Iluzia întoarcerii

Şi-am pus tăcerea mea pe-o foaie

Așteptând cuvintele în zori.

Sunetul tăcerii, se simte doar in

ploaie.

lar versurile se văd doar printre

nori.

Cuvintele purtate prin vânturi

străine,

Se-așează pe ståncile inalte,

Se-aud ecouri de poezie,

Le vezi aici, dar sunt in altă parte.

Se pare-n noaptea asta, că plouă fără milă 

Un ropot de-amintiri inundă sufletul meu tot

Închid lumina și visele-mi se-nclină

Sub umbra nesfârșită a gândurilor. 

Mi-ai fost o dulce și frumoasă nebunie

Si-ai valorat mai mult decât orice rațiune,

Secretul sufletului ce mi-a șoptit 

Că cel mai important decât să înțelegi este...să simți!

Și trăirile noastre mă lovesc ca un fulger

Cele frumoase își susțin mereu toastul

Și-ncepe să plouă de dor la mine în suflet

Și deja... cuvintele, nu își mai au rostul.

Au mai rămas câteva clipe din anul în care tot te-am

asteptat,

Și sper ca în cel ce urmează, să nu o mai fac...

Au trecut atâtea luni de când nu ne-am mai auzit

Privesc în jurul meu, nu te văd, dar te simt.

Mi-ai lasat inima grea... sufletul ciunt

De când ai decis să mă laşi în trecut...

Mai ești doar în versuri scrise într-un strigăt mut. 

...N-ai fost nicicum ceea ce am crezut...

N-ai fost nici ce-ai făcut să pară.. 

Cândva credeam că tu ești special

Că am fost "2" cândva,  nicicând o să doară...

Dar uită-te la mine cum termin acest an.

Anul în care te-am tot așteptat,

Am pierdut orice speranță, inclusiv inima...

E anul în care sufletul mi-ai condamnat,

Cu tăcerea ta cruntă și nepăsarea ta...

Sa intorci priviri e o aromă fină

Ca taina unui vin demult gustat,

Chiar dacă cel ce-a pus-o în lumină,

S-a retras din cupajul învătat.

lar lacrima de ieri nu a fost slăbiciune,

Ci doar dovada unui suflet  pur

O irosire de trăiri si pasiune

Ce s-a topit în orgoliul din jur.

O falsă pierdere-i de fapt o salvare,

Când se înțelege ecuația propriei valori

Trecutul devine o umbră-n depărtare,

Un fundal sters ce nu mai dă fiori.

Rămâne liniștea de-a merge înainte,

Pe-un drum spectaculos si regăsit,

Lăsând în urmă doar simple cuvinte

Și un capitol, ce greu s-a mai sfârsit...

E-o noapte întunecată, flămândă de o lună plină 

Nu știu de-mi plouă-n suflet sau e vremea de afară 

Vreau să te scriu în versuri, c-o rază de lumină 

Poate așa dorul de tine, azi, nu o să doară...

Cât mi-e de dor, oricât aș vrea, nu pot descrie 

Îmi ești și vis, dorință arzătoare dar și chin

Ești gândul ce noaptea mă cuprinde

Într-un pahar de poezie plin...

Și pare că visele nu îmi mai sunt de-ajuns

Prin amintiri cu noi, gândul îmi stă ascuns

Amintiri una și una, care de care mai frumoase,

Ce dăinuiesc în suflet...de-aici nicicând nu au fost scoase!

Și năvălesc peste mine și nu pot să le opresc

Toate par să îmi amintească cât de mult încă îmi lipsești 

Și mă conving a nu știu câta oară, încă o dată,

Că tot ce-a fost frumos cândva, timpul nicicând nu o să șteargă!

Doi ani de când ne-am cunoscut, un an de când ne-am frânt,

Eu te-am păstrat în amintiri și gânduri cu dorul in brațe 

Tăcerea ta deși mă doare o port drept legământ 

C-o să ne terminăm povestea într-o altă viață...

Până atunci o să te scriu în tot și-n toate

Chiar de pe-acest pământ nicicând n-o să mai fim

....din tot, a mai rămas doar poza într-un sertar cu amintiri uitate,

Și dor... de vin, îmbrățișări... iluzii...un infinit...

O altă toamnă ce-minvorbește despre tine,

Deși ne-am pierdut pe drumuri diferite,

Din senin, un gând spre tine iar revine,

Căci în suflet am rămas cu doruri infinite.

Că de-ar fi să ne-ntâlnim o clipă

Cu-n vin de soi să ne petrecem timpul,

Să stăm strâns în brațe, fără de risipă,

Că-i toamnă-afară și e rece anotimpul.

Ploaia bate-n geamuri cu stropi de rugină,

Frunzele pe străzi încep să se adune,

Vântul de afară cântă în surdină,

Gândul meu spre tine vrea să mai răsune.

Și de-o fi vreodată să nu ne-ntâlnim,

Voi păstra speranța, alungând suspinul,

Toate trec și vin, noi doar le privim...

...Doar că ne trece timpul...

Sufla si rasuna
Vintul prin poteci
Caci este o zina
Frumoasa de ingeri
Ea sta si asteapta
Sa plece undeva
Doar s-o astepte
Dragostea sa
Si uite-ntr-o zi
Apare pe un cal
Un print din poveste
Pe un nazdravan cal
Ei merg prin padure
Prin negre poteci
Pasesc peste muntii
Si apele reci
Si cind a ajuns
Mirare a fost
Castelul distrus
Si tatal mort
Cu glasul duios
Printul a spus
Eu,mama,m-ansor
Iar ea,n-a raspuns
Si mindra domnita
Din ochi a clipit
Si pentru intiia oara
Mama ,i-a zis
Afara-i un soare
Un nor auriu
Si pare ca-i seara
Pe cer e pustiu
Tu floare gingasa
Tu, poti iubi ?
Ce ai atita frumusete
Sau poti uri ?

am un nod un gât

și simt cum mă apasă

pe dinăuntru sunt urât

cu un dor ce nu mă lasă

un dor, de vremurile noastre

care cândva au contat

acum sunt alea voastre

altceva n am căutat

voiam doar sa fiu iubit

dar acum ce s a ales

in inimă sunt zdorbit

păcat că nu ai înțeles

uneori îmi vine să fug

căci mă apasă dorul

pe mine însuși mă distrug

și simt cum îmi iau zborul

Este vorba despre mine
Greu înțeleasă de oamenii de rând
Complicata de iubit pentru începători
Lăudată de oamenii puri și uneori,
Alungata de răutățile, nespasarile lor

Cât pot să iubesc?
Mă dăruiesc trup și suflet
Dar mulți preferă doar niște bucăți
Poate te întrebi de ce,
De ce continui să fiu la fel?
Chiar de pic la pământ,
De rămân mereu doar scrum...

Aleg să fiu eu, aleg să le dovedesc
Că oricând de mult încearcă ei, eșuează mereu
Din cauza nepăsării lor, neatenției.
Se dedică doar un timp, iar după uită,
Uită de unde au început,
Uită de scopul lor.

Eu evoluez, nu-mi fac schimbări
Nu sunt o haină pe care o porți doar un timp
Nu sunt o floare ce după schimbarea anotimpului se va ofili
Sunt un suflet ce mereu va dovedi
Ca încă exista oameni puri, dar greu de prețuit

Sunt a ceea lumina, ce mereu te va aștepta
La sfârșitul tunelui, chiar de vei eșua
Sunt acea ploaie caldă, de stai de drag în ea
Sunt acel pământ de pășești cu picioarele goale
Fără frică de bătături.

Pot fii și furtuna, greu de crezut
Pot fii fulgerul ce te poate zdrobi
Pot fii apusul când tu aștepți un răsărit
Aș putea fii și singurul tău sărut plăcut.
Tu de-ți controlul, eu îți spun cum sa conduci!

Se tot vorbește că moartea-i dureroasă,

Că este neagră și are coasă,

Că n-are chip și-i tare fioroasă,

Dar nouă celor căzuți în ale amorului visări nici că ne pasă!

Îndrăgostiții știu că dragostea și viața-i tot ce contează!

Iubito astăzi am aflat o taină a iubirii

Căci Duhul Sfânt vorbește și prin tine...

Mi-ai spus cum o iubire mare

Se sechestrează.....

Chiar dacă termenul ăsta nu sună bine...

Căci eu adusul-am în pomenire

Ei bine cum?

Să afle fiecare!

Noi doi iubito știm...

Cum să poți face o iubire pe veci nemuritoare,

Sau să n-o lași să zboare...

Voi însă cititorii,

Citiți titlul la poezie,fiecare!

(11 februarie 2024 Vasilica dragostea mea)

Stau si ma gandesc
Cum oare pot sa te iubesc...
Dupa atatea drame si certuri
Tot impreuna sa stam fara regereturi..
 
Farmecul pe care
Nu stiu cine mi l a pus
Sa te iubesc nespus;
Ma face vulberabil
In preajma chipului tau fermecabil..
 
Sa ne despartim
Nu as suporta
Sa fi in bratele altuia..
M-ar duce pe drumuri grele
In gandurile mele..
Care nu vor mai fi la fel de curate
Ci doar pline de ale tale fapte.
 
Te iubesc pentru sufletul tau minunat
Dar si pentru al tau fapt
De a fi cu tine prin tuneluri
Ale dragostei .. ce presupune
Amor fara amaraciune.
 
Poate ca nu sunt poet
Dar numai pot sa te iubesc discret.
Vreau sa stie lumea toata
Ca am dat de acea fata.
 
Acea fata care, ma scapa din picioare
Cea care sufletul mi-l alina
De crizele , care acum zici ca-s din faina.
 
De la pretentii la fapte
Cand e vorba de onestitate
Caracterul mie dorinta vie
Ce de la tine mi am furat-o mie.
 
Cand sunt in preajma ta
Parca sunt altcineva
Nu stiu ce s-a intamplat
Dar trecutul meu foarte patat
Il pot lasa deoparte
Tinandute pe tine aproape.
 
Tot timpul am fost singuratic
Deobicei chiar foarte neindemanatic
Dar preajma ta face parte
Sa fac totul ca la carte.
 
Înainte nu credeam in iubire
Dar ochilor nu i venisera sa creada
Inima bătea … cât pe ce sa cadă
Nu știam daca am iluzii
E ca si un drog care pe zi ce trece
Sevrajul nici-o sansa să mai plece.
 
Vreau sa fi mamă a ai mei copii
Să-mi pot zice inimii ,
Ca însfarșit am câștigat
Ca pe tron… un împărat
Durerile le ai alungat
Din sufletul meu sfâșiat.
 
Chiar si cand nu vei mai fi
Te voi tine acolo in adancul inimii
Pentru ca nu stiu cat voi rezista
Caci mie greu fara tine a sta
Probabil voi venii dupa tine
Fara a pune pret pe mine.

NOPȚI  FĂRĂ  SOMN  ȘI  VISE

SE ȚES  ADES , ANOMALII

PE  UNDA  VISELOR  ,TRIMISE .

SE  SPARGE  ZIUA  ÎNTR-UN  CEAS ,

CLEPSIDRA  ÎȘI  PIERDE  PLINUL ,

MĂ  LAS  PIERDUT ,CĂCI  UNDEVA

ÎMI  VOI  GĂSI  DESTINUL!...