RĂGAZUL REGĂSIRII
RĂGAZUL REGĂSIRII
De ceva timp, de zile bune incerc sa lupt cu mine
Să mă adun din bucăți de dor și vis
Sa-mi strâng puterea din lacrimi și suspine
Și pașii rătăciți sa-i plimb pe-un drum deschis.
Încerc sa-nvăț să las în urmă ce-a durut
Să-mi fiu alinare și sprijin în orice zi
Să regăsesc în mine curajul ce l-am pierdut
Și să mă inalț tot mai sus, până durerea va muri.
Încerc sa uit cum plângeam și asteptam sa revii
Cum nopți întregi la rând am prefăcut în zi
Cum nu știam de mine, de unde să pornesc
...uram pana și răsăritul pe care atât de mult îl iubesc!
Sa uit cum incercam pentru orice sa caut justificare
Numai să nu cred ca pur și simplu ai plecat
....atât de mult eram pierdută în zare
Încât paharul gol imi ajunsese prieten devotat.
Încerc sa uit timpul când nu stiam de mine
Când tot ce imi doream era sa te aud
Dar ție îți era indiferent ... stiu bine!
Tot ce conta era să pot degrabă să te uit...
Încerc din frigul ce-l port sa renasc cu foc
Din tăcerea ce mă-nconjoară sa-mi croiesc un nou drum
Să adun cât mai pot toate bucățile sparte, de jos.
Să le lipesc, sa merg mai departe, lăsând povestea in fum.
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: OneWineWoman
#unpahardepoezie #onewinewoman
Дата публикации: 18 марта
Добавлено в избранное: 1
Просмотры: 221
Стихи из этой категории
Seara și el
Bântui tot ce ieri aveam ca o fantomă la geam
Dacă ai știi cum să începi orice dezamăgeam
Aș vrea mult să îți fiu alături în răcoarea noastră
Răcoarea serii și a dimineții de după desconcentrata
Poate nu-i destul suflet nimicit
Poate nu-s destule lacrimi
Caut despre tine în tot ce însemni azi și mâine
Seară nu e una obișnuită și tu iubitule vreau să îmi fi alături
Să faci din mine semnaturi
Zburăm fericiți dar plini de încărcătură
Din care tragem doar o trăsătură
Racoarea serii tu și eu de mâna
Și parcă n aș mai vrea să treacă toată săptămâna
Hai cu mine să tragem din greu
Chiar dacă drumul e lung
Aș vrea mult să îți fiu alături în răcoarea noastră
Răcoarea serii și a dimineții de după desconcentrata
Poem de nesfârșită dragoste
Iubito doar ți-am spus că nesfârșită-i dragostea...
Nu-i ea mesajul Domnului Hristos?
Iar toți cei care ne ținem strâns de-a lui cămașă,
Nu suntem nemuritori și noi,
Pășind cu pași timizi dar hotărâți,
Pe ale Sale fericite urme,
Ce duc în Rai încă de-aici?
Iubito doar ți-am spus că ești Poemul nesfârșit de dragoste,
Ce zi de zi singur se scrie...
Și cum să-ți cânt a ta frumoasă strălucire,
Tu trează fiind iar eu dormind?
Cum pot să te sărut imaginar acum,
Dacă nu îți aud din departare
Și respirația dar și timizii pași
Ce îți clădesc al tău decis destin,
Ce-i hotărât dar și trimis de sus?
Și cum să-ți spun mereu că te iubesc,
De nu îți scriu sau nu-ți vorbesc?
Iubito,lângă tine sunt acum,
Voi fi întreaga zi al tău,
Nu sunt eu adierea dimineții,
Nu sunt acum cu tine eu?
(29 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Din multitudinea de clipe...
Din multitudinea de clipe pe care le-am trăit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am zărit
Şi-n timp ce alte clipe discret s-au perindat,
Aceasta de la mine nicicând n-a mai plecat.
Din multitudinea de clipe în care te-am privit,
Una mi-a schimbat viaţa, când m-am îndrăgostit
Şi-n timp ce alte clipe uitate-n noi sfârşesc,
De aceasta-n continuare cu drag îmi amintesc.
Din multitudinea de clipe de tine-ndrăgostit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am iubit
Şi-n timp ce alte clipe aşa cum vin se duc,
De aceasta întotdeauna aminte îmi aduc.
Din multitudinea de clipe în care te-am iubit,
Una mi-a schimbat viaţa, cum pleci când te-am privit
Şi-n timp ce alte clipe se-ndepărtează-n zbor,
Aceasta-mi aminteşte de tine când... mi-e dor.
Din cauză de suflet
Din cauză de suflet mă scufund
Tot mai adânc, încet desprins de realitate
Mă-neacă dragostea ce-n inimă ascund
Tras pân’ la fund de o speranță și un poate
Din cauză de suflet totu-i strâmb
Departe caut să-l aduc cât mai aproape
Cărarea-mi umblă amețită spre amurg
Orbind din cauză de suflet se abate
Din cauză de suflet nu m-ajung
Caut pământ cu rădăcinile-mi uscate
Pierind din mine frunza verde nu mai sunt
S-au veștejit lipsindu-mi zâmbetele toate
Din cauză de suflet am să curg
Topit de dor lacrima fuge-n ploi sărate
Neauzite râuri varsă din cuvânt
O marea tristă de tăceri adânc săpate
Ajung din cauză de suflet absentând
Uitând prezentul în trecut mâine-i un poate
Să mai respir am să mai pot aer visând
Vibrând pe buzele ce tremură cu șoapte
Am uitat adresa ei!
Cuvinte scriu pe o hârtie
Și care vreau să fie vers,
Dar ele oare au vreun rost?
Când tu adresa mea ai șters?
M-așez pe banca de sub tei
Unde cândva râdeai cu mine,
Eram studenți și nu știiam
Ce ne rezervă ziua de mâine
Și cum să-ți pui vreo întrebare
Când tânăr ești, intens trăiești,
Și simți că lumea-ți aparține
Având cu tine fata ce-o iubești
Mă uit în stânga și locu-i gol
Și nici în depărtare tu nu ești,
Acum aș vrea să-mi fii alături
Dar din păcate tu-mi lipsești
Cu grijă pielea mi-o ciupesc
Să simt că-s treaz, nu levitez,
Stiloul pe hârtie mi-l îndrept
Și sfatul muzei mele îl urmez
Încep să scriu a mea poveste
Și despre vremi de mult uitate,
De tot ce-a fost și nu mai este
Și adevăruri pe jumătate spuse
Termin ce am avut de scris
Dar n-am cui plicul să trimit,
Că am uitat în timp adresa ei
Și înțeleg târziu...că totul s-a sfârșit!
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
Seara și el
Bântui tot ce ieri aveam ca o fantomă la geam
Dacă ai știi cum să începi orice dezamăgeam
Aș vrea mult să îți fiu alături în răcoarea noastră
Răcoarea serii și a dimineții de după desconcentrata
Poate nu-i destul suflet nimicit
Poate nu-s destule lacrimi
Caut despre tine în tot ce însemni azi și mâine
Seară nu e una obișnuită și tu iubitule vreau să îmi fi alături
Să faci din mine semnaturi
Zburăm fericiți dar plini de încărcătură
Din care tragem doar o trăsătură
Racoarea serii tu și eu de mâna
Și parcă n aș mai vrea să treacă toată săptămâna
Hai cu mine să tragem din greu
Chiar dacă drumul e lung
Aș vrea mult să îți fiu alături în răcoarea noastră
Răcoarea serii și a dimineții de după desconcentrata
Poem de nesfârșită dragoste
Iubito doar ți-am spus că nesfârșită-i dragostea...
Nu-i ea mesajul Domnului Hristos?
Iar toți cei care ne ținem strâns de-a lui cămașă,
Nu suntem nemuritori și noi,
Pășind cu pași timizi dar hotărâți,
Pe ale Sale fericite urme,
Ce duc în Rai încă de-aici?
Iubito doar ți-am spus că ești Poemul nesfârșit de dragoste,
Ce zi de zi singur se scrie...
Și cum să-ți cânt a ta frumoasă strălucire,
Tu trează fiind iar eu dormind?
Cum pot să te sărut imaginar acum,
Dacă nu îți aud din departare
Și respirația dar și timizii pași
Ce îți clădesc al tău decis destin,
Ce-i hotărât dar și trimis de sus?
Și cum să-ți spun mereu că te iubesc,
De nu îți scriu sau nu-ți vorbesc?
Iubito,lângă tine sunt acum,
Voi fi întreaga zi al tău,
Nu sunt eu adierea dimineții,
Nu sunt acum cu tine eu?
(29 martie 2024 Vasilica dragostea mea)
Din multitudinea de clipe...
Din multitudinea de clipe pe care le-am trăit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am zărit
Şi-n timp ce alte clipe discret s-au perindat,
Aceasta de la mine nicicând n-a mai plecat.
Din multitudinea de clipe în care te-am privit,
Una mi-a schimbat viaţa, când m-am îndrăgostit
Şi-n timp ce alte clipe uitate-n noi sfârşesc,
De aceasta-n continuare cu drag îmi amintesc.
Din multitudinea de clipe de tine-ndrăgostit,
Una mi-a schimbat viaţa, atunci când te-am iubit
Şi-n timp ce alte clipe aşa cum vin se duc,
De aceasta întotdeauna aminte îmi aduc.
Din multitudinea de clipe în care te-am iubit,
Una mi-a schimbat viaţa, cum pleci când te-am privit
Şi-n timp ce alte clipe se-ndepărtează-n zbor,
Aceasta-mi aminteşte de tine când... mi-e dor.
Din cauză de suflet
Din cauză de suflet mă scufund
Tot mai adânc, încet desprins de realitate
Mă-neacă dragostea ce-n inimă ascund
Tras pân’ la fund de o speranță și un poate
Din cauză de suflet totu-i strâmb
Departe caut să-l aduc cât mai aproape
Cărarea-mi umblă amețită spre amurg
Orbind din cauză de suflet se abate
Din cauză de suflet nu m-ajung
Caut pământ cu rădăcinile-mi uscate
Pierind din mine frunza verde nu mai sunt
S-au veștejit lipsindu-mi zâmbetele toate
Din cauză de suflet am să curg
Topit de dor lacrima fuge-n ploi sărate
Neauzite râuri varsă din cuvânt
O marea tristă de tăceri adânc săpate
Ajung din cauză de suflet absentând
Uitând prezentul în trecut mâine-i un poate
Să mai respir am să mai pot aer visând
Vibrând pe buzele ce tremură cu șoapte
Am uitat adresa ei!
Cuvinte scriu pe o hârtie
Și care vreau să fie vers,
Dar ele oare au vreun rost?
Când tu adresa mea ai șters?
M-așez pe banca de sub tei
Unde cândva râdeai cu mine,
Eram studenți și nu știiam
Ce ne rezervă ziua de mâine
Și cum să-ți pui vreo întrebare
Când tânăr ești, intens trăiești,
Și simți că lumea-ți aparține
Având cu tine fata ce-o iubești
Mă uit în stânga și locu-i gol
Și nici în depărtare tu nu ești,
Acum aș vrea să-mi fii alături
Dar din păcate tu-mi lipsești
Cu grijă pielea mi-o ciupesc
Să simt că-s treaz, nu levitez,
Stiloul pe hârtie mi-l îndrept
Și sfatul muzei mele îl urmez
Încep să scriu a mea poveste
Și despre vremi de mult uitate,
De tot ce-a fost și nu mai este
Și adevăruri pe jumătate spuse
Termin ce am avut de scris
Dar n-am cui plicul să trimit,
Că am uitat în timp adresa ei
Și înțeleg târziu...că totul s-a sfârșit!
Et si tu n'existais pas în olandeză
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pourquoi j'existerais.
Pour traîner dans un monde sans toi,
sans espoir et sans regret.
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi pour qui j'existerais.
Des passantes endormies dans mes bras
que je n'aimerais jamais.
Et si tu n'existais pas,
je ne serais qu'un point de plus
dans ce monde qui vient et qui va,
je me sentirais perdu.
J'aurais besoin de toi.
Et si tu n'existais pas,
dis-moi comment j'existerais.
Je pourrais faire semblant d'être moi,
mais je ne serais pas vrai.
Et si tu n'existais pas,
je crois que je l'aurais trouvé,
le secret de la vie, le pourquoi
simplement pour te créer,
et pour te regarder.
Et si tu n'existais pas
Dis-moi pourquoi j'existerais
Pour traîner dans un monde sans toi
Sans espoir et sans regret
Et si tu n'existais pas,
j'essaierais d'inventer l'amour
comme un peintre qui voit sous ses doigts
naître les couleurs du jour,
et qui n'en revient pas.
En als je niet bestond
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
En als je niet bestond
zeg me voor wie ik zou bestaan?
Voorbijgangers slapend in mijn armen
waarvan ik nooit zou houden?
En als je niet bestond
zou ik niet meer dan een stipje zijn
in deze wereld die komt en gaat
zou ik me verloren voelen,
ik zou je nodig hebben.
En als je niet bestond
vertel me, hoe ik zou bestaan?
Ik zou kunnen doen alsof ik mezelf was
maar ik zou niet echt zijn.
En als je niet bestond
geloof ik dat ik het zou hebben gevonden
het geheim van het leven, het waarom
eenvoudig om je te scheppen
en om je aan te kijken.
En als je niet bestond
vertel me, waarom zou ik bestaan?
Om te verblijven in een wereld zonder jou
zonder hoop en zonder spijt?
En als je niet bestond
zou ik proberen om de liefde uit te vinden
als een schilder die ziet hoe onder zijn vingers
de kleuren van de dag geboren worden.
en die het niet toebehoort.
Другие стихотворения автора
Am obosit...
Am obosit să-nfrunt al tău orgoliu
Să simt în urmă-ți atâta nostalgie
Să-mi fie sufletul în doliu
Și inima-mi... hemoragie.
Am obosit să sper în "revenire"
Am obosit să tot aştept
Mi-e sufletul plin de mâhnire
Durere tainică în al meu piept
Mi te-am bătut pe mână-n tatuaj
Să-mi amintesc de mi-o fi dor
De-al nostru tainic scurtmetraj
Frumos...incheiat..îngrozitor..
Am obosit sa mai scriu poezii
Despre-un erou nemuritor
Ce este al meu în nopţi târzii
în vise ce la răsărit imi mor..
Te rog...
Primește-mă te rog în brațele ce le iubesc
Mi-e dor să le mai simt căldura
Să le sărut.... cu ele să mă învelesc
Pielea mea să le mai simtă aroma.
Privește-mă din nou, la fel ca prima oară
Mi-e dor să te mai văd zâmbind...
Îmi amintesc și rațiunea își pierde culoarea
Și nu-mi doresc decât o clipă să mai fim.
Sărută-mă din nou pe frunte la fel ca prima dată
Să simți din nou cum tremur toată
Să îmi vorbești în șoaptă să mă liniștesc
Oh Doamne! Ce dor imi e acel fior să-l mai trăiesc...
Cuprinde-mă te rog o ultimă dată
Nu te mai preface rece...fără sentimente
Amândoi tânjim după o îmbrățișare banală
Ce-ar lăsa în urmă, povestea fără regrete...
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
În fiecare seară
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima lacrimă vărsată pentru tine,
Când tăcerea, noaptea mi-o înconjoară
Și gândul nu vrea să asculte de mine...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima noapte când visez la tine,
Când gândurile imi zburdă într-o doară
Și dorul îl simt cum îmi curge prin vene...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că îmi ești ultimul fum de țigară
Când de-al meu vis mă îndepărtez...
Dar mai tare gândurile par că se-ncâlcesc.
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că-i ultima dată, când în versuri te scriu
Deși mintea te neagă... sufletul mi-e comoară
Și doar așa în noapte, gându-mi rămâne însorit...
Dorul
Un ilustru necunoscut a spus cândva
Ca Dorul e cea mai frumoasă declarație ce o poți face cuiva
Și de Ziua Dorului aș vrea să îi răspund
Că Dorul e frumos atunci când pot să-l spun...
Dacă dorul n-ar mușca din piept,
N-am sti că iubirea e un foc nedrept,
Că lipsa cuiva poate frânge-ntr-o clipä
N-am ști cum e din lacrimi să faci risipă.
Dacă n-ar sângera tăcerea dintre noi,
Am crede că timpul ne ține eroi,
Dar nu, suntem frunze în vântul rămas,
Pierdute de dor... fără un bun rămas.
Fără dor, n-am ști că un nume rostit
Poate fi rugă si in acelasi timp un chin,
Că un zâmbet pierdut într-o oarecare zi
Ajunge să doară cât un infinit.
Dorul e rana ce nu vrea să se-nchidă,
Iubirea în formă de rană deschisă,
E ce-a rămas când ai plecat tăcut
Tot ce nu spune un "mi-e dor" pierdut.
Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.
Am obosit...
Am obosit să-nfrunt al tău orgoliu
Să simt în urmă-ți atâta nostalgie
Să-mi fie sufletul în doliu
Și inima-mi... hemoragie.
Am obosit să sper în "revenire"
Am obosit să tot aştept
Mi-e sufletul plin de mâhnire
Durere tainică în al meu piept
Mi te-am bătut pe mână-n tatuaj
Să-mi amintesc de mi-o fi dor
De-al nostru tainic scurtmetraj
Frumos...incheiat..îngrozitor..
Am obosit sa mai scriu poezii
Despre-un erou nemuritor
Ce este al meu în nopţi târzii
în vise ce la răsărit imi mor..
Te rog...
Primește-mă te rog în brațele ce le iubesc
Mi-e dor să le mai simt căldura
Să le sărut.... cu ele să mă învelesc
Pielea mea să le mai simtă aroma.
Privește-mă din nou, la fel ca prima oară
Mi-e dor să te mai văd zâmbind...
Îmi amintesc și rațiunea își pierde culoarea
Și nu-mi doresc decât o clipă să mai fim.
Sărută-mă din nou pe frunte la fel ca prima dată
Să simți din nou cum tremur toată
Să îmi vorbești în șoaptă să mă liniștesc
Oh Doamne! Ce dor imi e acel fior să-l mai trăiesc...
Cuprinde-mă te rog o ultimă dată
Nu te mai preface rece...fără sentimente
Amândoi tânjim după o îmbrățișare banală
Ce-ar lăsa în urmă, povestea fără regrete...
În recele nopții
Noaptea cu al ei aspu si rece oftat
Îmi aduce in gând bărbatul de altă dat'
Raza ce îmi încălzește sufletul trist
Deși și azi, vei rămâne o iluzie la răsărit..
Luna mi-e plină...stelele sclipesc a rece
Simt cum dorul ar vrea să mă înece
Dar vântul în taină îmi șoptește
C-ai fost doar un vis, ce-n suflet mai trăiește.
Privesc spre cer, e tot ce pot să fac
E locul unde dorul te poartă solitar
Departe de gândul fără leac
Ce caută dulceața-ți roșie în pahar...
Și-l umplu cu versuri scrise profund
În tăcerea de ceară ce arde mocnit
Cuvintele se aprind mai mult ca oricând
Intr-un alt poem al nopților fără sfârșit.
Te scriu și azi când mai aprig când mai domol
Din amintiri... dintr-o poveste
Te-aș fi strigat dar glasul îmi e gol
Ca un foșnet de toamnă... ce nu mai este.
Te am printre rânduri fără cusur
Deși mi-ești visul zdrențuit de stele,
Din dor...speranța dă să prindă mugur
Că-ntr-o zi la un vin vom mai sta, cu plăcere.
În fiecare seară
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima lacrimă vărsată pentru tine,
Când tăcerea, noaptea mi-o înconjoară
Și gândul nu vrea să asculte de mine...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că asta-i ultima noapte când visez la tine,
Când gândurile imi zburdă într-o doară
Și dorul îl simt cum îmi curge prin vene...
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că îmi ești ultimul fum de țigară
Când de-al meu vis mă îndepărtez...
Dar mai tare gândurile par că se-ncâlcesc.
Mereu îmi spun... în fiecare seară...
Că-i ultima dată, când în versuri te scriu
Deși mintea te neagă... sufletul mi-e comoară
Și doar așa în noapte, gându-mi rămâne însorit...
Dorul
Un ilustru necunoscut a spus cândva
Ca Dorul e cea mai frumoasă declarație ce o poți face cuiva
Și de Ziua Dorului aș vrea să îi răspund
Că Dorul e frumos atunci când pot să-l spun...
Dacă dorul n-ar mușca din piept,
N-am sti că iubirea e un foc nedrept,
Că lipsa cuiva poate frânge-ntr-o clipä
N-am ști cum e din lacrimi să faci risipă.
Dacă n-ar sângera tăcerea dintre noi,
Am crede că timpul ne ține eroi,
Dar nu, suntem frunze în vântul rămas,
Pierdute de dor... fără un bun rămas.
Fără dor, n-am ști că un nume rostit
Poate fi rugă si in acelasi timp un chin,
Că un zâmbet pierdut într-o oarecare zi
Ajunge să doară cât un infinit.
Dorul e rana ce nu vrea să se-nchidă,
Iubirea în formă de rană deschisă,
E ce-a rămas când ai plecat tăcut
Tot ce nu spune un "mi-e dor" pierdut.
Revedere
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Nu am nevoie de cuvinte,
De vise vreau să mă dezbrac
Când mă ating de pielea ta fierbinte.
Îmbrăţișează-mă, sărută-mă și taci
Să gust din vinu-ți astă noapte
Și-n brațele-mi culcuș să-ti fac
Sub albe cearșafuri dantelate.
Îmbrățișează-mă, sărută-mă și taci
Alină-mi dorul cu-al tău vin
Pe buze să mi se scurgă ncet
Să mă bucur de parfumu-i discret.