Chemarea
Caut liniștea de alta dată,
zâmbetul a dispărut,
mimez un zâmbet schițat plin de durere,
spune mi cât de tare ai vrut distrugerea aceasta,
privesc oglinda și vad durere,
pot numără clipele,
zâmbetele noastre false irosite,
durerea m a transformat intr un manechin,
atâta durere în suflet,
atâta iertare de păcate,
atâta ceartă în suflet,
șterge-mi dragă inimă, vocea iritată
gândul de a fi înțeles,
păcatul de a fi iertat,
sărută mi buzele,
simte sângele care revarsă,
lacrimile ajung prea departe,
strânge-mi sufletul aproape,
simte-mi chemarea de ajutor,
simte dorul meu de chemare,
iubește mi trupul ce plânge,
buzele mimează și suflă ușor un simplu "AJUTOR"
de ce nu vezi chemarea?
de ce nu mi privești ochii îndurerați?
plină de durere, azi rostesc "INTELEGE MA"
Категория: Стихи про любовь
Все стихи автора: Petronela Crenganis
Дата публикации: 16 апреля 2023
Просмотры: 796
Стихи из этой категории
Bătrâni furați de zile
-Un ochi ca să privească cerul,
un zâmbet să-mi aștearnă seara,
din vise să-mi culeg misterul,
lăsați-mi vie primăvara!-
Amurgul stă să piară-n noapte,
pe străzi lumina prinde umbre,
visează flori să spună șoapte
şi stau bătrâni în sate sumbre.
Un colţ de cer în gând coboară,
din geamuri pier luciri de viață,
prin noapte umbre se strecoară
şi plâng bătrâni uitați în ceață.
Prin nouri luna stă să piară,
din cer o ploaie lin coboară,
se-așterne-un sunet de vioară
şi sunt bătrâni flămânzi în țară.
Mai joacă focul viu în tindă,
în beznă doruri stau umile,
tăcut, trecutu-i prins pe grindă
și pier bătrâni furați de zile.
De ce-ai spus...Nu?
Te simt pe tine de departe
Cum încă tu aștepți să vin,
Dar am un zid înalt în față
Pe care nu pot să-l înclin
Nu știu cum el s-a ridicat
Și-a pus o barieră intre noi,
Geaba sărut și-mbrățișări
Cănd pe-năuntru suntem goi
Eram al tău, un făt frumos
Iar tu a mea zâna cea bună,
Lumea prin spate ne vorbea
Iar noi râdeam că e nebună
Mergeam lipiți unul de altul
Și ne opream pentru sărut,
Ce fericire am putut simți
Când mâna ta eu am cerut
Nu pot să uit cum lacrima
Ți-a curs de după pleoapă,
Dar ai rostit cuvântul iartă
Și ai mai zis, te rog așteaptă
Timpul și-a urmat parcursul
Iar noi ușor ne-am depărtat,
Și întrebări îmi pun și astăzi
De ce-ai spus Nu și-ai refuzat?
Poate tunel aș fi putut săpa
S-ajung aproape de inima ta,
Ușor am renunțat, sunt fericit
Cu ce mi-a hărăzit mie...soarta!
Nu-ți cer nimic
Nu-ți cer milioane,
Ci doar o floare
Însoțită de un sărut
Nu am nevoi de mai mult
Nu-ți cer cadouri scumpe,
Ci dragostea ta să-mi umple
Inima cu simple gesturi
Și să-mi fi alături.
Să împărțim visuri
Contează pentru mine
Să facem împreună amintiri
Doar eu și cu tine
Numai un gest romantic,
Ceva autentic
Și mă vei cuceri
Cu rețeta inimii.
Zâmbetul tău în tablou
Cel mai potrivit cadou
Inima ta de stea
Jumătatea care-mi lipsea.
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Te aud în tăcere…
Te aud în tăcere cum chemi alt cuvânt,
De parcă iubirea se naște din vină,
Și simt cum distanța devine mormânt,
Iar inima tristă amarnic suspină.
Te port ca pe-o rană ce ustură-întruna,
Și sângele-mi curge în valuri fierbinți,
Tu sorbi cu alt suflet prigoana, minciuna,
Iar eu beau tăcerea din ochii-ți cuminți,
Și calc îndrăzneț pe cioburi de abis,
Și sângele curge, și rana mă doare,
Și-n fiece noapte îmi dăinui în vis,
Ca o umbră ferită de lumină și soare.
Mi-e dorul o candelă stinsă pe prag,
Tu ești amintirea ce-n alte lumi tace,
Doar nopții și lunii îi mai sunt drag,
Și-o stea căzătoare în brațe îmi zace.
Bătrâni furați de zile
-Un ochi ca să privească cerul,
un zâmbet să-mi aștearnă seara,
din vise să-mi culeg misterul,
lăsați-mi vie primăvara!-
Amurgul stă să piară-n noapte,
pe străzi lumina prinde umbre,
visează flori să spună șoapte
şi stau bătrâni în sate sumbre.
Un colţ de cer în gând coboară,
din geamuri pier luciri de viață,
prin noapte umbre se strecoară
şi plâng bătrâni uitați în ceață.
Prin nouri luna stă să piară,
din cer o ploaie lin coboară,
se-așterne-un sunet de vioară
şi sunt bătrâni flămânzi în țară.
Mai joacă focul viu în tindă,
în beznă doruri stau umile,
tăcut, trecutu-i prins pe grindă
și pier bătrâni furați de zile.
De ce-ai spus...Nu?
Te simt pe tine de departe
Cum încă tu aștepți să vin,
Dar am un zid înalt în față
Pe care nu pot să-l înclin
Nu știu cum el s-a ridicat
Și-a pus o barieră intre noi,
Geaba sărut și-mbrățișări
Cănd pe-năuntru suntem goi
Eram al tău, un făt frumos
Iar tu a mea zâna cea bună,
Lumea prin spate ne vorbea
Iar noi râdeam că e nebună
Mergeam lipiți unul de altul
Și ne opream pentru sărut,
Ce fericire am putut simți
Când mâna ta eu am cerut
Nu pot să uit cum lacrima
Ți-a curs de după pleoapă,
Dar ai rostit cuvântul iartă
Și ai mai zis, te rog așteaptă
Timpul și-a urmat parcursul
Iar noi ușor ne-am depărtat,
Și întrebări îmi pun și astăzi
De ce-ai spus Nu și-ai refuzat?
Poate tunel aș fi putut săpa
S-ajung aproape de inima ta,
Ușor am renunțat, sunt fericit
Cu ce mi-a hărăzit mie...soarta!
Nu-ți cer nimic
Nu-ți cer milioane,
Ci doar o floare
Însoțită de un sărut
Nu am nevoi de mai mult
Nu-ți cer cadouri scumpe,
Ci dragostea ta să-mi umple
Inima cu simple gesturi
Și să-mi fi alături.
Să împărțim visuri
Contează pentru mine
Să facem împreună amintiri
Doar eu și cu tine
Numai un gest romantic,
Ceva autentic
Și mă vei cuceri
Cu rețeta inimii.
Zâmbetul tău în tablou
Cel mai potrivit cadou
Inima ta de stea
Jumătatea care-mi lipsea.
Mi-e dor
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de noi
Ce-a fost odat’
Ce-a fost în doi
Mi-e dor de zile
Mi-e dor de mor
Ce-ai pus în mine
Ce-aduce nor
Mi-e dor de soare
Mi-e dor de brazi
Ce-a fost visare
Ce nu e azi
Mi-e dor de muză
Mi-e dor de ochi
Ce-aduce lacrimi
Ce-am scurs pe drum
Mi-e dor din suflet
Mi-e dorul stors
Mi-e dor de tine
Mi-e dor de tot
Te aud în tăcere…
Te aud în tăcere cum chemi alt cuvânt,
De parcă iubirea se naște din vină,
Și simt cum distanța devine mormânt,
Iar inima tristă amarnic suspină.
Te port ca pe-o rană ce ustură-întruna,
Și sângele-mi curge în valuri fierbinți,
Tu sorbi cu alt suflet prigoana, minciuna,
Iar eu beau tăcerea din ochii-ți cuminți,
Și calc îndrăzneț pe cioburi de abis,
Și sângele curge, și rana mă doare,
Și-n fiece noapte îmi dăinui în vis,
Ca o umbră ferită de lumină și soare.
Mi-e dorul o candelă stinsă pe prag,
Tu ești amintirea ce-n alte lumi tace,
Doar nopții și lunii îi mai sunt drag,
Și-o stea căzătoare în brațe îmi zace.
Другие стихотворения автора
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
Ca o flacăra de foc
ca o flacăra de foc,
inima suna ocupat ,
aici totul s a terminat,
o iluzie de iubire a fost,
un circuit de scuze și iertări,
însă inima a spus azi acum,
"TE AM IUBIT SI VEI RAMANE O AMINTIRE"
prea mult interes și iubire nemaipomenită,
pentru persoane ușoare,
sună acum ocupat în sufletul meu,
un strigat amarnic îți suflă :
"nu ai fost niciodată omul pe care l am iubit"
a fost o iluzie prostească, și gândirea mea excesivă,
un viitor frumos ai lăsat în spate,
și ai ales viata care te ar distruge,
oamenii nu se schimba,
oamenii îți lasa impresii,
și la sfârșit îți lasă urme
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
Ca o flacăra de foc
ca o flacăra de foc,
inima suna ocupat ,
aici totul s a terminat,
o iluzie de iubire a fost,
un circuit de scuze și iertări,
însă inima a spus azi acum,
"TE AM IUBIT SI VEI RAMANE O AMINTIRE"
prea mult interes și iubire nemaipomenită,
pentru persoane ușoare,
sună acum ocupat în sufletul meu,
un strigat amarnic îți suflă :
"nu ai fost niciodată omul pe care l am iubit"
a fost o iluzie prostească, și gândirea mea excesivă,
un viitor frumos ai lăsat în spate,
și ai ales viata care te ar distruge,
oamenii nu se schimba,
oamenii îți lasa impresii,
și la sfârșit îți lasă urme
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
Ca o flacăra de foc
ca o flacăra de foc,
inima suna ocupat ,
aici totul s a terminat,
o iluzie de iubire a fost,
un circuit de scuze și iertări,
însă inima a spus azi acum,
"TE AM IUBIT SI VEI RAMANE O AMINTIRE"
prea mult interes și iubire nemaipomenită,
pentru persoane ușoare,
sună acum ocupat în sufletul meu,
un strigat amarnic îți suflă :
"nu ai fost niciodată omul pe care l am iubit"
a fost o iluzie prostească, și gândirea mea excesivă,
un viitor frumos ai lăsat în spate,
și ai ales viata care te ar distruge,
oamenii nu se schimba,
oamenii îți lasa impresii,
și la sfârșit îți lasă urme
Focul inimii
inima mi e frântă, încercând sa găsesc liniștea în bratele lui,
lacrimile ard,și surâzând de dor țipă,
mi e greu sa vad realitatea la care sunt expusă, alerg de adevăr și mă scufund în durere,
viața îmi oferă greutăți, obiective/lucruri la care nu poți sa le faci fața.
gândurile negativiste îmi acoperă toată imaginația, creativitatea, și stropii ăia de culoare,
ma lupt cu întunericul din interior, să mi smulg frica și teama de a mă pierde,
sufletul nu exista, dar îl simt de la atâta durere,
inima țipă, o pot auzi atunci când lacrimile curg pe obraz,
ma uit în jur, și vad totul ofilit, locurile pe care odată le vedeam cu fericire au devenit "cioburi ale tristeții" ,
totul s a schimbat, până și trupul pe care il ascundeam.
Ca o flacăra de foc
ca o flacăra de foc,
inima suna ocupat ,
aici totul s a terminat,
o iluzie de iubire a fost,
un circuit de scuze și iertări,
însă inima a spus azi acum,
"TE AM IUBIT SI VEI RAMANE O AMINTIRE"
prea mult interes și iubire nemaipomenită,
pentru persoane ușoare,
sună acum ocupat în sufletul meu,
un strigat amarnic îți suflă :
"nu ai fost niciodată omul pe care l am iubit"
a fost o iluzie prostească, și gândirea mea excesivă,
un viitor frumos ai lăsat în spate,
și ai ales viata care te ar distruge,
oamenii nu se schimba,
oamenii îți lasa impresii,
și la sfârșit îți lasă urme