Creaţii aleatorii :)
Psalmi - LXVIII - Slava în lucrurile mărunte
Tu, Doamne, nu Te-ai coborât în palat,
ci într-o iesle.
N-ai ales tron de aur,
ci lemn de brad și paie aspre.
Atunci am învățat că slava Ta
se ascunde în smerenie.
Am văzut lumină
în mâna care ridică un fir de praf,
nu doar în soarele ce stăpânește cerul.
Am găsit har
într-o cană de apă dată cu iubire,
nu doar în jertfe strigate de pe munți.
Sunt zile când nu pot face minuni,
dar pot zâmbi cu iertare.
Sunt clipe în care nu pot răsturna munții,
dar pot tăcea ca Tine,
în fața celor ce nu mă înțeleg.
Doamne,
învață-mă să Te văd în lucrurile simple,
să nu caut slava Ta în tunete,
ci în foșnetul inimii curate —
și fă-mă vrednic să port cerul
în gesturile firave.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Era o zi de toamnă!
Cred că visez sau poate nu
La anii ce repede-au trecut,
La amintirile din facultate
Unde pe tine te-am cunoscut
Era o zi de toamnă
Pe care n-o s-o uit,
Că mi-ai ieșit în cale
Și m-am îndrăgostit
Și greul a-nceput
Cum pot să-i spun,
Că inima îmi zice
Cu ea să mă cunun
Dar pân' la cununie
Era o cale lungă,
Întâi s-ajung la ea
Și nu cumva să fugă
Curaj eu mi-am făcut
Să o invit la o plimbare,
Și fără a primi răspuns
Șiret i-am oferit o floare
O văd cât s-a mirat
De îndrăzneala mea,
Și cum m-a refuzat
Și mi-a întins floarea
Pe loc m-am rușinat
Și scuze mi-am cerut,
Capul mi-am înclinat
În semn de bun salut
Atunci vă spun că am trăit
O foarte mare dezamăgire,
Și trist pe loc eu am simțit
Că totu-a fost doar amăgire
Dar cum pe lume este-o soartă
În care eu tot timpul am crezut,
Când s-a făcut anul de studiu
Noi împreună, în grupă, am căzut
De-aici n-au fost prea multe piedici
Până ce noi prieteni buni am devenit,
Și nici să facem vreun efort prea mare
Să ne trezim unul de altul..îndrăgostit
Anii s-au perindat cu multe încercări
Cu bune, rele, bucurii și chiar regrete,
Până ce anul cinci a dat verdictul
E timpul pentru voi...la verighete!
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
În plină vară
Vai de mine, ce cãldurã!
Sã ies la cosit? Nici gând!...
Mort de cald, retras în şurã,
Îmi bat coasa, fluierând.
Vãd acvilele pe ceruri
Cum, în cercuri, se rotesc;
Şi simt vântul, cum adie
Pe pãmântul românesc.
Scapã soarele la vale,
Scapã, cãtre asfinţit.
Vai de mine! Gata somnul!
Mai am fânul de cosit!
Curge apa-n dungi, pe frunte,
Curge, mai ales când stai;
Cã, lucrând, nici nu-ţi dai seama
C-a trecut şi luna Mai!...
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit
Psalmi - LXVIII - Slava în lucrurile mărunte
Tu, Doamne, nu Te-ai coborât în palat,
ci într-o iesle.
N-ai ales tron de aur,
ci lemn de brad și paie aspre.
Atunci am învățat că slava Ta
se ascunde în smerenie.
Am văzut lumină
în mâna care ridică un fir de praf,
nu doar în soarele ce stăpânește cerul.
Am găsit har
într-o cană de apă dată cu iubire,
nu doar în jertfe strigate de pe munți.
Sunt zile când nu pot face minuni,
dar pot zâmbi cu iertare.
Sunt clipe în care nu pot răsturna munții,
dar pot tăcea ca Tine,
în fața celor ce nu mă înțeleg.
Doamne,
învață-mă să Te văd în lucrurile simple,
să nu caut slava Ta în tunete,
ci în foșnetul inimii curate —
și fă-mă vrednic să port cerul
în gesturile firave.
Poate ai iubit
Poate-ai iubit, dar n-ai știut
Să dai din tine ce nu doare,
Și eu, cu sufletul prea tăcut,
Ți-am fost doar umbră trecătoare.
MAi iubit, dar fără să te uiți
Ca inima mereu e fără scut
Si ai lăsat așa, mereu în agonie
O inima ce arde fără de manie.
Era o zi de toamnă!
Cred că visez sau poate nu
La anii ce repede-au trecut,
La amintirile din facultate
Unde pe tine te-am cunoscut
Era o zi de toamnă
Pe care n-o s-o uit,
Că mi-ai ieșit în cale
Și m-am îndrăgostit
Și greul a-nceput
Cum pot să-i spun,
Că inima îmi zice
Cu ea să mă cunun
Dar pân' la cununie
Era o cale lungă,
Întâi s-ajung la ea
Și nu cumva să fugă
Curaj eu mi-am făcut
Să o invit la o plimbare,
Și fără a primi răspuns
Șiret i-am oferit o floare
O văd cât s-a mirat
De îndrăzneala mea,
Și cum m-a refuzat
Și mi-a întins floarea
Pe loc m-am rușinat
Și scuze mi-am cerut,
Capul mi-am înclinat
În semn de bun salut
Atunci vă spun că am trăit
O foarte mare dezamăgire,
Și trist pe loc eu am simțit
Că totu-a fost doar amăgire
Dar cum pe lume este-o soartă
În care eu tot timpul am crezut,
Când s-a făcut anul de studiu
Noi împreună, în grupă, am căzut
De-aici n-au fost prea multe piedici
Până ce noi prieteni buni am devenit,
Și nici să facem vreun efort prea mare
Să ne trezim unul de altul..îndrăgostit
Anii s-au perindat cu multe încercări
Cu bune, rele, bucurii și chiar regrete,
Până ce anul cinci a dat verdictul
E timpul pentru voi...la verighete!
Nu. Blestem
Foaia și pixul,
Nu vă blestem,
Sunteți prietenii mei,
Nu pot pleca fără voi,
Nicăieri absolut.
Autoare Alina Zamurca
Poezia compusă pe 19.10.2024
În plină vară
Vai de mine, ce cãldurã!
Sã ies la cosit? Nici gând!...
Mort de cald, retras în şurã,
Îmi bat coasa, fluierând.
Vãd acvilele pe ceruri
Cum, în cercuri, se rotesc;
Şi simt vântul, cum adie
Pe pãmântul românesc.
Scapã soarele la vale,
Scapã, cãtre asfinţit.
Vai de mine! Gata somnul!
Mai am fânul de cosit!
Curge apa-n dungi, pe frunte,
Curge, mai ales când stai;
Cã, lucrând, nici nu-ţi dai seama
C-a trecut şi luna Mai!...
Te iubesc cum lumea na ştiut
Nu poate-o lume să iubească
Aşa cum eu pot să iubesc
Nu poate-o lume să privească
Cum eu la tine mai privesc
Nu poate-o lume s-ănţeleagă
Astfel cum eu te-am inţeles
Nu poate-o lume să aleagă
Cum eu pe tine te-am ales
Nu poate-o lume sa gindească
Cum eu la tine ma gindesc
Nu poate-o lume s-amintească
Cum eu de tine-mi amintesc
Nu poate-o lume sa traiască
Mai mult ca dragostea din mine
Nu poate-o lume ca sa ţină
Aşa de mult cum ţin la tine
Nu poate-o lume s-amintească
Cum de tine-mi amintesc mereu
Nu a ştiut o lume aşa greutaţi
Cum fără tine imi e greu
Şi te iubesc cum lumea na ştiut
Te iubesc pină la infinit
Ca o lume impreună luată
Te iubesc cum lumea incă na iubit