adiere sublimă,

Înserarea misterioasă, vis de aur.

Ritmuri stelare, tainică simfonie,

În liniștea ce îmbrățișează timpul.

Nopțile cântă în ecouri fără margini,

Melodii de stele, în dans cosmic.

Notele se împletesc într-un cor divin,

Povești nespuse, secrete ascunse.

Sub cerul întunecat, cântecul răsare,

Ode ale tăcerii, povești neînțelese.

Vorbește-n șoaptă, cuvinte îngemănate,

Cântecul nopții dezvăluie iubirea.

În umbra lunii pline, versurile dansează,

Sufletele se unesc într-o armonie tandră.

Cântecul nopții strigă către inimi ratace,

Doruri ascun Cântecul nopții, mister adânc,

Înserarea îmbrățișează cerul senin.

Rimele se leagă într-un dans tandru,

În tăcerea ce ascunde visuri nebune.

Stelele cântă în lumini strălucitoare,

Melodii fără cuvinte, doar înțelese de suflete.

Noaptea răspunde cu ecouri de iubire,

Cântecul nopții ne poartă pe aripi de dor.

Prin întuneric, versurile se rostesc,

Povești nespuse prind viață în melodie.

Nopțile cântă tainic, în ritmuri divine,

În liniștea ce aduce alinare și armonie.

Sub lună plină, cuvintele se împreunează,

Sufletele se unesc într-o simfonie divină.

Cântecul nopții ne cheamă la visare,

În universul său

Copilărie dulce amintire

Tablou de vară pictat pe pânză albă

Tu-mi ești intreaga fericire

Pe care-o desenez în mintea-mi strălucinda

Mi-ai dăruit momente strălucite de raze argintii

Pe-a lumii harta de mici năzbâtii

Și m-ai șlefuit să fiu alesul dintre prinți

Să văd lumina în oglinda de pe munți

Mi-ai fost prietenă adesea- n încercări

Și m-ai adus pe strada lirismului și-a muzicii

Mi-ai fost și mamă in marile alintări

Și m-ai cusut în stuful inimii

Adierea vântului îmi șoptește iubirea

Pe care mi-o porți în fiece zi

Razele soarelui îmi deslușesc amintirea

Precum m-ai ales din mii și mii.

Te-ai coborât din neant să îmi oferi fericirea

Pe aripi de speranță mi-ai dăruit împlinirea

Alături de tine timpul se oprește

Si-n taină la ureche ,, te iubesc’’ îmi șoptește.

Pe sufletul vechi și flămând de iubire

Ai așternut în cercuri mii de culori albăstrii

Ochii rotunzi și față senină brăzdată de pura lumină

În dar mi-au adus pacea deplină.

Sub susurul blând de izvor , în alb ai venit

Mireasma iubirii pe cer am zărit 

Ceru-nstelat și luna dulce-amaruie scânteind

Ne stau martori vii , speranță întrezărind.

In oceanul infinit mă scufund ușor

Sufletul mi-e vindecat de-al iubirii dor

Valurile mării se rotesc în cercuri

Dându-mi șansa reinvierii prin nestemate versuri

Sensul inimii îl caut pe alocuri

Floarea albă , trandafirul înflorește în doruri

Și fiorul dragostei îl simt în etern

Este sensul vieții , în fața Ta mă prostern

Este o tainică iubire , ce din ceruri se topește

Zbor de aripi sufletul îmi  întregește

Râul cristalin al dragostei aleargă ușor

Peste viața mea se scrie o nouă șansă: era unui dor

Covorul de frunze domol se așterne

Și vântul începe să sufle de zori

Mii de culori încep să se prosterne

Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.

Și fulgii de nea încep să coboare

Din cerul infinit aleargă convoi

Zăpada pe culme începe să se strecoare

Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.

Tabloul vieții începe sa-nflorească

Se aude ciripit de păsări în depărtări

Iubirea începe să ne încălzească

Iar eu nu sunt singur, suntem amândoi.

Soarele pe cer intens strălucește

Căldura-n suflet ne încălzește ușor

Împreună orice drum se-nfăptuiește

Iar eu nu sunt singur, suntem doar noi doi.

Pârâul iubirii în suflet se revarsă

Și steaua salvării pe cer a răsărit

În suflet păcatul imens mă apasă

Dar tu Dumnezeule m-ai izbăvit.

Pe calea vieții piedici mă împresoară

Și farul speranței apare-n neant

Prințul pacii cu dragoste mă înconjoară

Cu multă iubire-mi vorbește în gând.

Încet se-întrezărește speranța revederii

Doamne tu mii de cântări pe suflet îmi pui

Ai coborât din nemurire cu slava împlinirii

Și-n veci de veci în ceruri mă sui.

Piroanele iubirii îmi șoptesc nemurirea

Salvat sunt prin harul etern

Cununa de spini vestește izbăvirea

Părinte în fața ta mă prostern.

Încă de la începuturi m-ai iubit mereu

M-ai învățat să îl iubesc  pe Dumnezeu

Mi-ai șoptit aievea ,, fii binecuvântat’’

Cu ochii înlăcrimați durerea ai purtat.

Și pe poteca vieții ai cernut

Praf de iubire ,pace, dăruire

Lucrurile sfinte mi le-ai împrospătat

Cu multă fericire m-ai împresurat

Înțelepciunea vieții tu mi-ai dăruit

Pe cer mii de stele eu am zărit

Chipul Mamei deplin minunat

Rămâne în veci de neschimbat.