Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: ANONIM
Дата публикации: 15 апреля 2021
Просмотры: 1631
Стихи из этой категории
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau
O iubire arzatoare
Pe banca retrasa eu te vad,
Si treapad vin spre tine,
Intrebandu-te ce te retine
De-a ma lua-n brate calde.
Ma asez pe banca,
Si vad un om cu chip angelic.
Dar tu rapid te apropii romantic,
Sarutandu-ma usor.
Cu sfiala-mi te pui-n poale,
Iar eu cu mainile goale mangai usor,
Un moment nepretuit.
Doamne, asteptam cu nerabdare,
Aceasta iubire de valoare.
Tu privindu-ma arzator,
Iti soptesc increzator:
Iubirea noastra va fi,
“Pana cand moartea ne va despartii”
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!
Vulnerabil
Controlează-ți respirația atunci când
Bătăile inimii ating pereții pieptului
Eliberând un curent prin tot toracele.
Se sparge,
Globul ce îți comunică formele
Otrăvind gustul amar al dorinței
Ce hrănește setea creației.
Vulnerabil, mâinile tremură
Picioarele caută drumul corect
Lumina e rece, o pierzi
Poate mâine, în același loc.
Spaimă
În toiul nopții, lin tresare,
Cu visul prins într-o năframă,
Sub gene-i lacrimă o floare,
Din ochii mari cuprinși de teamă.
Odaia-i plină de mireasmă,
Focul plânge în surdină,
O stea îi miruie agheasmă,
Pe trupu-i zvelt de balerină.
Mâna-i tremură întruna,
Îi fac vânt și îi dau apă,
Sus pe boltă râde luna,
Până când de zori se crapă.
Gura-i albă ca de cretă,
Peste-o vreme mi-a șoptit:
-Vai ce noapte indiscretă,
Îmi spunea: - Te-a părăsit!
Mă scoți din minți
Si stii eu iarasi team vazut in vise
Ma chemai cu mini intinse
Iar eu nu voiam sa vin
Ca doaream doar sa termin
Dar stii acei ochisori
Cînd ii privesti simti ca mori
Dar incerc sa nu ma uit
Ca asa am obosit
Iar sarutul tau imbatator
Imi parea ocrotitor
Dar iarasi mam inșelat
Dar sa stii eu lam pastrat
Brațele tale doamne nu le voi uita
Cum ma numeai iubita ta
Stateam pe o banca in parc
Nu era ceva mai drag
Vocea ta lina ce trecea prin capul meu
Aș asculta-o mereu
Sa stii ca mor de dorul tau
De asta ma simt asa rau
O iubire arzatoare
Pe banca retrasa eu te vad,
Si treapad vin spre tine,
Intrebandu-te ce te retine
De-a ma lua-n brate calde.
Ma asez pe banca,
Si vad un om cu chip angelic.
Dar tu rapid te apropii romantic,
Sarutandu-ma usor.
Cu sfiala-mi te pui-n poale,
Iar eu cu mainile goale mangai usor,
Un moment nepretuit.
Doamne, asteptam cu nerabdare,
Aceasta iubire de valoare.
Tu privindu-ma arzator,
Iti soptesc increzator:
Iubirea noastra va fi,
“Pana cand moartea ne va despartii”
Tablou
Cu lacrimi calde, pe borderou,
Pictez cu drag, eu, chipul tău
Și-i dau contur nedefinit,
Iubirii,ce m-a înlănțuit.
Culori calzi, culori reci,
Prin mii de stări, vrei să mă treci.
Creând vizual acest tablou,
Dansând în vals sau tangou.
Și tot pictez, dar, tremurând,
Formele ce îmi stau în gând.
Și cad culori , ca din cascadă,
Vrăjit, cât ești de minunată.
În gustul sec de Sauvignon,
Am stări ce vin în domino.
Dar pun garou, acest tablou,
Căci la final, e chipul tău .
ESTI CUTIA MEA CU VISE!!!
Si sunt momente când nici un cuvânt nu poate fi în stare să redea exact trăirile sufletului meu.. Uneori , când abia abia am găsit cuvintele potrivite pentru a-ți spune ce sunt când sunt cu tine, îmi par insuficiente.
Si... indiferent la câte cuvinte aș aduna pentru a ți le transmite... tot mi se par insuficiente... pentru că... sentimentul ce-mi face sângele să clocotească în vene... de fapt nu poate fi explicat nici în o mie, în zece mii, în o sută de mii și chiar nici într-un milion de cuvinte.
Si aș vrea să știi cât de mult s-a schimbat în bine starea mea sufletească . Si aș vrea să știi cum văd răsăritul soarelui... e altfel. E cu totul neobișnuit. Lângă tine... fiece răsărit de soare e special... fiece clipă devine una de neuitat...
Îți mulțumesc!!!
Vulnerabil
Controlează-ți respirația atunci când
Bătăile inimii ating pereții pieptului
Eliberând un curent prin tot toracele.
Se sparge,
Globul ce îți comunică formele
Otrăvind gustul amar al dorinței
Ce hrănește setea creației.
Vulnerabil, mâinile tremură
Picioarele caută drumul corect
Lumina e rece, o pierzi
Poate mâine, în același loc.
Spaimă
În toiul nopții, lin tresare,
Cu visul prins într-o năframă,
Sub gene-i lacrimă o floare,
Din ochii mari cuprinși de teamă.
Odaia-i plină de mireasmă,
Focul plânge în surdină,
O stea îi miruie agheasmă,
Pe trupu-i zvelt de balerină.
Mâna-i tremură întruna,
Îi fac vânt și îi dau apă,
Sus pe boltă râde luna,
Până când de zori se crapă.
Gura-i albă ca de cretă,
Peste-o vreme mi-a șoptit:
-Vai ce noapte indiscretă,
Îmi spunea: - Te-a părăsit!
Другие стихотворения автора
Copilărie
Casa părintească
Casa unde am copilărit
Cineva timpul sa l oprească
Că deodată ne a părăsit
Genunchi juliti pe stradă
Fericiți la masă
Mâini rupte prin ograda
Și copilăria era frumoasă
Cireșe vara noi luam
Și nimeni telefon nu avea
Iarna la focul șemineului povesteam
Și bunica ne colinda
Banii doar niște hârtii erau
De etichete nu ne interesa
Bomboanele ne bucurau
Cu Iphone nu ne recompensa
Uite așa copilaria la noi a fost
A trecut și a fost perfect
Când ne jucam lapte gros
Copilarie te respect!
Urbe basarabă
Dintre dune-mpădurite,
Argeșul își cată
cale,
Și-i căderea lui curmată
și urmată
de baraje și canale
Și o urbe basarabă.
Așezare-amestecată
Dintre multe neștiute
E știută, mai degrabă,
Catedrala ortodoxă – o biserică arabă.
Loc de basm șeherezad pe tărâm voievodal
E o perlă traforată,
O poemă sidefată.
Turlele unduitoare,
Într-un dans oriental,
Monahal
Taj Mahal,
Opalescent.
Dragoste mistuitoare
Necuprinsă,
Prinsă
-N piatră și ciment.
Peste vale,
Stau hotare pietruite
Între vremuri feudale
și prozaice clădiri
Actuale.
Cu iubiri,
Trăiri
Trăite,
Oraș-sat care preface visele în amintiri
Un decor pestriț de iurte
Șandramale
Blocuri, case, fabrici, hale
Peste vale
Și pe burți.
În trecut, oraș de Curte,
Astăzi, un oraș de curți.
Drumurile potecite
Sinuoase
Peticite
Rătăcite
Printre case
Ca în sat
Clopotele bat
Răcnite
Să anunțe-un răposat.
Un bătrân solemn și sobru ca un nuc
Ține pasul clopotelii, tălăngindu-și mersu-n cale
Cu bătrâna lui, agale,
Peste vale
Duc poveri de ei știute - și se duc.
Teii-ncolonați așteaptă
Lung de bulevard,
Horind ca un gard.
Parcă vor să însoțească
Oameni ce pășesc în șoaptă
Să nu rătăcească
Ori să afle scurtătură de la strada dreaptă.
Din pădurile arame,
Urși domesticiți
De foame
-Cum, necum-
Cu dulăi sălbăticiți,
Ca într-un safari
Stau la marginea răbdării
și de drum.
Schit pustiu la San Nicoară
În uitare,
Nepăsare
De muzeu
Ca un Colizeu
Depărtat de oameni, dară
Sus, în zare,
E apropiat de soare
și de Dumnezeu
Marius Boacă
SPLENDOARE
Privind la cer, zâmbesc mereu
și inima-mi surâde;
Căci Creator e Dumnezeu
și Ziditor a toate.
Căci El m-a izbăvit din greu
M-a ajutat întruna,
Mi-a fost alăturea mereu
Când grea mi-era povara.
Fericire
Stau in rand la fericirea-I oarba,
Poate-i vad și eu a-l ei preț;
Să-mi las mințile sa fiarbă
Cu apa rece, în îngheț.
Vad muritori, cu fețe triste
Ce încearcă a trăi;
Ce incearca sa existe
Într-un rand, lung de vecii.
Vad copii ce nu au minte,
Dar așteaptă împietriți.
Vad părinți ce n-au cuvinte,
De gândirea lor topiți.
Vad puștani ce sobru spera
Sa-și cunoasca Julieta.
Vad copile ce-și pusera
Gând să-și toarcă silueta.
Mai sunt oameni; mici și mari,
Oameni buni, oameni fugari;
Oameni slabi, oameni mai tari;
Unitari, rudimentari.
Inca stau la rand la fericire,
Poate vad de ce-s trimis,
Poate vad și eu iubire...
Pentru mine, e închis.
Pentru tine
Nu știu ce sa întâmplă cu mine... a trecut atâta de mult timp și încă ma gândesc la tine.
A trecut atâta de mult timp și tot mai vreau sa te întâlnesc, sa te iau tare în brate și să încep să-ți povestesc.
Nu pot sa te uit, oricât as încerca ești gravat pe o parte din inima mea.
De asta mereu o parte din mine o sa ofteze greu când ma gândesc la tine.
As vrea să-ți spun tot ce gândesc, ce simt, cum sunt și cât de mult vreau să te privesc.
Dar nu am cum, acum cică sunt mare și trebuie să-mi controlez emoțiile cât pot eu de tare.
Nu am voie sa te sun, sau sa ma plâng, sa aștept sa ma liniștești ca atunci nicicum.
Of! Și cât mi-e dor de ieșirile de alta data când povesteam și ne plimbam, mai vreau încă o data!
Acum totul e schimbat nu mai sunt acel copil descreierat, acum când am probleme și vreau să-ți povestesc, îmi sun psiholoaga și ma liniștesc.
Dar vreau sa știi ca tu mereu o sa fi mai bun decât orice psiholog al meu.
Copilărie
Casa părintească
Casa unde am copilărit
Cineva timpul sa l oprească
Că deodată ne a părăsit
Genunchi juliti pe stradă
Fericiți la masă
Mâini rupte prin ograda
Și copilăria era frumoasă
Cireșe vara noi luam
Și nimeni telefon nu avea
Iarna la focul șemineului povesteam
Și bunica ne colinda
Banii doar niște hârtii erau
De etichete nu ne interesa
Bomboanele ne bucurau
Cu Iphone nu ne recompensa
Uite așa copilaria la noi a fost
A trecut și a fost perfect
Când ne jucam lapte gros
Copilarie te respect!
Urbe basarabă
Dintre dune-mpădurite,
Argeșul își cată
cale,
Și-i căderea lui curmată
și urmată
de baraje și canale
Și o urbe basarabă.
Așezare-amestecată
Dintre multe neștiute
E știută, mai degrabă,
Catedrala ortodoxă – o biserică arabă.
Loc de basm șeherezad pe tărâm voievodal
E o perlă traforată,
O poemă sidefată.
Turlele unduitoare,
Într-un dans oriental,
Monahal
Taj Mahal,
Opalescent.
Dragoste mistuitoare
Necuprinsă,
Prinsă
-N piatră și ciment.
Peste vale,
Stau hotare pietruite
Între vremuri feudale
și prozaice clădiri
Actuale.
Cu iubiri,
Trăiri
Trăite,
Oraș-sat care preface visele în amintiri
Un decor pestriț de iurte
Șandramale
Blocuri, case, fabrici, hale
Peste vale
Și pe burți.
În trecut, oraș de Curte,
Astăzi, un oraș de curți.
Drumurile potecite
Sinuoase
Peticite
Rătăcite
Printre case
Ca în sat
Clopotele bat
Răcnite
Să anunțe-un răposat.
Un bătrân solemn și sobru ca un nuc
Ține pasul clopotelii, tălăngindu-și mersu-n cale
Cu bătrâna lui, agale,
Peste vale
Duc poveri de ei știute - și se duc.
Teii-ncolonați așteaptă
Lung de bulevard,
Horind ca un gard.
Parcă vor să însoțească
Oameni ce pășesc în șoaptă
Să nu rătăcească
Ori să afle scurtătură de la strada dreaptă.
Din pădurile arame,
Urși domesticiți
De foame
-Cum, necum-
Cu dulăi sălbăticiți,
Ca într-un safari
Stau la marginea răbdării
și de drum.
Schit pustiu la San Nicoară
În uitare,
Nepăsare
De muzeu
Ca un Colizeu
Depărtat de oameni, dară
Sus, în zare,
E apropiat de soare
și de Dumnezeu
Marius Boacă
SPLENDOARE
Privind la cer, zâmbesc mereu
și inima-mi surâde;
Căci Creator e Dumnezeu
și Ziditor a toate.
Căci El m-a izbăvit din greu
M-a ajutat întruna,
Mi-a fost alăturea mereu
Când grea mi-era povara.
Fericire
Stau in rand la fericirea-I oarba,
Poate-i vad și eu a-l ei preț;
Să-mi las mințile sa fiarbă
Cu apa rece, în îngheț.
Vad muritori, cu fețe triste
Ce încearcă a trăi;
Ce incearca sa existe
Într-un rand, lung de vecii.
Vad copii ce nu au minte,
Dar așteaptă împietriți.
Vad părinți ce n-au cuvinte,
De gândirea lor topiți.
Vad puștani ce sobru spera
Sa-și cunoasca Julieta.
Vad copile ce-și pusera
Gând să-și toarcă silueta.
Mai sunt oameni; mici și mari,
Oameni buni, oameni fugari;
Oameni slabi, oameni mai tari;
Unitari, rudimentari.
Inca stau la rand la fericire,
Poate vad de ce-s trimis,
Poate vad și eu iubire...
Pentru mine, e închis.
Pentru tine
Nu știu ce sa întâmplă cu mine... a trecut atâta de mult timp și încă ma gândesc la tine.
A trecut atâta de mult timp și tot mai vreau sa te întâlnesc, sa te iau tare în brate și să încep să-ți povestesc.
Nu pot sa te uit, oricât as încerca ești gravat pe o parte din inima mea.
De asta mereu o parte din mine o sa ofteze greu când ma gândesc la tine.
As vrea să-ți spun tot ce gândesc, ce simt, cum sunt și cât de mult vreau să te privesc.
Dar nu am cum, acum cică sunt mare și trebuie să-mi controlez emoțiile cât pot eu de tare.
Nu am voie sa te sun, sau sa ma plâng, sa aștept sa ma liniștești ca atunci nicicum.
Of! Și cât mi-e dor de ieșirile de alta data când povesteam și ne plimbam, mai vreau încă o data!
Acum totul e schimbat nu mai sunt acel copil descreierat, acum când am probleme și vreau să-ți povestesc, îmi sun psiholoaga și ma liniștesc.
Dar vreau sa știi ca tu mereu o sa fi mai bun decât orice psiholog al meu.