Autorul Melanie G.

Total 1 creaţii
Inregistrat pe 12 august 2023
Ai întârziat și azi - 685 vizualizări
Creaţii aleatorii :)
Ultimul sunet de clopot...
Se-aude un ultim sunet de clopot,
Înseamnă că totu-i aproape pierdut,
Se râde întruna numai în hohot,
C-un râs diavolesc, de om decăzut.
Mârâie trupul când i se-arată un os,
Și latră apoi spre tainele sfinte,
Mă sfâșie dorul de omul frumos,
De dulci și frumoase cuvinte.
Se pierde simțirea deodată-n abis,
Cad stele potop în oraș și cătune,
De sus cu un ochi aproape închis,
Iisus așteaptă de la om o minune.
Se pare că astăzi lumea sfârșește,
Că sângele în vene se-ncheagă,
Că totul e chin și nădejde...
Dar nimeni nu știe cum să aleagă.
Stau suflete bolnave în case încuiate,
Oameni ajunși zdrențuroși și cu plete,
Vin îngeri să-i scoată pe ușa din spate,
Dar ei se întorc chirciți spre perete.
Cine mai știe unde vom fi în curând?
Totul în jur este groaznic de trist,
Moartea ne-așează pe toți într-un rând,
Musulman și evreu, creștin și budist.
Văd caii apocalipsei cum mușcă zăbala,
Un înger de lumină i-adapă și-nhamă,
Armate de arhangheli cu ochii ca smoala,
Sună încontinuu din goarne de foc și aramă.
Se-aude un ultim sunet de clopot și toacă,
E nunta cea mare, dar mireasa e moartă,
Nuntașii sunt triști și cu inima seacă,
Iar demoni dansează din poartă în poartă.
Cub de gheață
Pământule oprește-te,
să privesc la steaua ei pe cer
o eternitate …
sau măcar o viață.
Și când o da înghețul,
ea să-și trimită lumina să se oglindească
într-un cub de gheață …
în mine!
Să vadă și ea cât de frumoasă este!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață - 2020 / Editura Etnous, Brasov / ISBN: 978-606-712-760-7 )
tetrahydrocannabinol , tetrahydrocannabivarin , C21H30O2 , de la mama natură care m-a transformat într-un bou care paște iarbă dar doar acest tip de iarbă sfântă
Iubesc această iarbă,
Iubesc această plantă,
cu un gust amar la început,
iar apoi mă trimite jos în pantă,
și de natură simt un amor,
și aud pietrele cum cântă în cor.
Acum totul zboară,
casele zboară,
blocul zboară,
metroul, deasupra orașului zboară,
prietena îmi cântă la chitară,
și ea e la fel de sus ca mine,
și ea se simte la fel de bine,
ceasul zboară,
părul ei pe pat zboară,
sau se desfașoară,
sunt în spațiu, cel mai sus din țară,
vântul de pe lună cântă ca o vioară,
zboară-n jurul meu o farfurioară,
ea mă doboară,
dar suntem pe scară,
și mergem în cămară,
timpul zboară,
legătura nu se păstrară,
ea nu mai apară,
și înaintară,
nu mai trage de sfoară.
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt sim cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Albinele mă ridică in zbor,
dar mă scapă și cad în gol,
și mă duc rostogol,
până dau de un profet,
și se uită la mine cu-n rânjet,
și-mi dă cristalele imortalității
ce aduc „bogății”.
Căutarea
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am deschis ușa , casa goală , pustiul dinlăuntrul său ,
O dîră de parfum lasată , într-un colț , o glastră spartă
Miresme îmbietoare , te-am savurat pînă-n străfunduri
…Te-am cautat. Unde erai ?
Prin munîi si văi , si peșteri multe , ai lăsat urme , tot necunoscute
Prin firicele de nisip , te-am scăpat printre degete ,
Si în adîncurile mării , m-am îmbătat de dorul tău nebun…
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am zburat sus la stele , si Soarele din depărtare , lumină-mi facu calea
Te-am gasit , sus , pe Lună
Cu sufletul înlăcrimat , te-am intrebat :
Te-am căutat, ești bine ?
BUN RĂMAS
Draga mea fiică și dragul meu fiu
Scumpă nepoată cu dragul tău
Și celor ce de mai știu,
Că a vieții văpaie se stinge
Lumea întreagă cu voi împreună
La ultimul ceas rămâne în urmă
Dar plecarea mea e împăcată
Poteca ce-o las de voi e umblată,
Și fața-mi cu lacrima voastră spălată.
Un semn tot voi trimite din alba cetate
Din cerul înalt când vântul va bate.
Și rugămintea mea de pe urmă:
Nu mă jeliți la ultimul ceas;
Eu doar vă spun: BUN RĂMAS
Ganduri
Timid este gândul
Cu care ai descoperit
Tainele din priviri.
Frumos este visul
Cu care ai dezvăluit
Subconstient din adâncuri.
Credul este sufletul
Ce speră intr-un sfârșit
Al suferinței din corpuri.
Umil este trupul
Lovit si vlăguit
Sub grele poveri.
Plăpând este spiritul
Ce nu s-a dezlănțuit
Din liana de ocări.
Liniștitor este fumul
Ce se-nalță în infinit
Ducând mii de gânduri.
Mister este destinul
Ce nu l-ai deslușit
Ascuns în căutări.
Ultimul sunet de clopot...
Se-aude un ultim sunet de clopot,
Înseamnă că totu-i aproape pierdut,
Se râde întruna numai în hohot,
C-un râs diavolesc, de om decăzut.
Mârâie trupul când i se-arată un os,
Și latră apoi spre tainele sfinte,
Mă sfâșie dorul de omul frumos,
De dulci și frumoase cuvinte.
Se pierde simțirea deodată-n abis,
Cad stele potop în oraș și cătune,
De sus cu un ochi aproape închis,
Iisus așteaptă de la om o minune.
Se pare că astăzi lumea sfârșește,
Că sângele în vene se-ncheagă,
Că totul e chin și nădejde...
Dar nimeni nu știe cum să aleagă.
Stau suflete bolnave în case încuiate,
Oameni ajunși zdrențuroși și cu plete,
Vin îngeri să-i scoată pe ușa din spate,
Dar ei se întorc chirciți spre perete.
Cine mai știe unde vom fi în curând?
Totul în jur este groaznic de trist,
Moartea ne-așează pe toți într-un rând,
Musulman și evreu, creștin și budist.
Văd caii apocalipsei cum mușcă zăbala,
Un înger de lumină i-adapă și-nhamă,
Armate de arhangheli cu ochii ca smoala,
Sună încontinuu din goarne de foc și aramă.
Se-aude un ultim sunet de clopot și toacă,
E nunta cea mare, dar mireasa e moartă,
Nuntașii sunt triști și cu inima seacă,
Iar demoni dansează din poartă în poartă.
Cub de gheață
Pământule oprește-te,
să privesc la steaua ei pe cer
o eternitate …
sau măcar o viață.
Și când o da înghețul,
ea să-și trimită lumina să se oglindească
într-un cub de gheață …
în mine!
Să vadă și ea cât de frumoasă este!
(autor: Aurel Alexandru Donciu / Volum: Cub de gheață - 2020 / Editura Etnous, Brasov / ISBN: 978-606-712-760-7 )
tetrahydrocannabinol , tetrahydrocannabivarin , C21H30O2 , de la mama natură care m-a transformat într-un bou care paște iarbă dar doar acest tip de iarbă sfântă
Iubesc această iarbă,
Iubesc această plantă,
cu un gust amar la început,
iar apoi mă trimite jos în pantă,
și de natură simt un amor,
și aud pietrele cum cântă în cor.
Acum totul zboară,
casele zboară,
blocul zboară,
metroul, deasupra orașului zboară,
prietena îmi cântă la chitară,
și ea e la fel de sus ca mine,
și ea se simte la fel de bine,
ceasul zboară,
părul ei pe pat zboară,
sau se desfașoară,
sunt în spațiu, cel mai sus din țară,
vântul de pe lună cântă ca o vioară,
zboară-n jurul meu o farfurioară,
ea mă doboară,
dar suntem pe scară,
și mergem în cămară,
timpul zboară,
legătura nu se păstrară,
ea nu mai apară,
și înaintară,
nu mai trage de sfoară.
Simt un miros de iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață,
Simt sim cum îmi crește iarbă-n barbă,
Până dimineață voi deveni verdeață.
Albinele mă ridică in zbor,
dar mă scapă și cad în gol,
și mă duc rostogol,
până dau de un profet,
și se uită la mine cu-n rânjet,
și-mi dă cristalele imortalității
ce aduc „bogății”.
Căutarea
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am deschis ușa , casa goală , pustiul dinlăuntrul său ,
O dîră de parfum lasată , într-un colț , o glastră spartă
Miresme îmbietoare , te-am savurat pînă-n străfunduri
…Te-am cautat. Unde erai ?
Prin munîi si văi , si peșteri multe , ai lăsat urme , tot necunoscute
Prin firicele de nisip , te-am scăpat printre degete ,
Si în adîncurile mării , m-am îmbătat de dorul tău nebun…
…Te-am cautat. Unde erai ?
Am zburat sus la stele , si Soarele din depărtare , lumină-mi facu calea
Te-am gasit , sus , pe Lună
Cu sufletul înlăcrimat , te-am intrebat :
Te-am căutat, ești bine ?
BUN RĂMAS
Draga mea fiică și dragul meu fiu
Scumpă nepoată cu dragul tău
Și celor ce de mai știu,
Că a vieții văpaie se stinge
Lumea întreagă cu voi împreună
La ultimul ceas rămâne în urmă
Dar plecarea mea e împăcată
Poteca ce-o las de voi e umblată,
Și fața-mi cu lacrima voastră spălată.
Un semn tot voi trimite din alba cetate
Din cerul înalt când vântul va bate.
Și rugămintea mea de pe urmă:
Nu mă jeliți la ultimul ceas;
Eu doar vă spun: BUN RĂMAS