Autorul stefan

Ştii...când te invit seara în parc,

Să ne uităm la lună,

De fapt eu vreau ca mâna mea

Să atingă a ta mână.

Ştii...când te poftesc să ne aşezăm

Şi să privim la aştri,

De fapt eu vreau mirat să-ţi văd

Frumoşii ochi albaştri.

Ştii...când te întreb să-mi spui ce crezi

De bolta sclipitoare,

De fapt eu vreau uimit să aud

Candoarea vocii tale.

Ştii...când îţi propun să ne-ntâlnim

În nopţile senine,

De fapt eu vreau să le petrec

Până în zori cu tine.

Sange varsat

Ca sa fiu eu iertat

Nu stiu cum sa-Ti multumesc

Caci Tu m-ai invatat sa iubesc

Sange varsat

Batjocorit,scuipat

Ca sa fiu rascumparat

Un Rege care mi-a spus

Ca vom avea o casa in Cer sus

Cine e?

Normal ca Isus!

Sange varsat

Pe nume chemat

Vrajmasul ma numea dupa pacat

Dar Tu pe nume m-ai strigat

Mi-ai zis: ,, Vino,caci te-am rascumparat

Esti al meu,pe veci de neuitat

Chiar de vei trece prin valuri

Te voi aduce la uscate maluri

Chiar de suferinta vei gusta

Din groapa te voi scapa

Fiindca te iubesc

Ca pe un diamant te pretuiesc

Vino copilul meu

Caci stiu ca-ti este greu

Impreuna vom lupta

Pana bunatatea-mi vei gusta

Vino rob bun si credincios

Stiu ca poti,esti curajos!''

Sange varsat

Dar totusi te-am uitat

Spatele ti l-am intors

Am ramas necredincios

In pacate eram mort

Pe al vinovatiei port

Ma intrebam: ,,Mai merit iertare...?''

Tu mi-ai spus: ,,Da!'' cu voce tare

Cu iubire m-ai cuprins

Si flacara credintei mi-ai reaprins

Eram oaie inamolita

Si de parerile lumii coplesita

Dar m-ai gasit

Din gura lupului m-ai scos negresit

Pentru mine ai murit

Ca sa fiu de pacate curatit

Îmi ești lacrimă de dor pe pleoape, 

Când liniștea se rupe-n amintiri,

Te simt în gând cu fiecare gând ce scapă

Pe drumul vechi, pavat cu dulci trăiri.

Îmi ești lacrimă de dor în noapte, 

Când nu mai știu ce-i somn și ce-i visare,

Mi-e greu cu tine-n mine fără fapte, 

Ca un cuvânt ce nu mai are stare.

Îmi ești lacrimă de vin pe buze, 

Pomenit în rugi ce n-au fost auzite, 

C-ai ramas tăcere si gânduri confuze, 

Şi dor greu, la amintirea clipelor trăite.

Îmi ești lacrimă de dor, unul tăcut, 

Un semn ce stă pe piele...bătut in tatuaj

Oricât repet că toate sunt trecut,

Inca îmi ești al ochilor... miraj.

Ajută-mă dându-mi cuvinte
În clipa dangătului de sinceritate
Fii  ființa care mă cunoaște  
De vrei să arăți că  mă știi în toate.
Alege ce-aș vrea  să îmi cânte
Harpa, la ora înserării  liniștite
Nu-mi mai vorbi șoptind cuvinte
Din gândurile uneori  împrumutate.
Și lasă albul alb fără de pete
Vreau numai florile să fie colorate
Din gândurile ce-s sortite
Ajută-mă sa-mă slobod  de noi ispite.

La început mergem fără să știm,
Că fiecare pas desenează o hartă.
Ne avântăm în visuri și sclipiri,
Și parcă am vrea să cucerim lumea toată.
Creștem, din greșeli învățăm,
Uneori, se-n-tâmplă să și clacăm,
Ne comparăm pe noi, cu cei de ieri
Ne alinăm durerile-n tăceri,
Ducem pe umeri grele poveri,
Simțim că rămânem fără puteri,
Ascultăm critici, insulte, păreri,
Ne pierdem gândurile printre atâtea veri
Fiind ai sufletului prizonieri.
Mergem în viață, rătăcim prin ploi,
Așteptăm soarele, după orice război,
Căutăm mereu calea spre a noastră țintă,
Și ajungem să ne afundăm în propria suferință.
Auzim mereu, "trebuie să devii",
"Dacă nu ești așa, cu mine nu ai ce vorbi",
"Vreau de la tine, asta, asta și asta"
Dar cine mai întreabă ce vrei tu să fii?
Și crești încet, învățând să te schimbi,
Să porți măști străine, să nu te mai temi,
Să fii ceea ce lumea așteaptă să fii,
Dai uitării uneori, cine-ai vrut să devii.
Mergi înainte, pe drumul ce l-ai ales,
Uiți cine ești și încă n-ai înțeles,
Că lumea nu e a ta, e doar o iluzie
Și intri în stare continuă de confuzie.
În fiecare zi mai lași câte-un „eu”
Pe marginea unui drum foarte greu,
Te cauți prin glasuri ce-ți spun cine ești,
Și uiți că, în fond, tu alegi cine crești.
Unii oameni, cu tine merg o perioadă
Apoi coboară la prima și o iau pe altă stradă.
Rămâi cu amintirea, și cu locul lor gol,
Auzind prin șoapte stinsul lor ecou.
Și te-n-trebi "de ce?", dar nu ai răspuns,
Un glonț simți că-n inimă ți-a pătruns.
Dar adevărul e că nu există motiv
Ci mergi înainte, deși drumul e ostil,
Fâcându-ți în tăcere un singur legământ:
Să nu te oprești din drum, chiar dacă mergi plângând.
Și cauți printre umbre un rost al existenței,
Un sens ascuns în haosul acestei lumi imense.
Dar poate că nu e scris să înțelegem tot ce trăim,
Ci doar să lăsăm lumină în locurile unde venim.
În fond, suntem doar pași de lumină pe drumuri ce nu ne aparțin.

Always a devil, never a God.

Always helps, never the helped.

Always the hurt, never the fixed

Always the poet, never the art.

Always listen, never the sound.

Always too much, never enought.

Always a friend, never the best.

Always a choice, never the first

Always the wrong, never the one.

Always a star, never the moon.

Always trying, never the changed.

Always wear makeup, never fine.

Always the writer, never the book.

Trying to love, but never the loved.

Always watching, never the watched.

Always trying

But they're still not proud.

Always a ghost, never alive.

Always tired, never happy.

Doing your best 

When you fall apart,

But they are they

And they're never proud.

Always good

When they fall apart

And always a demon

When they are fine.

Always hunted, never at pace.

Always the bad, never the good.

Always hoping when they are lost,

Lost in silence and falling apart. 

Saying you're fine

When they ask. 

Always bleeding, never the seen.

Always a chapter, never the book.

Always the loving, never the loved.

Always the hated, never the understood.

And this is my story

When theirs begin.