Prima învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru invatatoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Alexandra TB
Învățătoare
Дата публикации: 8 апреля 2023
Добавлено в избранное: 1
Комментарий: 1
Просмотры: 1470
Комментарий
Стихи из этой категории
De-aș avea...
De-aș avea o floare
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare,
Îmi apari în cale,
Ne-am putea plimba
În grădina mea
De flori colorate,
De lume uitate,
La infinitate...
De-aș avea un strop
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare
Îmi apari în cale,
S-ar ivi potop
Cu care să-ngrop
A ta supărare,
S-aduc alinare
Inimii de foc...
De-aș avea o clipă
În brațe să te strâng,
Pe-al tău piept să plâng
Și-adormind s-ascult
Glasu-ți alinând
Și ultimu-mi gând
De neîmplinire
N-ar mai trebui
Să trăiesc o zi
Pe acest pământ...
De-aș avea orice,
Te-aș avea pe tine...
Am vrut...
Am vrut să-ți fiu Eminescu,
Tu-mi erai Luceafăr
Am vrut sa ti dau stelele,
Tu voiai grădinile.
Grădini pentru ce?
-Pentru florile din ele,
SIi nucile sa le am!
Iarna când va veni
Vor dispărea, dar,
Stelele si luna,
Vor rămâne pentru totdeauna.
Să-ți mai scriu,
N-are rost.
Oricum nu mi vei răspunde
Tu ești acuma,
O străină pe cer,
Printre mulțime am sa te pierd
Dar amintirea va rămâne aceeași.
Povești fermecate am trăit,
Albinele au murit,
Florile s-au ofilit,
Dar eu tot te vad zâmbind.
Ești puternica, mă-ntreb' oare,
Sau de iubit, n-ai fost in stare,
Ci doar ai recitit
Ca iubirea noastră moare
mi e dor de tine
scuze…dar prefer să nu mai plâng noaptea după ce i am zis prietenei mele cat de rău mă doare sufletul ca ți am greșit cu ceva.
ca te distanțezi…
ca încep să cred ca orice fac greșit te face să mă urăști și să nu mă mai iubești.
scuze, sunt și eu un om…
ce își dorește să fie atins cu emoție, iubire…liniște..răbdare..
cer prea mult? scuze. nu ți voi cere nimic…promit…mulțumesc.
Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești ce nu voi uita vreodată
Esti gândul cald în toamna rece ...
Șoaptă iubirii
Vreau să-ți alin tristețea
Să-ți văd frumusețea,
Cu dragoste să te copleșesc
Cu inima să te încălzesc.
Să-ți dau ce n-ai avut
Și nici prin minte nu ți-a trecut,
Ce poate iubirea să ofere
Încredere și mângâiere.
În ochi căprui Să mă pierd
Cu ai tăi să mă dezmierd,
Să mă aprind de bucurie
Când noaptea e fumurie.
Te-aș iubi neîncetat
La al inimii Glas turbat,
Care te vrea zi și noapte
Lângă ea, să-i fii aproape.
Cum, unde, când?
Ieri am oferit buchet de flori
Pentru-a mea scumpă soție,
Astăzi vreau să scriu cuvinte
Puse-n rând pe vers de poezie
Nu știu cum să-ncep povestea
Poate unde, când ne-am întâlnit?
Sau să scriu cum suntem astăzi
Și cum visul nostru s-a-mplinit
Fericit trăiesc că sunt iubit
Și că tu ești jumătatea mea,
Dar nu pot să-mi uit trecutul
Și-a mea luptă dusă cu lumea
Mulți au fost mereu cu noi
Dar destui și împotrivă,
Așteptând să vadă barca
Cum plutește în derivă
Erau timpuri foarte grele
Când cu greu am rezistat,
Am muncit să avem pâine
Când la stat, când în privat
Tinerețea s-a-mpletit cu munca
Rar mergând la câte-un chef,
Adunând mulți ani de experiență
Și-apoi promovat sau nu de șef
Clipe minunate-am petrecut
Eu cu tine și copilul nostru,
Până ce el zborul și-a luat
Către școli să-și facă rostu'
.....................
Astăzi, noi suntem mulțumiți
Cu ce-am făcut în astă viață,
Și nu uităm o rugă să-nălțăm
Celui de Sus...în fiecare dimineață!
De-aș avea...
De-aș avea o floare
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare,
Îmi apari în cale,
Ne-am putea plimba
În grădina mea
De flori colorate,
De lume uitate,
La infinitate...
De-aș avea un strop
Pentru fiecare
Gând de-al meu în care
Tu, fermecătoare
Îmi apari în cale,
S-ar ivi potop
Cu care să-ngrop
A ta supărare,
S-aduc alinare
Inimii de foc...
De-aș avea o clipă
În brațe să te strâng,
Pe-al tău piept să plâng
Și-adormind s-ascult
Glasu-ți alinând
Și ultimu-mi gând
De neîmplinire
N-ar mai trebui
Să trăiesc o zi
Pe acest pământ...
De-aș avea orice,
Te-aș avea pe tine...
Am vrut...
Am vrut să-ți fiu Eminescu,
Tu-mi erai Luceafăr
Am vrut sa ti dau stelele,
Tu voiai grădinile.
Grădini pentru ce?
-Pentru florile din ele,
SIi nucile sa le am!
Iarna când va veni
Vor dispărea, dar,
Stelele si luna,
Vor rămâne pentru totdeauna.
Să-ți mai scriu,
N-are rost.
Oricum nu mi vei răspunde
Tu ești acuma,
O străină pe cer,
Printre mulțime am sa te pierd
Dar amintirea va rămâne aceeași.
Povești fermecate am trăit,
Albinele au murit,
Florile s-au ofilit,
Dar eu tot te vad zâmbind.
Ești puternica, mă-ntreb' oare,
Sau de iubit, n-ai fost in stare,
Ci doar ai recitit
Ca iubirea noastră moare
mi e dor de tine
scuze…dar prefer să nu mai plâng noaptea după ce i am zis prietenei mele cat de rău mă doare sufletul ca ți am greșit cu ceva.
ca te distanțezi…
ca încep să cred ca orice fac greșit te face să mă urăști și să nu mă mai iubești.
scuze, sunt și eu un om…
ce își dorește să fie atins cu emoție, iubire…liniște..răbdare..
cer prea mult? scuze. nu ți voi cere nimic…promit…mulțumesc.
Emoții de octombrie
Încă nu ti-am uitat privirea
Deși timpul nemilos a trecut
E gravata în a ochilor retină
Un secret ce nu l-am spus.
Prin toamna rece mai pășesc
Prin gânduri mi te caut iar
Dar glasul frunzelor ce cad
Îmi spun ca totu-i în zadar.
Încă îmi amintesc şi râsul
Doamne! Cât îmi era de drag!
Și simt cum mắ apucă plânsul
..Lacrimi de dor..cad în pahar.
Știu! Nu mai vii!..si timpul trece
Dar uneori te simt aproape parcă
Ești ce nu voi uita vreodată
Esti gândul cald în toamna rece ...
Șoaptă iubirii
Vreau să-ți alin tristețea
Să-ți văd frumusețea,
Cu dragoste să te copleșesc
Cu inima să te încălzesc.
Să-ți dau ce n-ai avut
Și nici prin minte nu ți-a trecut,
Ce poate iubirea să ofere
Încredere și mângâiere.
În ochi căprui Să mă pierd
Cu ai tăi să mă dezmierd,
Să mă aprind de bucurie
Când noaptea e fumurie.
Te-aș iubi neîncetat
La al inimii Glas turbat,
Care te vrea zi și noapte
Lângă ea, să-i fii aproape.
Cum, unde, când?
Ieri am oferit buchet de flori
Pentru-a mea scumpă soție,
Astăzi vreau să scriu cuvinte
Puse-n rând pe vers de poezie
Nu știu cum să-ncep povestea
Poate unde, când ne-am întâlnit?
Sau să scriu cum suntem astăzi
Și cum visul nostru s-a-mplinit
Fericit trăiesc că sunt iubit
Și că tu ești jumătatea mea,
Dar nu pot să-mi uit trecutul
Și-a mea luptă dusă cu lumea
Mulți au fost mereu cu noi
Dar destui și împotrivă,
Așteptând să vadă barca
Cum plutește în derivă
Erau timpuri foarte grele
Când cu greu am rezistat,
Am muncit să avem pâine
Când la stat, când în privat
Tinerețea s-a-mpletit cu munca
Rar mergând la câte-un chef,
Adunând mulți ani de experiență
Și-apoi promovat sau nu de șef
Clipe minunate-am petrecut
Eu cu tine și copilul nostru,
Până ce el zborul și-a luat
Către școli să-și facă rostu'
.....................
Astăzi, noi suntem mulțumiți
Cu ce-am făcut în astă viață,
Și nu uităm o rugă să-nălțăm
Celui de Sus...în fiecare dimineață!
Другие стихотворения автора
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Ma ierti mămica mea...
Din ochii mamei
Scumpi si dragi,
O lacrima se scurge...
Mamica mea ,nu lacrima ,
Nu are rost a plinge...
Pasesc prin amintiri zimbind...
Iti multumesc, o viata,
Nu-i om pe lume, pe pamint...
Esti firul de speranta...
Oricum in viata as gresi,
Eu vreau ertarea ta...
Si cit de strimb nu as pasi
Ma ierti, mamica mea...
Pentu ( Turcanu Svetlana)
versuri le mele :-)
Scumpi profesori
Ma-nchin in fata voastră
Iubiți, scumpi profesori
Voi ne-ați fost povață
Flori înflorite în zori
..
Ma-nchin cu plecăciune
Vă mulțumesc o viață
Ne-ați dat înțelepciune
Ne-ați cultivat speranță
...
Iar azi cu ușurință
În lume noi pășim
Cu dor recunoștință
De voi ne amintim
(Pentru profesori gim.Bamut)
Amintiri
A fost frumos ....
Dar scurt ...
Nu a fost sa fie ...
Gresisem eu ...asa a fost sa fie
In viata totu-i trecator...
Si ne va trece... poate...
Eu sunt pe un drum ...
Tu pe alt drum ...
Nimic nu se intoarce....
Esti idealul de barbat ...
Cuminte, educat ...
Te-a atras cindva la mine
Sufletul meu intunecat...
Mi-ai daruit lumina..
O voi pastra mereu ....
Credeam ca toti barbati-s dobitoci
Acum nu cred la fel....
Desi-s pi-un drum mai greu acum si cu dificultate..
. Te simt aici ... in gind...
La greu cerindu-ti sfatul...
Cind vei vedea acest mesaj ...
De-l vei vedea vreodata...
sa stii .. cu gindul meu ...
Voi fi mereu aproape....
Iti doresc in calea ta ...
Sa ai parte de iubire ....
Sa te iubeasca cineva ....
cum mai iubit pe mine...
Îmi ceri respect
Și n-am cerut nimic...
Un pic de fericire....
Și am primit în schimb
Amar și chinuire...
Îmi ceri respect...
Dar nu cred că se poate...
Respectul tau a rămas că o carte....
Pierdut și aruncat pe un raft prăfuit
Îl vei găsi cindva tirziu....
Și îți vei aminti că te-am iubit...
Iar eu voi fi departe...
Din nou voi invia...
Va răsări frumos zimbetul pe fata mea...
Voi radia că soarele de fericire...
Și voi uita pe veci...
De a ta iubire...
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Scumpă mea învățătoare
În clasa 'ntîi pășeam cu frică
Dar vocea ei mă liniști
Eram copil, eram prea mică
De toate ea ne-a ocrotit
,,
Ne-a învățat cu duioșie
Că să scriem, sa citim
Azi avem mare bucurie
Că ai tai elevi am fost sa fim....
..
Că boboceii cei de rață
Ne-ai învățat să înotăm
Și acum cu a ta povață
Probleme-n viață rezolvăm...
(Pentru profesoarele de clase primare a gim.Bahmut )
Ma ierti mămica mea...
Din ochii mamei
Scumpi si dragi,
O lacrima se scurge...
Mamica mea ,nu lacrima ,
Nu are rost a plinge...
Pasesc prin amintiri zimbind...
Iti multumesc, o viata,
Nu-i om pe lume, pe pamint...
Esti firul de speranta...
Oricum in viata as gresi,
Eu vreau ertarea ta...
Si cit de strimb nu as pasi
Ma ierti, mamica mea...
Pentu ( Turcanu Svetlana)
versuri le mele :-)
Scumpi profesori
Ma-nchin in fata voastră
Iubiți, scumpi profesori
Voi ne-ați fost povață
Flori înflorite în zori
..
Ma-nchin cu plecăciune
Vă mulțumesc o viață
Ne-ați dat înțelepciune
Ne-ați cultivat speranță
...
Iar azi cu ușurință
În lume noi pășim
Cu dor recunoștință
De voi ne amintim
(Pentru profesori gim.Bamut)
Amintiri
A fost frumos ....
Dar scurt ...
Nu a fost sa fie ...
Gresisem eu ...asa a fost sa fie
In viata totu-i trecator...
Si ne va trece... poate...
Eu sunt pe un drum ...
Tu pe alt drum ...
Nimic nu se intoarce....
Esti idealul de barbat ...
Cuminte, educat ...
Te-a atras cindva la mine
Sufletul meu intunecat...
Mi-ai daruit lumina..
O voi pastra mereu ....
Credeam ca toti barbati-s dobitoci
Acum nu cred la fel....
Desi-s pi-un drum mai greu acum si cu dificultate..
. Te simt aici ... in gind...
La greu cerindu-ti sfatul...
Cind vei vedea acest mesaj ...
De-l vei vedea vreodata...
sa stii .. cu gindul meu ...
Voi fi mereu aproape....
Iti doresc in calea ta ...
Sa ai parte de iubire ....
Sa te iubeasca cineva ....
cum mai iubit pe mine...
Îmi ceri respect
Și n-am cerut nimic...
Un pic de fericire....
Și am primit în schimb
Amar și chinuire...
Îmi ceri respect...
Dar nu cred că se poate...
Respectul tau a rămas că o carte....
Pierdut și aruncat pe un raft prăfuit
Îl vei găsi cindva tirziu....
Și îți vei aminti că te-am iubit...
Iar eu voi fi departe...
Din nou voi invia...
Va răsări frumos zimbetul pe fata mea...
Voi radia că soarele de fericire...
Și voi uita pe veci...
De a ta iubire...
nica