Uneori
Uneori iti mai ascult vocea...din mesajele vocale
Te sun în zile importante, dar suna ocupat
Nu ti-a păsat că mi-ai tăiat aripile
Ai frânt sufletul meu...și ai plecat.
Nu ti-am fost vreo mare iubire
Și nici primul tău cald sărut
Dar tot ce sunt azi, a vrut de la tine
O îmbrățișare nevinovată de sfârșit...
Caci mi-ai fost cel mai frumos zâmbet
Cu emoții, fiori și fluturi în stomac
Un sentiment atât de pur, de sincer
Știai atat de bine...și totuși... ai uitat!
Ti-am amintit în poeme de iubire
Mărturisind tot ce-am simțit
M-ai diagnosticat cu nebunie...
Posibil.... Trădarea ta... m-a zguduit!
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 30 января
Просмотры: 204
Стихи из этой категории
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Fără tine
Simt că zilele trec fără vreun rost
Când nu te simt aproape mă simt anost,
Zilele parcă se scurg cu greu din calendar
Așteptând ziua în care am să te revăd iar.
Când sute de probleme apar de nicăieri
Tu îmi ești leacul ce mă scapă de ele,
Tu îmi ești antidot când totul merge prost
Doar o îmbrățișare-mi ajunge și totul are din nou rost.
Când sufletu-mi pierdut, fără de tine mai mereu
Un zâmbet parcă apasă
Știind că "acolo" ai să vii din nou...
Singur pe lume mă simt fără tine, dragoste
Zilele parcă-mi sunt numărate
Aștept așa de mult clipa revederii;
Să mă vindec din nou de toate în "brațele tăcerii".
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Zburătorul
28 ianuarie, dezastrul aranjat
Priviri,zâmbete, atingeri
Mesaje si un sentiment ciudat.
Erau subtile respingeri?
Convorbirile târzii..
Sau o simpatie spontană
Simțită de ambii...
Eșecul părea să crească,
Complimente, îmbrățișări, dans,
6 februarie, timpul insista să se oprească
Timizi, l-au ocolit prin vals
Naivitatea încerca să nu o saboteze
Confuzie,râsete,joacă
Rațiunea începea să cerceteze dar..
19.02, "noapte bună" rostit în soaptă
Ceasul a continuat să bată
Seară, plăcere, fiori
21 mai, ultima dată
Prizoniera dulcei închisori
Iar acum prieten drag, vreau să te întreb
Cum oare as putea...
Din minte să i te sterg?
Prezentul e aici, dar ei nu mai sunt
Speranta ușor a încetat
lacrimi,suspine, dor
Privirle lor deja s-au uitat..
Uneori îi apari în vise
Dar stie ca asta-i trecator
Flacăra oricum se stinse
Tu veșnic zburător.
DOR
Am rătăcit ades în luminișul cu bujori,
Cu ochi încercănați de dor, (de-atâtea ori!),
De dorul greu al minunatelor culori,
Pe care, cu tristețe, le-am rătăcit în zori...
Cătând pe ramuri doar petale de lumină,
Am zăbovit un veac, în umbra lunii plină,
Și-am cercetat palatele aflate în ruină,
Să mai aud din nou aceeași muzică divină...
Că numai șoapta ta din miezul nopților de vară,
Îmi poate face inima, un pic, să mai tresară,
S-o simt în piept că-mi tremură ușoară,
Când mă privești așa, cum m-ai privit întâia oară...
Timeless flavour
In the quiet morning, tea steams soft and warm,
As I sit, waiting to see you, my heart takes form.
Your voice, a melody, in the silence that rings,
Each word a symphony, that my soul eagerly clings.
With patience, I linger, for your presence near,
Anticipating hugs, that erases my every fear.
In this dance of love, we sway with ivory grace,
Embracing each moment, in this timeless space.
From "Volumul Pot sa-ți spun ceva?/Can I tell you something?"
Fără tine
Simt că zilele trec fără vreun rost
Când nu te simt aproape mă simt anost,
Zilele parcă se scurg cu greu din calendar
Așteptând ziua în care am să te revăd iar.
Când sute de probleme apar de nicăieri
Tu îmi ești leacul ce mă scapă de ele,
Tu îmi ești antidot când totul merge prost
Doar o îmbrățișare-mi ajunge și totul are din nou rost.
Când sufletu-mi pierdut, fără de tine mai mereu
Un zâmbet parcă apasă
Știind că "acolo" ai să vii din nou...
Singur pe lume mă simt fără tine, dragoste
Zilele parcă-mi sunt numărate
Aștept așa de mult clipa revederii;
Să mă vindec din nou de toate în "brațele tăcerii".
Luna ești
Luna ai fost și luna ești,
O taină vie din povești,
Strălucitoare, rece, blândă,
Ce sufletul mi-l prinde-n undă.
Eu, soare-n zori, ce-n mine arde,
Te caut, ziua-mi cade-n spate,
Și noapte de noapte te chem în vis,
Un dor nestins, un gând promis.
Tu strălucești pe cer tăcut,
Eu ard, mereu necunoscut,
Dar, între noi, rămâne-n șoapte
Povestea nopții fără moarte.
Luna ai fost, luna vei fi,
Un far al sufletului gri,
Căci în lumina ta divină
Eu regăsesc a mea lumină.
Zburătorul
28 ianuarie, dezastrul aranjat
Priviri,zâmbete, atingeri
Mesaje si un sentiment ciudat.
Erau subtile respingeri?
Convorbirile târzii..
Sau o simpatie spontană
Simțită de ambii...
Eșecul părea să crească,
Complimente, îmbrățișări, dans,
6 februarie, timpul insista să se oprească
Timizi, l-au ocolit prin vals
Naivitatea încerca să nu o saboteze
Confuzie,râsete,joacă
Rațiunea începea să cerceteze dar..
19.02, "noapte bună" rostit în soaptă
Ceasul a continuat să bată
Seară, plăcere, fiori
21 mai, ultima dată
Prizoniera dulcei închisori
Iar acum prieten drag, vreau să te întreb
Cum oare as putea...
Din minte să i te sterg?
Prezentul e aici, dar ei nu mai sunt
Speranta ușor a încetat
lacrimi,suspine, dor
Privirle lor deja s-au uitat..
Uneori îi apari în vise
Dar stie ca asta-i trecator
Flacăra oricum se stinse
Tu veșnic zburător.
DOR
Am rătăcit ades în luminișul cu bujori,
Cu ochi încercănați de dor, (de-atâtea ori!),
De dorul greu al minunatelor culori,
Pe care, cu tristețe, le-am rătăcit în zori...
Cătând pe ramuri doar petale de lumină,
Am zăbovit un veac, în umbra lunii plină,
Și-am cercetat palatele aflate în ruină,
Să mai aud din nou aceeași muzică divină...
Că numai șoapta ta din miezul nopților de vară,
Îmi poate face inima, un pic, să mai tresară,
S-o simt în piept că-mi tremură ușoară,
Când mă privești așa, cum m-ai privit întâia oară...
Другие стихотворения автора
Aduceri aminte
E mult de-atunci dar încă-ţi ştiu
adresa
Și-mi amintesc si numărul de
interfon
Strada şi blocul și piesa de la
televizor.
Nu iti plăcea deloc să bei tărie
Vinul născut din tine iti era preferat
Azi erai cald ..mâine rece, echilibrat
Si "baby" îmi spuneai tu mie,
Îţi plăceau serile cu lună plină
Odať o poză cu luna mi-ai trimis
Parfumul tu mi l-ai ghicit din prima
Când cu-n sărut tu m-ai surprins.
Găteai fantastic si îmi spuneai glume
Şi ne-auzeam cu drag în fiecare zi
Eram "clientul premium"..ce mândrie!
Azi scriu poeme de dorul vinului promis...
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Stiu...
Știu femeie... că de el ți-e dor
Știu că nu-i deloc ușor
Să ți-l scoți din a ta minte
Doar scriind pe foi, cuvinte...
Știu femeie... te-ai obișnuit cu el
Și cu vinul lui la fel
Dezvoltând un sentiment
De dor... permanent.
Știu femeie...
L-ai visat și zi și noapte
Așteptând să te gândească,
Ți-a fost rugă printre șoapte
Așteptând să te găsească...
Știu femeie...
Vrei să-l ții la piept cu dor
Să te simtă cum respiri
Trupul să-ți îmbrace ușor
În parfumul lui de vin...
Dar spune-mi, tu femeie,
Tu flacără ce arzi etern!
Cum as putea să mi te sting?
El, nu mai este cel de ieri!
...Nu vreau durerea să-ți încing...
Azi femeie...
Ți-e taina ce-o porți in suflet
Și-l simți în orice răsuflet,
Femeie...
Tot ce-ai visat cândva să-ți fie
Ți-e azi... un pahar de poezie!
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Fericirea?
Fericirea!?...
O clipă plină de frumos si dor
A iubirii aripă
Ce stă deasupra tuturor.
Fericirea!?...
Un sentiment ce îl respiri
Din trist te face vesel
Al sufletului elixir.
Fericirea!?...
O stare-a vieții pe pământ
Între vis și realitate
.... poezie și cuvânt...
Aduceri aminte
E mult de-atunci dar încă-ţi ştiu
adresa
Și-mi amintesc si numărul de
interfon
Strada şi blocul și piesa de la
televizor.
Nu iti plăcea deloc să bei tărie
Vinul născut din tine iti era preferat
Azi erai cald ..mâine rece, echilibrat
Si "baby" îmi spuneai tu mie,
Îţi plăceau serile cu lună plină
Odať o poză cu luna mi-ai trimis
Parfumul tu mi l-ai ghicit din prima
Când cu-n sărut tu m-ai surprins.
Găteai fantastic si îmi spuneai glume
Şi ne-auzeam cu drag în fiecare zi
Eram "clientul premium"..ce mândrie!
Azi scriu poeme de dorul vinului promis...
Îți scriu uneori
Îți mai scriu uneori ca să nu uit...
Să nu mă pierd in tăceri care dor
Îți scriu cu-acelasi fior in gând
Tot ce-am visat... un ultim vin în doi.
Îți scriu de lucrurile ce nu le pot spune
Despre cum mă prefac că sunt bine
Îți scriu deși nu-ți pot spune pe nume,
Dar inima te caută în orice liniște.
Îți scriu despre tot ce nu ți-am spus
Despre tot ce ai lăsat în urmă nespus
Știu... nu am fost perfectă, și eu am greșit
Dar te-am iubit... tu doar te-ai prefăcut...că m-ai plăcut...
Îți scriu poate pentru că nu ai înțeles
Sau poate pentru că nu ai știut s-o faci
De aceea ți-a fost mai simplu să pleci
Neștiind câtă durere în urmă lași.
De-aceea încă uneori îți mai scriu
Pentru că unele trăiri nu se uită....
Se poartă în suflet ca o rană frumoasă
În inimă, vesnică amintire neprețuită...
Îți scriu...și n-am nevoie de răspuns sau de scuze
Doar un colț de pagină, s-aștern dorul ce mă frământă
Îți scriu nu pentru tine...ci ca să nu mă uit pe mine
În iubirea asta care încă ar fi ales să rămână.
Stiu...
Știu femeie... că de el ți-e dor
Știu că nu-i deloc ușor
Să ți-l scoți din a ta minte
Doar scriind pe foi, cuvinte...
Știu femeie... te-ai obișnuit cu el
Și cu vinul lui la fel
Dezvoltând un sentiment
De dor... permanent.
Știu femeie...
L-ai visat și zi și noapte
Așteptând să te gândească,
Ți-a fost rugă printre șoapte
Așteptând să te găsească...
Știu femeie...
Vrei să-l ții la piept cu dor
Să te simtă cum respiri
Trupul să-ți îmbrace ușor
În parfumul lui de vin...
Dar spune-mi, tu femeie,
Tu flacără ce arzi etern!
Cum as putea să mi te sting?
El, nu mai este cel de ieri!
...Nu vreau durerea să-ți încing...
Azi femeie...
Ți-e taina ce-o porți in suflet
Și-l simți în orice răsuflet,
Femeie...
Tot ce-ai visat cândva să-ți fie
Ți-e azi... un pahar de poezie!
Ce vină am?
ce vină am că te iubesc?
si cum sẵ uit vreodată!
doi ochii ce inima-mi topesc
de dor înflăcărată...
sunt vinovata că te-am privit
si mi-ai rămas în minte?
ori tu ai greșit că mi-ai vorbit
dincolo de cuvinte?
ce vină am că te iubesc?
n-am vrut asa să fie,
a fost sortit să te-ntâlnesc
in iarna mea târzie...
imbratisarea ta mi-a pus in piept
dorinţa ce-a mai mare,
si doar pe tine te aștept
când soarele răsare!
"adio"al tău mă arde-n piept
aprins ca un carbune,
si tot pe tine te aștept
când soarele apune! 2024-09-04
Dorul, azi....
Mi-e dorul azi o taină și-o chemare,
E prezența ta pe care n-o mai știu,
Un gând tăcut ce bate-n inimă cu soare,
Un pas spre tine.. pierdut în pustiu...
Te port în suflet ca pe o icoană
Ești ca o ploaie, plină de amintiri,
Mi-e dor de tine în clipe fără nume,
În ceasuri mute, pline de priviri...
Și dacă azi nu-mi ești decât în vise,
Îți scriu în vers ce n-am putut avea:
Mi-e dor de noi, de clipele nescrise,
Şi-aș da orice să te pot... îmbrățișa.
Fericirea?
Fericirea!?...
O clipă plină de frumos si dor
A iubirii aripă
Ce stă deasupra tuturor.
Fericirea!?...
Un sentiment ce îl respiri
Din trist te face vesel
Al sufletului elixir.
Fericirea!?...
O stare-a vieții pe pământ
Între vis și realitate
.... poezie și cuvânt...