Autorul daria_catana

Total 0 creaţii
Inregistrat pe 13 iunie 2024
Creaţii aleatorii :)
Acest loc al meu nu este…
Neincetat, pe timp de zi si noapte,
Printre mii de ganduri si de soapte
Nu m-auzi, dar eu te strig,
Prin durere si prin frig,
Nu m-auzi, dar eu te chem,
Si de dor mereu eu gem.
Vocea imi rasuna greu,
Ca raspuns…ecoul meu,
In abisul ne-ntrerupt
Cu-nunericul tot lupt
Si tot sper si sper sa vii
Magaierea mea sa fii.
Dar nu te zaresc venind,
Sus vad luna rasarind,
Si o rog cu mare-ardoare
Sa-ti arate acea cale,
Care duce catre mine
Sa vad binele in tine.
Dar ramai tot acel demon
Ce se crede un hegemon,
Cand nu esti decat, defapt,
Un alt sclav ce sta-n pacat.
Te complaci in intuneric
Si traiesti un vis himeric.
Fie vina a durerii,
Ori doar pricina placerii,
Sa zdrobesti ce-ti sta in cale,
Sa distrugi sub ale tale
Aripi reci ca miezul noptii;
Alinare-ti sunt doar mortii.
Iar eu stau sub clar de luna,
Si lumina-mi vrea sa-apuna,
Ma tot sting, usor ma sting
Vrand inima sa-ti ating,
Sa te-aud cum imi soptesti
Cat de tare ma iubesti.
Caci din soare-am coborat,
Din lumina-am izvorat
Dar inima-mi se zdrobeste
Acest loc al meu nu este…
Predistinare
înțeleg că e destul de riscant să te autoclaustrezi în garsoniera ta de la etajul „cinșpe” sau în ansamblurile rezidențiale ale minții poți s-o iei razna și să te arunci pe fereastră ori să-ți tai venele cu lama de bărbierit legistul va aplica ștampila depresie pe toate certificatele de deces în toate cazurile de aruncat pe fereastră sau tăiat venele deși unii o fac din disperare alții din plictis patologic ori din prea bine nu există o cauză universal valabilă o regulă totu-i abracadabrant și aleatoriu dincolo de infatuarea ființei umane de a fi tranșat problema eternă a egalității de șanse nu e nimic concret femeia nu va fi niciodată egală cu bărbatul hoțul cu omul cinstit câinele cu pisica toți suntem unici
*
tragi pe nas substanța anhidră a fericirii și dai cu tifla deontologilor jalnici de la televizor cine dracu’sunteți voi să-mi impuneți etica voastră nenorocită să dați breaking news-uri pe nefericirea mea ancestrală nu știți nimic despre dependența moștenită din tată în fiu n-ați auzit de predestinare autoclaustrați-vă dacă tot știți totul despre orice dacă tot puteți trimite locomotiva destinului pe o linie moartă și aruncați-vă în final de la etajul”cinșpe” al rațiunii…
Doamna mea cu ochi căprui
Și iar la tine îmi este gândul ,
Doamna mea cu ochi căprui
Aș da orice pe lumea aceasta
Să-ți gust ale tale buze moi .
Privirea ta îmi dă fiori
Te uiți la mine și eu mor ,
Te joci cu mine fără nici o rușine
Iar eu sufăr în nedumerire .
De ce mă chinui ?De ce nu-ți pasă?
Răspunde-mi iubito ,ce vreai ?
Vino lângă mine dragă
Să-ți ascult inimioara
Aceasta tace ,e o lașă
Nu recunoaște că mă vrea
Însă tremura ,și-i place
Că o ating numai pe ea
Încheiere
I. Un drum scurt am avut
Dar frumos
Un trecut iubitor am avut
Și foarte luminos
II. Nu mă așteptam
Ca aici sa se termine
Eu tot speram
Că relația o să mai ție
III. Eu acum nu te acuz
Nu e vina ta
Dar după cum sa spus
Aici sa terminat
IV. Eu încă sper in viitor
Să reluăm ce am făcut
Și cu un mic noroc
Să îndeplinim ceea ce am spus
V. Eu nu o sa te uit
Și o să te iubesc mereu
Așa cum ne-am târguit
Că viitorul va fi greu
VI. Nu am putut face mai mult
Să fie lung și minunat
Timpul care am spus
Că o să fie de durat
VII. Cu un viitor înainte
Ne-am gândit
Să-l înființăm nu doar din cuvinte
Fapta cea de dobândit
VIII. Locul unde ne-am propus
Să ne fim alături mereu
El o sa fie compus
In inima mea mereu
IX. O sa te țin minte toată viața
Tu ai avut și ai aceea iubire
Care mi-a arătat calea
De amintiri servite
X. Știu că ești convins
Că nu vei fi schimbat
Știu că va fi greu de învins
Timpul împreună format
XI. Amintiri oricum o să rămână
Într-un colț de inimă fărmat
Deja nu se mai fărâmă
Inima pentru un alt stricat
XII. Tu îmi ai încrederea
Până la sfârșit de viață
Eu promit să te iubesc
Până nu o sa mai fac față
XIII. Când o să cedez
Nu o sa mai știi de mine
Eu o sa acordez
Locul altei fete înafara de mine
XIV. Când nu o să-mi mai auzi numele
Să știi că am dispărut
Când o să vrei să-mi cauți sufletele
Deja o sa mă știi ca un sărut
XV. Un sărut dulce dar rece
Va fi în gândul tău
Atunci când îți voi trece
Prin sufletul tau
XVI. Nopți întregi o să plâng cu îngerii
Pentru a-mi alina durerea
Din cauza alegerii
In care nu îmi stă la îndemână puterea
XVII. Mult timp o să-mi fie gândul la asta
Dar nu am ce sa fac
Oricum nu pot sa las
Iubirea care ma apăsat
XVIII. Simt un gol acum
Căci nu te am aproape
Mereu când ne întâlnim pe drum
O sa te simt departe
XIX. O să știu că nu îmi mai aparții
Că nu mai am grijă de tine
Să nu mai faci prostii
Care o să rămână în ruine
XX. Poezia asta poate duce la nesfârșit
Dar nu mai pot continua plângând
Eu știu că te iubesc încins
Sau bine zis.. terminând
XXI. Terminând un mic capitol
Dar poate va continua
Clipele formate în pericol
Pentru a ne putea vedea...
Autor: Anonima S..
OMAGIU (pentru Eminescu)
Pe acest tărâm presărat cu piscuri
Presărat cu dealuri și cu verzi câmpii
Este marea-albastră, ce ni se deschide
Și ne-ndeamnă zilnic să mai fim copii
Este țara toată, eul nostru demn
Doruri multe poartă, doruri mult dorite
"O, rămâi, Luceafăr!" viu în vremuri mute
Eminescu astăzi, Eminescu mâine
Viu în cărți, în suflet, viu și în cuvinte
Știm că "Vreme trece,", știm că "vreme vine"
Până când, din nou ne-om aminti de tine,
"O, rămâi" al nostru, "O, rămâi" cu bine!
Marius Ene, 15.01.2025, Polonia
Acest loc al meu nu este…
Neincetat, pe timp de zi si noapte,
Printre mii de ganduri si de soapte
Nu m-auzi, dar eu te strig,
Prin durere si prin frig,
Nu m-auzi, dar eu te chem,
Si de dor mereu eu gem.
Vocea imi rasuna greu,
Ca raspuns…ecoul meu,
In abisul ne-ntrerupt
Cu-nunericul tot lupt
Si tot sper si sper sa vii
Magaierea mea sa fii.
Dar nu te zaresc venind,
Sus vad luna rasarind,
Si o rog cu mare-ardoare
Sa-ti arate acea cale,
Care duce catre mine
Sa vad binele in tine.
Dar ramai tot acel demon
Ce se crede un hegemon,
Cand nu esti decat, defapt,
Un alt sclav ce sta-n pacat.
Te complaci in intuneric
Si traiesti un vis himeric.
Fie vina a durerii,
Ori doar pricina placerii,
Sa zdrobesti ce-ti sta in cale,
Sa distrugi sub ale tale
Aripi reci ca miezul noptii;
Alinare-ti sunt doar mortii.
Iar eu stau sub clar de luna,
Si lumina-mi vrea sa-apuna,
Ma tot sting, usor ma sting
Vrand inima sa-ti ating,
Sa te-aud cum imi soptesti
Cat de tare ma iubesti.
Caci din soare-am coborat,
Din lumina-am izvorat
Dar inima-mi se zdrobeste
Acest loc al meu nu este…
Predistinare
înțeleg că e destul de riscant să te autoclaustrezi în garsoniera ta de la etajul „cinșpe” sau în ansamblurile rezidențiale ale minții poți s-o iei razna și să te arunci pe fereastră ori să-ți tai venele cu lama de bărbierit legistul va aplica ștampila depresie pe toate certificatele de deces în toate cazurile de aruncat pe fereastră sau tăiat venele deși unii o fac din disperare alții din plictis patologic ori din prea bine nu există o cauză universal valabilă o regulă totu-i abracadabrant și aleatoriu dincolo de infatuarea ființei umane de a fi tranșat problema eternă a egalității de șanse nu e nimic concret femeia nu va fi niciodată egală cu bărbatul hoțul cu omul cinstit câinele cu pisica toți suntem unici
*
tragi pe nas substanța anhidră a fericirii și dai cu tifla deontologilor jalnici de la televizor cine dracu’sunteți voi să-mi impuneți etica voastră nenorocită să dați breaking news-uri pe nefericirea mea ancestrală nu știți nimic despre dependența moștenită din tată în fiu n-ați auzit de predestinare autoclaustrați-vă dacă tot știți totul despre orice dacă tot puteți trimite locomotiva destinului pe o linie moartă și aruncați-vă în final de la etajul”cinșpe” al rațiunii…
Doamna mea cu ochi căprui
Și iar la tine îmi este gândul ,
Doamna mea cu ochi căprui
Aș da orice pe lumea aceasta
Să-ți gust ale tale buze moi .
Privirea ta îmi dă fiori
Te uiți la mine și eu mor ,
Te joci cu mine fără nici o rușine
Iar eu sufăr în nedumerire .
De ce mă chinui ?De ce nu-ți pasă?
Răspunde-mi iubito ,ce vreai ?
Vino lângă mine dragă
Să-ți ascult inimioara
Aceasta tace ,e o lașă
Nu recunoaște că mă vrea
Însă tremura ,și-i place
Că o ating numai pe ea
Încheiere
I. Un drum scurt am avut
Dar frumos
Un trecut iubitor am avut
Și foarte luminos
II. Nu mă așteptam
Ca aici sa se termine
Eu tot speram
Că relația o să mai ție
III. Eu acum nu te acuz
Nu e vina ta
Dar după cum sa spus
Aici sa terminat
IV. Eu încă sper in viitor
Să reluăm ce am făcut
Și cu un mic noroc
Să îndeplinim ceea ce am spus
V. Eu nu o sa te uit
Și o să te iubesc mereu
Așa cum ne-am târguit
Că viitorul va fi greu
VI. Nu am putut face mai mult
Să fie lung și minunat
Timpul care am spus
Că o să fie de durat
VII. Cu un viitor înainte
Ne-am gândit
Să-l înființăm nu doar din cuvinte
Fapta cea de dobândit
VIII. Locul unde ne-am propus
Să ne fim alături mereu
El o sa fie compus
In inima mea mereu
IX. O sa te țin minte toată viața
Tu ai avut și ai aceea iubire
Care mi-a arătat calea
De amintiri servite
X. Știu că ești convins
Că nu vei fi schimbat
Știu că va fi greu de învins
Timpul împreună format
XI. Amintiri oricum o să rămână
Într-un colț de inimă fărmat
Deja nu se mai fărâmă
Inima pentru un alt stricat
XII. Tu îmi ai încrederea
Până la sfârșit de viață
Eu promit să te iubesc
Până nu o sa mai fac față
XIII. Când o să cedez
Nu o sa mai știi de mine
Eu o sa acordez
Locul altei fete înafara de mine
XIV. Când nu o să-mi mai auzi numele
Să știi că am dispărut
Când o să vrei să-mi cauți sufletele
Deja o sa mă știi ca un sărut
XV. Un sărut dulce dar rece
Va fi în gândul tău
Atunci când îți voi trece
Prin sufletul tau
XVI. Nopți întregi o să plâng cu îngerii
Pentru a-mi alina durerea
Din cauza alegerii
In care nu îmi stă la îndemână puterea
XVII. Mult timp o să-mi fie gândul la asta
Dar nu am ce sa fac
Oricum nu pot sa las
Iubirea care ma apăsat
XVIII. Simt un gol acum
Căci nu te am aproape
Mereu când ne întâlnim pe drum
O sa te simt departe
XIX. O să știu că nu îmi mai aparții
Că nu mai am grijă de tine
Să nu mai faci prostii
Care o să rămână în ruine
XX. Poezia asta poate duce la nesfârșit
Dar nu mai pot continua plângând
Eu știu că te iubesc încins
Sau bine zis.. terminând
XXI. Terminând un mic capitol
Dar poate va continua
Clipele formate în pericol
Pentru a ne putea vedea...
Autor: Anonima S..
OMAGIU (pentru Eminescu)
Pe acest tărâm presărat cu piscuri
Presărat cu dealuri și cu verzi câmpii
Este marea-albastră, ce ni se deschide
Și ne-ndeamnă zilnic să mai fim copii
Este țara toată, eul nostru demn
Doruri multe poartă, doruri mult dorite
"O, rămâi, Luceafăr!" viu în vremuri mute
Eminescu astăzi, Eminescu mâine
Viu în cărți, în suflet, viu și în cuvinte
Știm că "Vreme trece,", știm că "vreme vine"
Până când, din nou ne-om aminti de tine,
"O, rămâi" al nostru, "O, rămâi" cu bine!
Marius Ene, 15.01.2025, Polonia