Văd toamna în ochii ei
Mama este darul pe care, primindu-l
Uităm în timp să îl preţuim,
Este cadoul pe care-anotimpul
Îl vestejeşte ca noi să-ntinerim.
Suferă, râde şi plânge cu noi
Trece şi munţii, şi marea, prin frig şi prin ploi
Lupta ca o tigroaică, făcând război
Cu cei ce vor să ştirbească bucuria puilor ei.
Îmi priveam azi propria mamă
Şi mă-nfioram cu gândul că ieri
Era tânără precum o primăvară
Iar azi, văd toamna în ochii ei.
Ce-o să fac oare, când va veni iarna,
Şi când tăcută va fi pe veci,
Când doar amintirea şi poza din ramă
Îmi va aminti de chipul ei dulce şi vocea ei blândă,
Ce-mi încălzea deseori lacrimile dureroase şi reci...?!
Категория: Стихи посвящены матери
Все стихи автора: inimadeargint
Дата публикации: 29 сентября 2017
Просмотры: 2418