Категория: Стихи о природе
Все стихи автора: Anișoara Iordache
Дата публикации: 9 мая 2023
Просмотры: 751
Стихи из этой категории
Poienița din pădure
În poiana din pădure
Soarele blând s-a ivit
Cu a lui raze, pare a spune
Vă salut și bun venit
Iarba în rouă strălucește
Viață parcă a căpătat
Mătăsoasă ea zâmbește
Hai veniți , v-am așteptat
În alt colț de poieniță
Lăcrimioare au înflorit
Gingașe și chiar micuțe
Sufletul ne-au îmblânzit
Se adună mic și mare
Și admiră-n lung și lat
Cât parfum în astă floare
Raiul ăsta ne-a frăpat.
Râsul din codru
Râsu-i falnic și duios,
În lume nu-i mai frumos,
În codru noaptea se aude,
Armonia-n el pătrunde!
Gros,subțire minunat,
Tăcerea o rupe-n data,
Falnic și maestos,
Emanând un timp frumos!
Bufnița l-a emanat,
Falnică-i este făptura,
Cu ochi mari și visători,
Făptura-i râde până-n zori!
Noaptea iată c-a venit,
Bufnița râzând așteaptă,
Lumea parcă s-a trezit,
Taina-i searată!
Îmi pare că va ninge-n toamnă
Îmi pare că va ninge-n toamnă,
Că e frig și e vânt mare,
Ploaie , ploaie multă toarnă,
Acuș, acuș de o să ningă .
Mă uit în fereastră și-i mai frig,
Fulgul vrea să vină,
Vreau pe toamnă s-o oblig,
Fulgul parcă dori să spună,
În țară să sosească,
Și pe noi să ne înveselească.
Nervi de toamnă de George Bacovia în spaniolă
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Nervios de otoño
Es otoño, es susurro, es sueño...
Los árboles, en la calle, suspiran;
Está tosiendo, está llorando, está vacío...
Y hace frío y hay niebla.
Amantes, más enfermos, más tristes,
En las carreteras hacen gestos extraños.
Y sale, del sueño eterno,
Caen pesados, mojados.
Me quedo, y voy, y vuelvo,
Y los amantes me entristecen profundamente.
Tengo ganas de reír sin sentido
Y hace frío y hay niebla.
Regina Nopții
În poiana înseninată
De cu seară greieri cântă
Iarba moale-n talpa vie
Te-nfioara și încântă.
Iar, când totul pare sfânt
Și când liniștea se lasă,
Se aude, slab în crâng,
Un glas de mogâldeață.
Era ea, înmiresmată,
Cu petalele-i vioaie,
Regina Nopții, cine alta
Se trezește in miez de noapte?
Am auzit astă vară
Pe când un corb cerul brăzda
Că lăcusta îi spuse melcului
Tot ce șoarecele știa
Care, la rândul lui,
Pestele și broasca-i spuse
Că ei știau toată povestea
Despre cea din miez de noapte
Căci era așa din vremea
Pe când cocoșul ouă făcea,
Iar pinguinul putea să zboare
În zone tropicale iarna.
Ea a fost o mică floare,
Ca oricare, dar altfel,
Într-o seară, cu raza-i vie,
Luna vede micuța blândă,
Frumusețea ei plăpândă,
Dragostea, inima o-nmoaie.
De dimineață, Soarele,
Nici bine nu apare-n boltă
Căci greierele, pe umăr sare
Și-i șoptește de-a lui sortită
Că pe seară, se iubea
Cu o floare obișnuită.
Înfuriat și egocentric
Îi lasă cerul Lunii
Să ia cu ea toată lumina
Și stelele și norii .
Luna a făcut nuntă
Cu floarea cea obișnuită
Pe tron de stele, încoronată
Să-i fie-n veci regină.
Și așa, a apărut ea,
Cea mai răsărită între flori,
Gardianul nopții tainice,
Regina stelelor.
flux de poeme naani /52
conversații aprinse
la miezul nopții-
greierii din gradină
nu au nici ei somn
Poienița din pădure
În poiana din pădure
Soarele blând s-a ivit
Cu a lui raze, pare a spune
Vă salut și bun venit
Iarba în rouă strălucește
Viață parcă a căpătat
Mătăsoasă ea zâmbește
Hai veniți , v-am așteptat
În alt colț de poieniță
Lăcrimioare au înflorit
Gingașe și chiar micuțe
Sufletul ne-au îmblânzit
Se adună mic și mare
Și admiră-n lung și lat
Cât parfum în astă floare
Raiul ăsta ne-a frăpat.
Râsul din codru
Râsu-i falnic și duios,
În lume nu-i mai frumos,
În codru noaptea se aude,
Armonia-n el pătrunde!
Gros,subțire minunat,
Tăcerea o rupe-n data,
Falnic și maestos,
Emanând un timp frumos!
Bufnița l-a emanat,
Falnică-i este făptura,
Cu ochi mari și visători,
Făptura-i râde până-n zori!
Noaptea iată c-a venit,
Bufnița râzând așteaptă,
Lumea parcă s-a trezit,
Taina-i searată!
Îmi pare că va ninge-n toamnă
Îmi pare că va ninge-n toamnă,
Că e frig și e vânt mare,
Ploaie , ploaie multă toarnă,
Acuș, acuș de o să ningă .
Mă uit în fereastră și-i mai frig,
Fulgul vrea să vină,
Vreau pe toamnă s-o oblig,
Fulgul parcă dori să spună,
În țară să sosească,
Și pe noi să ne înveselească.
Nervi de toamnă de George Bacovia în spaniolă
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şi burează.
Nervios de otoño
Es otoño, es susurro, es sueño...
Los árboles, en la calle, suspiran;
Está tosiendo, está llorando, está vacío...
Y hace frío y hay niebla.
Amantes, más enfermos, más tristes,
En las carreteras hacen gestos extraños.
Y sale, del sueño eterno,
Caen pesados, mojados.
Me quedo, y voy, y vuelvo,
Y los amantes me entristecen profundamente.
Tengo ganas de reír sin sentido
Y hace frío y hay niebla.
Regina Nopții
În poiana înseninată
De cu seară greieri cântă
Iarba moale-n talpa vie
Te-nfioara și încântă.
Iar, când totul pare sfânt
Și când liniștea se lasă,
Se aude, slab în crâng,
Un glas de mogâldeață.
Era ea, înmiresmată,
Cu petalele-i vioaie,
Regina Nopții, cine alta
Se trezește in miez de noapte?
Am auzit astă vară
Pe când un corb cerul brăzda
Că lăcusta îi spuse melcului
Tot ce șoarecele știa
Care, la rândul lui,
Pestele și broasca-i spuse
Că ei știau toată povestea
Despre cea din miez de noapte
Căci era așa din vremea
Pe când cocoșul ouă făcea,
Iar pinguinul putea să zboare
În zone tropicale iarna.
Ea a fost o mică floare,
Ca oricare, dar altfel,
Într-o seară, cu raza-i vie,
Luna vede micuța blândă,
Frumusețea ei plăpândă,
Dragostea, inima o-nmoaie.
De dimineață, Soarele,
Nici bine nu apare-n boltă
Căci greierele, pe umăr sare
Și-i șoptește de-a lui sortită
Că pe seară, se iubea
Cu o floare obișnuită.
Înfuriat și egocentric
Îi lasă cerul Lunii
Să ia cu ea toată lumina
Și stelele și norii .
Luna a făcut nuntă
Cu floarea cea obișnuită
Pe tron de stele, încoronată
Să-i fie-n veci regină.
Și așa, a apărut ea,
Cea mai răsărită între flori,
Gardianul nopții tainice,
Regina stelelor.
flux de poeme naani /52
conversații aprinse
la miezul nopții-
greierii din gradină
nu au nici ei somn
Другие стихотворения автора
Note de Mai/6
trecând cu viteză
pe lângă câmpurile de rapiță-nflorită...
parcă te-ai scufunda în
licoarea acrișoară
a lămâilor.
cerul,
tot mai aproape de verdele grâului...//
ascuțișul vinețiu al privirilor
e domolit
de
polizorul luminii.
flux de poeme naani /57
amurgul cade
ca o cortină
peste neliniști febrile-
în hamac doar amintiri
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
zboruri deasupra zidurilor circulare/4
s-au auzit
ample și-armonioase bătăi din aripi
între cele doua cercuri
de rază egală.
vrajba dintre clanuri,
clevetirile de pe marginea prăpastiilor,
dușmăniile din spatele ușilor închise
au dispărut
când în mreaja pescarilor
se zbăteau
o sută cinci zeci și trei de pești-
vesica piscis, sursa creației.
toate esențele duale ale universului
se-ntrepătrund
într-o respirație.
Note de Mai/6
trecând cu viteză
pe lângă câmpurile de rapiță-nflorită...
parcă te-ai scufunda în
licoarea acrișoară
a lămâilor.
cerul,
tot mai aproape de verdele grâului...//
ascuțișul vinețiu al privirilor
e domolit
de
polizorul luminii.
flux de poeme naani /57
amurgul cade
ca o cortină
peste neliniști febrile-
în hamac doar amintiri
metamorfozele unui gând/5
orășel înfoiat
printre câmpii de ape;
strada principală-i inghițită de
ciocul mirosurilor înțepătoare
de vinuri.
casele, pitite după garduri,
tulburate-s numai
de șuieratul trenurilor rapide.
gara-i pustie,
ecoul unor pași grăbiți
punctează bătăile timpului.
în urmă,
geamantane deschise, saci de dormit,
cărucioare goale....
crochiu liric/12
pe pat,
printre perne brodate,
un firicel de lumină
o punte
ridică spre cer.
luna,
cu-alaiul ei de stele,
grăbită străbate
cătun după cătun.
zboruri deasupra zidurilor circulare/4
s-au auzit
ample și-armonioase bătăi din aripi
între cele doua cercuri
de rază egală.
vrajba dintre clanuri,
clevetirile de pe marginea prăpastiilor,
dușmăniile din spatele ușilor închise
au dispărut
când în mreaja pescarilor
se zbăteau
o sută cinci zeci și trei de pești-
vesica piscis, sursa creației.
toate esențele duale ale universului
se-ntrepătrund
într-o respirație.