80  

Ceți

Cuvintele tale, mii de săgeți,

Credeam că e soare, dar sunt numai ceți,

Credeam că iubirea domoală e doar,

Dar  ea e cenușă, nici urmă de jar,

Și lacrimi se varsă,și ochii sunt goi,

Credeam că e bine, si-acum cad doar ploi

In inima-mi muta și tristă acum,

Credeam că e soare, dar e un taifun

Ce mă răvășește,și mor,și apun,

Dar o dimineața veni-va cândva,

Credeam că e soare, iluzia mea,

Nu caut lumina,trădarea e grea,

Dar un vis se naște din cenușa ce ea,

Inima-mi rece, din mine făcu,

Și-n visul acesta nu mai ești tu...


Категория: Стихи про любовь

Все стихи автора: Monica P poezii.online Ceți

Дата публикации: 17 августа

Timp de citire: ~1 min.

Просмотры: 188

Авторизуйтесь и комментируйте!

Другие стихотворения автора

Chipul inimii

Chipul meu nu l-am ales eu,

Îl poți privi cu nepăsare,

Dar în pieptul meu e inima...

Chipul ei e ninsoare,

E val, e clopot, e floare...

E simfonia tristeții și a fericirii,

E apus și răsărit,

Și mai presus de toate e infinit...

Еще ...

Bine

Ți-am pus o inimioara și tu mi-ai răspuns ,,Bine",

Și inimioara lipsa a rupt ceva din mine,

Tu ești o barca care mă poarta-n siguranță,

Iubesc aceasta barca, dar marea înseamnă viață...

As vrea sa-not in larg,să simt nemărginirea,

Ți-am pus o inimioara, ce tristă mi-e privirea,

Căci inima pereche nu va veni vreodată,

Știu asta atât de bine,acum,

Cu-o aripa iubirea nu are cum sa zboare,

Ți-am pus o inimioara că o aripă pierduta,

Iar inimioara lipsa ei steaua mea căzută...

 

Еще ...

Randunelele

Privesc rândunelele,

Zborul lor e atât de sublim și pur...

Ar putea o rândunica ucide?

Se spune că omul e cea mai evoluată ființă,

Dar mă uit la rândunele:

Zboară lin pe cerul albastru,

Departe de pământul pângărit...

Se spune că omul e cea mai evoluată ființă,

Privește zborul păsărilor doar,

Și contrastul dintre uman și divin

Va crea o prăpastie rece,

Că un trist infinit....

Еще ...

Scrum

Trăiri uriașe ma-nvaluie-acum,

Mi-e flacăra inima,și stea,și taifun,

Și nici diamantele nu au al ei preț,

Am cearcăne negre și urlu nebun,

Din toate acestea de ce fi-va scrum?...

Еще ...

Vantul

Se aude vântul. In inima mea furia creste. Săgeata aceea a ei a făcut o rana adâncă, dar el a imbratisat- o. Șuierul vântului acoperă simfonia frumoasa a unei povesti. Cândva, versurile mele erau flori roșii, și albe, azi sunt fulgere. Sau tăceri. Poate credeai că vreau lauri, coroana de regina. Știu,așa părea. Dar nu vroiam decât scânteia născută din dansul spiritelor noastre. A apărut ea și mi-a spus: Ești nimeni. Tu ai imbratisat-o. Poate sunt nimeni, dar pulberea poate ascunde praf de diamante uneori- sentimentul sublim transpus în vers,sau trăirile dăruite, sau nesinguratatea, sau acea conexiune invizibila născută din compatibilitate. Lasă, îmbrățișarea data ei a fost aripile negre ale nepăsării tale ce m-au sufocat cu îmbrățișarea lor. Să cânte vântul,să urle,să șuiere tulburător, ultima lacrima ce cade pe obrazul tau sau al meu s-o risipească. E apus,e noapte, e frig, pașii mei se îndepărtează și vântul îmi flutura pletele negre iar ochii mei căprui privesc spre neant...

Еще ...

Picuri

Timpul ne leagă pe-amandoi,

Atâtea clipe, atâtea ploi,

Ca și Icarus către soare

E povestea noastra-n doi...

Ca lanțurile de otel

E dependenta dintre noi,

Doi prizonieri fara de țel

Visând la stele, triști și goi...

Și totuși, picurii reci ce suntem noi,

Deși ne-nfrigureaza pe-amandoi

Prin farmecul căderii lor ne leagă

Deși nu-i scris, ca soarele și luna,

Magic și minunat sa se atragă...

Dar ei, de-ar fi sa se despartă, știu,

Că-n inima le-ar fi pustiu,

Și universul lor cel stins

I-ar bântui în gând, in vise, in târziu...

Еще ...

Стихи из этой категории

Ненавижу

искал тебя долго, но дольше не мог, 
После целого мира, не чувствуя ног.
Ты обещала ждать у порога миров, 
Я щёл мимо них, не замечая углов.

Алый закат заберешь от меня силой, 
Останусь во тьме, тишиною могильной.
Я там был, и вот я там сегодня вновь.
Я ненавижу тебя, ненавижу любовь.

Еще ...

Steaua poeziei

Tu nu știi că versul scris

E un far aprins în zare,

O lumină-n cer deschis

Ce în noapte dă răbdare?

 

Poezia-i stea ce-nvie

Dorul blând ce ne alină,

Scut fragil de armonie

Pentru inimi ce suspină.

 

Ea răsare să ne-mbrace

Cu iubire și visare,

Să ne țină-n brațe, pace,

Până-n vara viitoare.

Еще ...

Viitor

Ce frumoasă ești,

Zână dragă din povești!

Să plecăm în lume aș vrea,

Să te fac mireasa mea.

 

Ce specială ești,

Fată dragă din nămeți!

Să-mi zidesc casa aș vrea.

Să fii tu familia mea.

Еще ...

Tăcerea

Amurgul e tăcerea și pasiunea de-a privi

Hipnotizați ,

În iubirea noastră fără de lume

Căci noi doi și fără ei putem trăi ,

Unde tu ești totul și eu sunt totul

Iar nimeni nu ne poate opri .

 

Întunericul e crud și nu mă lasă 

Să te văd ,

Mă cert cu el pentru o secundă

De iubire ,

Și-i promit până-n zenit

Că mult voi avea de suferit 

Dacă nu voi avea chipul tău

În mâinile mele .

 

Strig după ajutor , dar nimeni nu 

Răspunde ,

Așa că plec iubire , numai

Pentru tine

Să fur soarele de pe cer

Să fugim în lumea noastră 

Să putem să ne iubim , etern .

Еще ...

Ultima scrisoare în vânt

Pe fereastra veche, plouă cu regrete,
Umbrele se plimbă, pe pereți, discrete.
Căutam în noapte chipul tău pierdut,
Într-un vis străin, pe care l-am avut.
Am lăsat cuvinte să se stingă-n seară,
Ca o frunză moartă, într-o toamnă rară.
Și timpul fuge, fără să ne vâneze,
Dacă inima mai bate sau se zbate-n piese.
Dar tu rămâi, acolo unde lumina nu apune,
Singura tăcere, în această lume.
O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,
Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.
Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,
O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.
Nu pleca acum, când noaptea e aproape,
Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.
Am adunat dorințe în palmele goale,
Să le pun pe pragul drumului tău, în cale.
Dar vântul le-a luat, și le-a dus departe,
Peste mări și țări, dincolo de moarte.
Rămâne doar ecoul, unei clipe sfinte,
Când tot ce ne-am spus, arde-n cuvinte.
O, iubirea mea, trecătoare ca un gând,
Te-am strigat prin ploi, te-am căutat cântând.
Ești tot ce-a rămas, din tot ce-am fost odată,
O stea rătăcită, în lumea-ntunecată.
Nu pleca acum, când noaptea e aproape,
Lasă-mi doar iubirea, să ardă-n șoapte.
Și chiar dacă lumea se va prăbuși,
În ochii tăi, eu tot te voi găsi.
Nu e nevoie de cuvinte mari,
Suntem doar doi, în univers, rari.
În vânt, scrisoarea mea se pierde-ncet,
Rămâi cu mine, ca un vechi poet.
Doar tu și eu în noaptea care trece.
Еще ...

Susține Poezii Online

Sprijinul tău ajută Poezii Online să crească frumos. Donația susține dezvoltarea, îmbunătățirile și acest spațiu dedicat creațiilor personale, locul unde poezia și textul literar aduc inspirație, liniște și o gură de aer pentru suflet.

Îți mulțumim că lași poezia să dăinuie. 🤍