Una dintre ele...
Afară-i soare, în casă plouă, cineva o rupt baraca,
Fuego la microfon și Voltaj îi schimbă placa.
Iarbă udă, nu stropită, apă pură de la stat...
Sar copacii pe-arătură, fiindcă-i iar băută nașa.
Fiind în locul băștinaș, poți să vezi o fericire mare,
Oamenii sunt la grătare, copiii nu au stare,
Iși dau cu capu' de borduri, fetele stau la taclale...
Câinii au picioare...
Unu-ncearcă să-și combine vara...
Mai sunt răsaduri inferioare...
Bătrâni ca semnu' de-ntrebare... -> ?
Vor mișcare, pe sedentarism
Ies la vot, CĂ LINg sudoare.
D-ai frumos...prin ciroză, totu-i roz,
Emoji-uriile par să zboare,
Că-s golanii pe Tik Tok
Fără G-uri, au doar GheGhe-n buzunare.
Prin contrast, Techeș pă tine...
Faci în pat, când vine Stresu'...
Soarele lună devine,
Fără sens, se pierde sensu'....
În vecini, o stradă-n dreapta,
Vezi un altfel peisaj....
Sumbru și fără căldură,
Brusc rămâi fără limbaj...
Tună fulgeru' din tobe, fac raliuri ciorile...
Cad semințe fără număr,
Muiesc și-mprejmuiesc...
În seringe toate bolile...
Un delfin în colivie,
Îi Ies păianjenii din burtă,
Vezi scheleți, în carne vie,
Fără dulce... fără turtă...
Vampirii extenuați să sugă,
Cu zale, înloc de dinți,
Șobolani cu patru capete,
Și ei, la rându' lor, plictisiți să fugă...
Fix în mijloc, construit,
Pe-o fundație de cenușă,
Celor omorâți de vi,
Arși sadistic pe-o țepușă.
Un spital, în formă de B,
Și o vorbă sună...
Șoptit, in frica de cuvânt:
,,Acolo stă BABA NEBUNĂ!"
Prinși între pereți calcarici,
Clan de clică clandestină...
Clar, îi crezi medici arhaici,
C-au clacat, pentr-o cretină...
Întuneric abundent pe holuri,
Țevile de gaz au goluri și icoanele au coarne,
Viermii-s morți de la mâncare,
Voluntari înnvoluntari, blocați în roluri oarbe...
Baba stă pe patu' de spital, și doarme...
Unde soare nu răsare,
Avea să vină și apusu',
A pus dracu' p'-unu:
Să se-mpiedice de tocu' ușii...
Ș-acum v-a primi răspunsu'...
Ca băiatu'-mi dimineața,
Se trezește baba, fără jenă,
Într-un glas zice: ,,Davai ceas!",
Și se-apucă să le-arate-o schemă.
Își dislocă maxilaru', cască gura cât s-ajungă,
Strigă: ,,NEI!" Și crăcănat, în fugă...
Saltă doctoru'-n grumaz, ceilalți medici mor... de ciudă.
Îl suje pă omu' meu, și de glugă, în mișcare centrifugă.
Râde, în mișcări de salsa, face: ,,Dame tu Cosita!"
După 2 abdomene, se pornește: cocostârc...
Cu degetele fluturând, cu talent, își înghite limba,
Pleacă, fiindcă deoarece e târg.
Zdrobește zidurile-azilului, sare 4 metrii-n aer,
Cade la fractu'-n DM, te vorbește pe la spate,
Bagă un biliard cu sabia, după îți fumează-n baie...
Bungee jumping fără sfoară, joacă tenis cu grenade...
Brusc ajunge-n Costinești,
Face stage diving, zero rețineri,
Dacă nu ajungi la moaște,
Ajung moaștele la tine...
Bagă mingea sub tricou la folbal... ascunde gramele-n ghete.
Unui grup de tineri, le zice ceva cu SENS... fără oscilație...
,,N-am alunita pe lună și apa-i informație!", după fuge...
Ia autobuzu'-n stație, după tren, că s-a săturat de mers...
N-o uitat de unde-o plecat,
Baba e de cartier, se știe!!!
Revenind în loc natal,
Unde copiii-au capu' spart, pune Vali Vijelie...
Înarmată cu unghera, pentru foc, taie copaci,
Bea juma' de kil de gaz și se face praștie,
Stas pe rime, dă freestyle,
Aruncă dovleceii... lasă micii-n farfurie!...
Când o văd ca pune ketchup... nimeni nu se mai distrează...
Pleacă spre Prea Fericitu', visând c-o penetrează crucile...
Face pasu' în biserică, cu baticu'... se calmează...
Când se-adună toate babele... ea e una dintre ele...
Стихи из этой категории
Bătrânica hoață în daneză
La un magazin de haine second-hand,
Luate, adunate, răsfirate de la orice brand,
O cucoană trecută de prima tinerețe, căci avea cam în jur de 70 de ani, se uită la bustiere,
Sora mai mare a Ceciliei, proprietara magazinului, se uită la femeia cu gesturi grosiere,
O vede că tot stă și moșmondește,
Parcă nimic nu-i mai tihnește,
Trece pe lângă rafturile cu bluze,
Le alege doar pe cele ce au imprimeu cu meduze,
Pune, pune, îndeasă în plasă tot ce găsește,
Nu prea pare că se grăbește,
Mișcările sunt lente,
Nu cedează sub privirile atente
Ale șefei magazinului,
Ce tușește măgărește, admirând poza buletinului,
Bătrânica noastră hoață,
Nu are absolut nicio greață,
Pentru că pofta inimii o răsfață,
S-a produs o boroboață,
La un moment dat, șefa magazinului o întreabă,
,,Aveți sacoșe grele, ați mai fost și pe la alte magazine bănuiesc?",dar baba glumeață îi răspunde: ,,Ia vezi-ți fă de treabă!"
Imposibil să accepte ea o nesimțire ca aceasta, o ia la puricat, bluză cu bluză,
Bătrâna chiar pare confuză,
Îi spune frumos că le-a primit cadou pe multe, foarte multe dintre ele, că a fost recent onomastica ei și de aceea este încărcată cu acele sacoșe,
Și toate cele șapte broșe,
Care din magazin erau luate,
De bătrânică erau de mult uitate,
,, Aveți vreo explicație pentru toate produsele pe care le cărați cu dumneavoastră dintr-un loc într-altul?"
,,Nu știu, nici nu știu cum îmi arată patul."
,,De ce ați mai venit la cumpărături, atunci?"
,,Am vrut să văd ceva frumos?
,, Mă mințiți frumos?"
,,Ce mai înseamnă de fapt frumos?"
,,Mai lăsați-mă cu prefăcătoria asta, că mă prind și singură"
,,Mai uit, da, dar am plătit tot ce am avut de luat, nu sunt genul care fură"
,,Dacă nu vă amintiți de șapte broșe, tot așa veți lua tot magazinul și nu veți ști că l-ați luat"
,,Cum se poate? Vă îndoiți de moralitatea mea?"
,,Ce mai e moral la lumea care a uitat să fie morală?..."
Rămânând cu această întrebare, bătrânica se apucă să scoată și din poșetă, din fustă, din mâneci, de după cercei, de sub pălărie, tot ce a luat și nu a achitat..
Bine, sperăm că nu veți fura și data viitoare,
Că este o greșeală morală destul de mare.
Den gamle tyv
I en genbrugsbutik,
Taget, samlet, gennemset fra ethvert mærke,
En gammel kvinde, der er gammel, for hun var omkring 70 år gammel, ser på bustiere,
Cecilias storesøster, butiksejeren, ser på kvinden med uforskammede bevægelser,
Han ser hende stadig sidde og surmule,
Det er som om intet kan berolige ham,
Gå forbi blusestativerne,
Han vælger kun dem med vandmandsprint,
Putte, puttede, proppede i nettet alt, hvad han finder,
Han ser ikke ud til at have travlt,
Bevægelser er langsomme,
Det giver ikke efter under de vågne øjne
Af butikschefen,
Hvad hoster æslet, beundrer billedet af bulletinen,
Vores gamle tyv,
Han har absolut ingen kvalme,
Fordi hjertets begær forkæler det,
Der var et ramaskrig,
På et tidspunkt spørger butikschefen hende:
"Du har tunge tasker, jeg formoder, at du også har været i andre butikker?", men den sjove gamle dame svarer: "Se, gør dit arbejde!"
Det er umuligt for hende at acceptere ufølsomhed som denne, hun tager det i stiv arm, bluse for bluse,
Den gamle dame ser virkelig forvirret ud,
Han fortæller hende pænt, at han fik mange, mange af dem som gaver, at det for nylig var hendes navnedag, og at det er derfor, hun er fyldt med de poser,
Og alle syv brocher,
Som blev taget fra butikken,
Som en gammel kvinde var de længe glemt,
"Har du nogen forklaring på alle de produkter, du har med dig fra sted til sted?"
"Jeg ved det ikke, jeg ved ikke engang, hvordan min seng ser ud."
"Hvorfor kom du så på indkøb?"
"Ønskede jeg at se noget smukt?
"Lyver du pænt for mig?"
"Hvad betyder smuk egentlig?"
"Forlad mig med denne forstillelse, for jeg kan fange mig selv alene"
"Jeg glemmer det, ja, men jeg betalte for alt, hvad jeg skulle tage, jeg er ikke typen, der stjæler"
"Hvis du ikke kan huske syv brocher, vil du stadig tage hele butikken og ikke vide, at du tog den"
"Hvordan er det muligt? Tvivler du på min moral?"
"Hvad er moralsk ved den verden, der har glemt at være moralsk?"
Tilbage med dette spørgsmål begynder den gamle kvinde at fjerne alt, hvad hun tog og ikke betalte fra sin pung, fra sin nederdel, fra sine ærmer, fra bag sine øreringe, fra under sin hat.
Godt, vi håber ikke du vil stjæle næste gang
At det er en ret stor moralsk fejl.
Fanta
Fanta, Fanta, dulce Fanta
Esti ca o zeita acra
Si de-or pune mai mult zahar
Tot asa ii fi, tot acra
Nu esti acra ca de bors
Ci esti ca o zama chioara
Care face numa' rana
La stomace
Ca pe-acolo sta si face, zaharul
Tot ce ii place.
Poezie dedicata unui bun coleg caruia i-am reprosat mereu ca bea prea mult suc :)
Nu ne-am fi așteptat în finlandeză
Făcând o plimbare, cu multă vreme în urmă,
Vezi pietoni liniștiți, semaforul îi stresează,
Precaut ei traversează,
Pe bancă, în parc, cu nasul în ziar, ei noutăți iar scurmă,
Se duc la piață, apoi la teatru,
Deja este ora patru,
Încă nu sesizează nimic,
Ceva ca un purice, dar care merge mult mai ritmic,
Merg și la prieteni, se simt bine, râd, glumesc,
Mai trece o oră și chiar ațipesc,
Au adormit toți în aceeași sufragerie,
Înghesuită, cu ușa tot găurită (să treacă pisica), își cer scuze că au dormit toți ca în colivie,
Pleacă acasă, timpul zboară,
Ce urmează ne înfioară,
Prietenii, prietenilor care au cumpărat din piață scriu revoltați,
Nu i-am mai văzut atât de enervați,
"Mai investiți și voi în ce fel de șampon doriți,
Orice, doar să vreți să-l folosiți,
Ne-ați umplut de păduchi
Ne-ați dezamăgit, noi nu am face în veci așa ceva,
Să vă fie rușine,
Vă mustră prietenii voștri care vă trimit doar urări de bine"
Da, bine...zi făină, nu am nimic,
Sigur e totul doar la nivel psihic,
Au citit prea mult din ziare,
Nu aveam de unde să luăm, în Portugalia doar am fost stagiare,
Fă, nu auzi fă, cum te simți?
N-am nimic, dar să ne facem totuși un test,
Nu pot să cred, fată, uită-te și tu???!!
Da fată, ce?...nu pot să mă uit la păr, că tu..
Ce fată?
Mai ia niște vată,
Încerc să îi prind, să îi arunc pe geam,
Dar nu reușesc să capturez măcar unul din neam,
Fată, am putea încerca o metodă mai diferită,
Dar, care știu că totuși merită,
Ne decolorăm părul, ne alegem cea mai deschisă nuanță de blond norvegian,
După, îl vopsim în ce culoare vrem,
Păduchii nici nu vor apuca să își dea seama ce se întâmplă,
Că noi suntem harnice, vopsim fiecare firicel și de la tâmplă,
Da fata mea, ce m-aș face fără ideile tale, păduchii vor arde, se vor asfixia, noi nu trebuie să facem nimic, doar să avem grijă, să ne descâlcim riguros, să ne asigurăm că scăpăm de orice vizitatori nepoftiți, pe undeva, prin păr, rătăciți,
Da fată, exact, eu ce îți ziceam?
Nu știu, la un film între timp mă uitam...
După multe secole vedem rezultatul...
Care, nici nu ar fi putut să fie altul...
Fată, s-a prins foarte bine culoarea de firul de păr, estetic sunt mulțumită,
Acum mă pieptăn, să văd ce au pățit acei gândaci,
Da, acum sunt albaștri, verzi, au fost vopsiți și ei, ce să mai faci?
Față, nu mai avem păduchi, am scăpat, mergem să sărbătorim la crâșmă, cu o limonadă,
Sper să nu mai pățim ca în Portugalia, la acea terasă din ogradă.
(De acolo s-ar crede că și-ar fi achiziționat și acei păduchi...)
Emme olisi odottaneet sitä
Kävellen, kauan,
Näe rauhallisia jalankulkijoita, liikennevalot korostavat heitä,
Varovasti he ylittävät,
Penkillä, puistossa, nenäsi sanomalehdessä, he uutisoivat uudestaan ja uudestaan,
He menevät torille, sitten teatteriin,
Kello on jo neljä
Edelleenkään huomaamatta mitään,
Jotain kirppua, mutta se menee paljon rytmisemmin,
Käyn myös ystävien luona, he voivat hyvin, nauravat, vitsailevat,
Kuluu toinen tunti ja nukun todella.
He kaikki nukahtivat samaan olohuoneeseen,
Yhdessä, ovi vielä auki (päästä kissa läpi), he pyytävät anteeksi, että he nukkuivat kaikki kuin häkissä,
kotiin aika lentää
Se, mitä seuraavaksi tulee, saa meidät väreet,
Ystävät, ystäville, jotka ostivat markkinoilta, kirjoittakaa suuttuneena,
En ole koskaan ennen nähnyt heitä niin vihaisina,
"Sijoita myös mihin tahansa shampoon, jonka haluat,
Mitä tahansa, haluat vain käyttää sitä,
Täytit meidät täillä
Petit meidät, emme koskaan tekisi jotain tällaista,
Häpeä,
Ystäväsi, jotka lähettävät sinulle vain hyviä toiveita, moittivat sinua"
Kyllä, no... päiväjauhoja, minulla ei ole mitään,
Tietysti kaikki on vain psykologisella tasolla.
He lukevat liikaa sanomalehtiä,
Meillä ei ollut minnekään ottaa, Portugalissa olin vain harjoittelija,
Älä kuule tee miltä sinusta tuntuu?
Minulla ei ole mitään, mutta tehdään kuitenkin testi.
En voi uskoa sitä, tyttö, katso myös sinua???!!
Kyllä tyttö, mitä?...en voi katsoa hiuksiasi, koska sinä...
mikä tyttö
Hanki lisää puuvillaa,
Yritän saada heidät kiinni, heittää ne ulos ikkunasta,
Mutta en pysty vangitsemaan edes yhtä sellaista,
Tyttö, voisimme kokeilla toista menetelmää,
Mutta kuka tietää, se on silti sen arvoista,
Valkaisemme hiuksemme, valitsemme norjalaisen blondin vaaleimman sävyn,
Sen jälkeen maalaamme sen haluamallamme värillä,
Täit eivät edes ymmärrä mitä tapahtuu,
Koska olemme ahkeria, maalaamme jokaisen langan temppelistä,
Kyllä tyttöseni, mitä tekisin ilman ideoitasi, täit palavat, ne tukehtuvat, meidän ei tarvitse tehdä mitään, ole vain varovainen, selvittele tiukasti, varmista, että pääsemme eroon kutsumattomista vierailijoista, jonnekin , kautta hiukset, vaeltaa,
Kyllä tyttö, tarkalleen, mitä minä sanoin sinulle?
En tiedä, katsoin sillä välin elokuvaa...
Monien vuosisatojen jälkeen näemme tuloksen...
Mikä, se ei olisi voinut olla muuta...
Tyttö, väri tarttui hiuksiin erittäin hyvin, esteettisesti olen tyytyväinen,
Nyt kampaan hiuksiani nähdäkseni mitä niille hyönteisille tapahtui,
Kyllä, nyt ne ovat sinisiä, vihreitä, ne on myös maalattu, mitä tehdä?
Face, meillä ei ole enää täitä, pääsimme karkuun, mennään juhlimaan tavernaan, limonadin kera,
Toivottavasti emme päädy kuten Portugaliin, tuolle puutarhan terassille.
(Sieltä luulisi hänen saaneen ne täit...)
Oare ce ar putea fi? în franceză
Ce obiect are patru laturi,
Formă de patrat,
Nu putem spune că este chiar tridimensional, dar se pliază destul de bine pe orice suprafață,
Are mai multe întrebuințări:
Cu acest obiect putem șterge praful, ne putem șterge chipul transpirat, în el putem tuși, ne putem sufla nasul, când plângem și încercăm să ne revenim după depresie, când simțim nevoia să strănutăm în ceva și nu vrem să o stropim din cap până în picioare pe persoana de lângă noi, se poate pune și la costum la ocazii speciale sau îl putem pune lângă o vază de flori, pentru a mai adauga culoare mesei pe care stă.
De asemenea, un lucru important de precizat ar fi faptul că vine într-o varietate de modele, culori, desene, imprimeuri, unele au și texte scrise pe ele. Însă lumea care încă mai preferă stilul clasic, vintage și toate sinonimele de genul, îl are cel mai adesea într-o nuanță de bleu spălăcit, cum sunt și blugii prespălați, cu tot felul de pătrate mai mici, când de un albastru mai închis, când galben neon.
Obiectul descris nu ar putea fi decât:
Răspuns: रूमाल
Qu'est ce que ça pourrait être?
Quel objet a quatre côtés,
forme carree,
On ne peut pas dire que ce soit tout à fait tridimensionnel, mais il se plie plutôt bien sur n'importe quelle surface,
Il a plusieurs utilisations :
Avec cet objet, nous pouvons essuyer la poussière, nous pouvons essuyer notre visage en sueur, nous pouvons tousser dessus, nous pouvons nous moucher, lorsque nous pleurons et essayons de nous remettre de la dépression, lorsque nous ressentons le besoin d'éternuer dans quelque chose et que nous ne le faisons pas. Je ne veux pas l'éclabousser de la tête aux pieds sur la personne à côté de nous, il peut également être mis sur le costume lors d'occasions spéciales ou nous pouvons le mettre à côté d'un vase de fleurs, pour ajouter de la couleur à la table sur laquelle il est assis.
En outre, une chose importante à préciser serait le fait qu’il se décline dans une variété de motifs, de couleurs, de motifs, d’imprimés, certains comportent même des textes écrits dessus. Mais le monde qui préfère encore le style classique, vintage et tous les synonymes du genre, le présente le plus souvent dans une nuance de bleu délavé, comme le sont les jeans prélavés, avec toutes sortes de petits carrés, parfois d'un bleu plus foncé, quand le néon est jaune.
L'objet décrit ne peut être que :
Réponse : रूमाल
Corega în norvegiană
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
La oss ta en tur gjennom tiden som dette,
Vi velger vår periode, over 10 år,
Vi legger til flere år til Cecilia,
Alltid vakker, uansett alder,
Skjønnhet springer ut fra henne,
Og det gjenspeiles i hennes naturlighet, hennes sans for humor, hennes måte å harmonisere farger fra nære kromatiske områder, hennes friskhet, alltid luktende av de mest interessante indiske blomstene, alle trekkene som beskriver henne,
Skjønnheten blir bevart, enda mer, med alderen blir Cecilia mye mer jovial, morsommere, mer tolerant, mer avslappet, mer leken, har en mer sprudlende personlighet, la oss si...
Vi kunne vært like morsomme når vi fortalte om en ganske unik hendelse i Cecilias liv,
Som 50-åring uttaler Cecilia ord like raskt, musikalsk og riktig som hun pleide,
Men det er også ord eller ordspill som setter henne i vanskeligheter, de er en ganske pinlig utfordring når hun finner seg selv nødt til å snakke offentlig,
Vi kan også si at det skjedde da han var på piknik og beundret det smaragdgrønne gresset,
Hele familien samlet seg, på enga, ved siden av kyrne som stille og boltret seg og gumlet på ugress, hvordan jeg pleide å dytte meg i overkant, som barn, med tannkjøttet som ble brukt til å lage ballonger, med en diameter like stor som måne,
Det er praktisk talt umulig for meg å måle, men uansett, det kom noen ganske store ballonger ut,
Cecilia har det bra, hun ler, hun smiler, mer enn hun ville gjort på 50 år, hun liker mennesker som har en velutviklet sans for humor, bare et merkelig fenomen oppstår, siden hun ga opp sine naturlige tenner, til fordel for protese,
Tannlegen anbefalte finér, men det gjør hun ikke, fordi hun mister dem som spillebrikker og vil forsikre seg om at det nye tannsettet blir komplett og riktig laget, akkurat som munnen hennes,
Tannlegen la et sementsmakende stoff i munnen hennes, og tok formen til protesen,
To uker senere fikk hun beskjed om å komme og hente den og bruke den med tillit til at den var ferdig på alle måter,
Cecilia, glad for å være ute av veien, tar det, trener for å venne seg til det,
Det er omtrent to uker siden hun har hatt det, men Cecilia er en tilpasningsdyktig jente, ingenting kan få henne til å gi opp munterheten, ikke engang det faktum at det er andre tenner,
Hun var sammen med vennene sine på enga, tenkte hun, ikke annet enn å praktisere diksjonen med den nye protesen, rolig, med en viss forsiktighet, og sa ordspill,
Og jenta sa: "Hun selger skjell ved kysten",
Protesen falt, den løsnet øyeblikkelig, du kunne se at noe ikke var helt naturlig, fra måten kjeven hans beveget seg på,
Protesen lander direkte i glasset med kirsebær,
Cecilia var overrasket over hva dårskapen hadde funnet sted,
Hva gjorde tannlegen da han fikset det? Han trodde han ville fiske, for ikke å hjelpe henne med mindre skjeve tenner, han hjalp henne ikke mye med dreiebenken heller, unnskyldte seg høflig, veldig profesjonelt, og fortalte henne at slikt tannarbeid var at det var kjeveortopeden, ikke tannlegen.
Cecilia vet ikke lenger hva hun skal tro, hvordan hun skal se ting for å nå en fellesnevner med konklusjonene sine,
Hun forestiller seg at tannlegen bare lurte henne, utnyttet hennes naivitet, laget protesen hennes i all hast, uten å ta hensyn til munnen hennes, alle detaljene han burde ha sett på, tok pengene hennes og etterlot henne med en protese som overlater mye til være ønsket,
Nervøs, Cecilia nøler ikke lenger, hun åpner raskt telefonen (hun har bare 20 % batteri igjen, så hun trenger å få ut frustrasjonene raskt og effektivt), fra listen over kontakter velger hun legen som ga henne denne gaven,
Hun begynner med sine unnskyldninger: ,, Hei, (jeg vet ikke hvor bra det kan være) lege, jeg heter Cecilia, jeg er 50 år og besøkte deg for to uker siden for en protese, du tok målene til meg, alt gikk bra med tanke på organisering, materialene er holdbare, jeg tror jeg kommer til å kunne bruke protesen i mange år fremover. Mitt eneste problem vet du hva det er? Det faller ut av munnen min hver gang jeg vil snakke, det lar meg ikke mumle to ord, det er forferdelig å ikke kunne snakke, ikke kunne uttrykke hva du tenker på..."
Doktor: Vel, hvordan snakker du til meg nå?
Cecilia, i en hard tone:,, Doktor, tuller du????!!! Jeg har et problem med protesen du har laget for meg!! Vennligst tak det så snart som mulig!"
Cecilia kommer til konsultasjonene, legen ser, han spør pasienten mer som om han rådet henne:,,Har du hørt om Corega? Vet du i det hele tatt hva det er?
Cecilia: "Selvfølgelig vet jeg, det er proteselimet."
Doktor:,, Hvis du vet, hvorfor bruker du det ikke?"
Cecilia sitter og tenker, hun inngår også dette kompromisset og kjøper Corega. Etter noen netter ble tannkjøttet vant til produktet, dessuten anbefaler Cecilia på det varmeste Corega, for godt fikserte tenner.
Cecilia:,,Det er produktet som aldri har skuffet meg selv fra første søknad! Corega forandret livet mitt!"
Corega în franceză
Să facem o călătorie așa în timp,
Ne alegem perioada, peste 10 ani,
Îi mai adăugăm ani Ceciliei,
Frumoasă întotdeauna, indiferent de vârstă,
Frumusețea izvorăște din interiorul ei,
Și se reflectă prin naturalețea ei, simțul umorului, felul ei de a armoniza culori din game cromatice apropiate, prospețimea ei, mereu miroase a cele mai interesante flori indiene, tot ansamblul trăsăturilor care o descriu,
Frumusețea se păstrează, ba chiar mai mult, odată cu vârsta, Cecilia devine mult mai jovială, mai glumeață, mai tolerantă, mai relaxată, mai jucăușă, are o personalitate mai efervescentă să spunem...
La fel de glumeți am putea fi când am relata o întâmplare destul de unică din viața Ceciliei,
La 50 de ani, Cecilia pronunță cuvinte la fel de rapid, de muzical și de corect, cum o făcea pe vremuri,
Totuși, mai sunt și cuvinte sau jocuri de cuvinte care o pun în dificultate, reprezintă o provocare destul de jenantă atunci când se vede nevoită să vorbească în public,
Tot așa putem spune că a pățit și când era la picnic, admiră iarba de un verde smarald,
Toată familia adunată, pe pajiște, alături de vacile care zburdau liniște și molfăiau buruieni, cum mă îndopam în exces, în copilărie, cu gumă din aceea de făcut baloane, cu diametru mare cât luna,
Îmi este practic imposibil să măsor, dar oricum, ieșeau niște baloane destul de măricele,
Cecilia se simte bine, râde, zâmbește, mai mult decât ar fi făcut-o în 50 de ani, îi plac persoanele care au simțul umorului bine dezvoltat, doar că are loc un fenomen straniu, de când a renunțat la dinții ei naturali, în favoarea protezei,
Dentistul i-a recomandat fațetele dentare, dar ea nu, că le pierde ca pe piesele de la jocuri și vrea oricum să se asigure că noua dantură va fi completă și corect făcută, exact ca pentru gura ei,
Punându-i o substanță cu gust de ciment în gură, dentistul a luat mulajul pentru proteză,
Pește două săptămâni, a fost anunțată să vină să și-o ia și să o folosească cu încredere, că este finisată din toate punctele de vedere,
Cecilia, bucuroasă din cale afară, o ia, face exerciții să se obișnuiască cu ea,
Au trecut cam două săptămâni de când o are, dar Cecilia este o fată adaptabilă, nimic nu o poate face să renunțe la veselia ei, nici chiar faptul că sunt alți dinți,
Era cu prietenii pe pajiște, ce se gândi ea, nimic altceva decât să își exerseze dicția cu noua proteză, rostind calm, cu oarecare precauție, jocuri de cuvinte,
Și zise fata: "She sells seashells by the seashore",
Proteza căzu, se desprinse instantaneu, se putea vedea că ceva nu se întâmplă tocmai firesc, din felul cum i se mișca mandibula,
Proteza ateriză direct în paharul cu vișinată,
Cecilia rămase uimită de ce prostie a avut loc,
Oare ce a făcut dentistul când i-a fixat-o? Se gândea că vrea să fie la pescuit, nu să o ajute pe ea să aibă o dantură mai puțin știrbă, nici cu strungăreața nu a prea ajutat-o, scuzându-se politicos, foarte profesional, spunându-i că de asemenea lucrare dentară se ocupă medicul ortodont, nu dentistul.
Cecilia nu mai știe ce să mai creadă, cum să mai vadă lucrurile pentru a ajunge la un numitor comun cu concluziile ei,
Își imaginează că dentistul doar a păcălit-o, profitând de naivitatea ei, i-a făcut proteza la repezeală, neținând cont de particularitățile gurii ei, de toate detaliile la care ar fi trebuit să se fi uitat, i-a luat banii și a lăsat-o cu o proteză ce lasă de dorit,
Nervoasă, Cecilia nu mai ezită, își deschide repede telefonul (mai are doar 20% baterie, deci trebuie să își reverse frustrările repede și eficient), din lista de contacte îl selectează pe doctorul care i-a făcut acest cadou,
Începe cu polologhiile ei: ,, Bună ziua, (nu știu cât ar mai putea fi de bună) domnule doctor, mă numesc Cecilia, am 50 de ani și am fost la dumneavoastră în urmă cu două săptămâni pentru o proteză, mi-ați luat măsurători, totul a decurs bine la parte de organizare, materialele sunt rezistente, cred că voi putea folosi proteza mulți ani de acum înainte. Singura mea problemă știți care este? Îmi cade din gură de fiecare dată când vreau să vorbesc, nu mă lasă să bolborosesc nici măcar două cuvinte, e groaznic să nu poți vorbi, să nu poți exprima ce ai pe suflet..."
Doctorul:,, Păi, cu mine acum cum vorbiți?"
Cecilia, pe un ton răstit:,, Domnule doctor, vă bateți joc de mine????!!! Am o problemă cu proteza pe care mi-ați creat-o!! Vă rog să vă ocupați în cel mai scurt timp!"
Vine Cecilia la consultații, doctorul se uită, o întreabă pe pacientă mai mult ca și când ar sfătui-o:,,Dar de Corega ați auzit? Știți măcar ce este?
Cecilia: ,, Bineînțeles că știu, este lipiciul pentru proteze."
Doctorul:,, Dacă știți, de ce nu folosiți?"
Cecilia stă și se gândește, face ea și acest compromis și cumpără Corega. După câteva nopți, gingia s-a obișnuit cu produsul, mai mult decât atât, Cecilia recomandă cu căldură Corega, pentru o dantură bine fixată.
Cecilia:,,Este produsul care nu m-a dezamăgit niciodată chiar de la prima aplicare! Corega mi-a schimbat viața!"
Faisons un voyage dans le temps comme celui-ci,
Nous choisissons notre période, sur 10 ans,
Nous ajoutons plus d'années à Cecilia,
Toujours belle, quel que soit l'âge,
La beauté jaillit d'elle,
Et cela se reflète dans son naturel, son sens de l'humour, sa façon d'harmoniser les couleurs issues de gammes chromatiques proches, sa fraîcheur, qui sent toujours les fleurs indiennes les plus intéressantes, tous les traits qui la décrivent,
La beauté se conserve, encore plus, avec l'âge, Cecilia devient beaucoup plus joviale, plus drôle, plus tolérante, plus détendue, plus joueuse, a une personnalité plus effervescente, disons...
On pourrait être tout aussi drôle en racontant un incident assez unique dans la vie de Cecilia,
A 50 ans, Cecilia prononce les mots aussi vite, musicalement et correctement qu'avant,
Cependant, il y a aussi des mots ou des jeux de mots qui la mettent en difficulté, c'est un défi assez embarrassant lorsqu'elle se retrouve à devoir parler en public,
On peut aussi dire que cela s'est produit alors qu'il était au pique-nique, admirant l'herbe vert émeraude,
Toute la famille était réunie, dans le pré, à côté des vaches qui gambadaient tranquillement et grignotaient de l'herbe, comme je m'arrosais à outrance, enfant, avec la gomme utilisée pour fabriquer des ballons, d'un diamètre aussi grand que le lune,
C'est pratiquement impossible pour moi de mesurer, mais de toute façon, il y avait de gros ballons qui sortaient,
Cecilia se sent bien, elle rit, elle sourit, plus qu'elle ne le ferait dans 50 ans, elle aime les gens qui ont un sens de l'humour très développé, seulement un phénomène étrange se produit, depuis qu'elle a abandonné ses dents naturelles, au profit des prothèse,
Le dentiste a recommandé des facettes, mais elle ne le fait pas, car elle les perd comme des pièces de jeu et veut s'assurer que la nouvelle dentition sera complète et correctement réalisée, tout comme sa bouche.
En plaçant une substance au goût de ciment dans sa bouche, le dentiste prit le moule de la prothèse,
Deux semaines plus tard, on lui a demandé de venir le chercher et de l'utiliser avec la certitude qu'il était terminé à tous points de vue,
Cécilia, contente d'être à l'écart, le prend, fait des exercices pour s'y habituer,
Cela fait environ deux semaines qu'elle l'a, mais Cecilia est une fille adaptable, rien ne peut lui faire renoncer à sa gaieté, pas même le fait qu'il y ait d'autres dents,
Elle était avec ses amis dans le pré, pensait-elle, rien que pour pratiquer sa diction avec sa nouvelle prothèse, calmement, avec une certaine prudence, en disant des jeux de mots,
Et la jeune fille dit : "Elle vend des coquillages au bord de la mer",
La prothèse est tombée, elle s'est détachée instantanément, on voyait que quelque chose n'était pas tout à fait naturel, au mouvement de sa mâchoire,
La prothèse se pose directement dans le verre de cerise,
Cécile était étonnée de la folie qui s'était produite,
Qu'a fait le dentiste lorsqu'il l'a réparé ? Il pensait qu'il voulait pêcher, pas pour l'aider à avoir moins de dents tordues, il ne l'a pas beaucoup aidée avec le tour non plus, s'excusant poliment, très professionnellement, en lui disant que de tels travaux dentaires étaient dus à l'orthodontiste, pas au dentiste.
Cécilia ne sait plus quoi croire, comment voir les choses pour arriver à un dénominateur commun avec ses conclusions,
Elle imagine que le dentiste l'a trompée, profitant de sa naïveté, lui a fabriqué sa prothèse à la hâte, sans tenir compte des particularités de sa bouche, de tous les détails qu'il aurait dû regarder, lui a pris son argent et lui a laissé une prothèse qui laisse beaucoup à faire. être désiré,
Nerveuse, Cécilia n'hésite plus, elle ouvre rapidement son téléphone (il ne lui reste plus que 20% de batterie, il lui faut donc évacuer ses frustrations rapidement et efficacement), dans la liste de contacts elle sélectionne le médecin qui lui a offert ce cadeau,
Elle commence par ses excuses : ,, Bonjour, (je ne sais pas à quel point cela pourrait être bon) docteur, je m'appelle Cecilia, j'ai 50 ans et je vous ai rendu visite il y a deux semaines pour une prothèse, vous m'avez pris des mesures, tout s'est bien passé niveau organisation, les matériaux sont durables, je pense que je pourrai utiliser la prothèse pendant de nombreuses années encore. Mon seul problème, tu sais ce que c'est ? Ça me sort de la bouche à chaque fois que je veux parler, ça ne me laisse même pas marmonner deux mots, c'est terrible de ne pas pouvoir parler, de ne pas pouvoir exprimer ce que tu as en tête..."
Le docteur : Eh bien, comment me parles-tu maintenant ?
Cécilia, d'un ton dur :,, Docteur, vous vous moquez de moi ????!!! J'ai un problème avec la prothèse que vous m'avez créée !! S'il vous plaît, traitez-le au plus vite !"
Cécilia vient aux consultations, le médecin regarde, il demande plutôt à la patiente comme pour la conseiller :,,Avez-vous entendu parler de Corega ? Savez-vous au moins ce que c'est ?
Cécilia : "Bien sûr que je sais, c'est la colle pour prothèses dentaires."
Docteur :,, Si vous savez, pourquoi ne l'utilisez-vous pas ? »
Cecilia s'assoit et réfléchit, elle fait aussi ce compromis et achète Corega. Au bout de quelques nuits, les gencives se sont habituées au produit, d'ailleurs Cécilia recommande vivement Corega, pour des dents bien fixées.
Cecilia :,,C'est le produit qui ne m'ajamais déçu même dès la première application ! Corega a changé ma vie !"
Другие стихотворения автора
Închis
Paradox, în gândurile mele,
Blocat într-un perpetuu lapsus,
Judecat și-nchis în RMN mental.
În repaus, creieru' creează haos,
lichidat pentru posesie ilegală de sentimente,
Viciile nu mai sunt plăcere,
La sentința care parcă mai mult cere,
Reprezintă doar adaos.
Gândul ascuțit,
Lasă craniul cu sechele,
Scrijulit, cu tot ce n-ai mai vrut s-auzi de-o vreme,
Păreri de la oameni cu probleme,
Probleme de la oameni cu păreri.
Ceri sfaturi fără încheiere,
Atunci când zilele par sa treacă,
Doar când nu te uiți la ele,
Da' tu tot încerci, micind ochii,
Pierzi scopu' din vedere,
În intuneric, adevăru'-i greu de descifrat,
Plafonat pe caracter fără substrat,
Atunci devine tot mai evident că ignoranța-I cheie.
Denis Poetu' -,,Închis" 2023
Filmu' meu
Gândesc SF, ca Oppenheimer,
Încercând să fiu propriul meu idol,
Visând că pun mâna pe bandă,
M-am trezit ,subit, în filmu' meu...și nu-s regizor,
Vorbesc și plâng, la o comandă,
Dictat de un observator inert,
Totu' doar pentru un spectacol,
Fără public, cu un scop incert,
Singuru' actor fără lumină, deși filmează în deșert.
Chiar dacă platou'-i plin,
Pustiu' îi palpabil, și obscen de evident,
Actorii vin, și nu mai vor să plece,
Rămân în urmă doar gunoaie,
Îmbătându-se pe set.
Bani lichizi, plătesc cu traume,
Jet pe jeb de o ajuns și-n creier,
Blocat ca recuzită, sunt trimis la-naintare,
Să trec prin baltă de regrete,
Stupid, ce foame au de cadre,
Deși scenariu' nu-i complet.
Încă de mic, atacat, nu academic,
Acum forțat sa răspund per vers,
Pentru gândurile mele, închipuit profesionist,
Că primesc toate creditele,
Încă-ncearcă , da' nu-s convins,
Că merit pentru tot ce fac un sfert.
Ochii-mi proiectează scena-n cortex,
Îndoielile mă fac să nu fiu transparent,
Ce văd e tragic, un labirint complex,
De glume sumbre, duble-n înțeles,
Unde cârjele ard fără regret, sau nimeni sa-şi asume,
Cu sclipirile de geniu, normal că-ncepe și să tune,
Printre stropi apar poeți trecuți de timp absenți,
Și profeți în fuste,
La o înmormântare, cu arfe de balet.
Concret, privesc din exterior, în cutie corpu-mi coace,
Zace mort, io-s mesager,
Săritor din prag de moarte,
Uitându-mă la mine-n silă,
Că-ndulcesc marea cu sare,
Arunc critică, văzându-mă iar îngropat,
De personaje tranzitre,
Atunci lumea se ridică încet,
Extazu' se implică, însa-n mine nu-i prezent,
Rațiunea-mi ține izolat cavou', liniște,
Până ce-i claustrofob echou',
Doar lumina-mi e salvare...vreau să strig...
Da'-s blocat în prismă-nchisă.
Denis Poetu' -,,Filmu' meu" 2023
Tot încerci...
Domn poet, te apuci de scris? Crezi că poți? Ia pixu'-n mână!
Etalează-ți bătăturile, cănd stai p-un vers o săptămână.
Ochii dor, coloana-i strâmbă, capu' bubuie, te face psihic,
Ia o pauză, amână, mai citește...când revi, ai tot nimic.
Ai strâns idei, da' nu se leagă,
Mai rapid te legi în beci,
Fiind alergic la progres, parcă inspirația pleacă,
Ai o strofă, vers cu vers, fie ea și slabă,
C-ai găsit o altă rimă nasoală, în afară de: ,,veci".
Las-o moartă, însfârsit foaia-i pătată,
Ai trecut Tabula Rasa, acum la următoarea treci!
Capu' de-ntrebări îl seci: Cum începi? Și cui-i pasă?
Că tu ai lilieci în casă,
La cum cauți prin cuvinte, ai în minte biblioteci.
Iar te-ntorci de-la-nceput dinnou,
Ș-acum urmează continuarea,
A doua strofă, a trei-a patra, devastarea-ți schimbă starea.
Vezi că: prima nu mai are sens, a doua are alt subiect,
A treia-i scrisă prea complex, și abia ce-ai terminat a patra,
Când observi c-ai intelectu' gata, macarale sunt destule!
Bagă FIFA, lasă arta! Că la cât de rea e,
La scăriile viitoare, mai bine ratează treapta!
Hai mai bine să: Calmează-te!
Că te văd că-ncerci întruna...
Lasă gluma, lasă arfele, dacă vrei ca să fi bun:
Ia-l de creangă p-Eminescu, și zi-ne în ce fază-i luna!
Fă eseu de zece pagini! Explicând ce anotimp e,
Umple foaia cu adjective, lasă arborii-n paragini,
Plebii n-au de un'-să știe, n-o mai nins la ei în casă,
Ca să aibă imaginații!
Epitete fără noimă, presărate cu limbaj arhaic,
,,Ai dracu' pungașii naibii!
Mă uit în dex, ca să par doxă,
Ș-ăstia cred că-s văr cu Stalin!"
Zi-le despre noi doi goi, într-o zi de joi!
Și că de la-atât banal în rime, mă doare puțin la...ploi...
Să dea bine la ureche, forțează și niște cuvinte,
Relochează-n texte verbe, fiindcă merge... zic ce știi?
Totul pentru: să rimeze!
,,N-am făcut degeaba școală, sensu' e direcție!
Cade foaia-n verticală, și ce dacă?
Nu se-aplică atunci când scri!!"
Și pentru orgoliu' tău, crede-te spuma din spume!
Spune-le la toți pe nume, că tu ești pe vers dulău,
Că tu scrii pe-o piesă, cât alții pe albume,
Și nimeni nu-ți poate spune, dacă ești, sau nu capabil,
Ei bine...uite-un adevăr:
Oribil cu felicitări! Penibil cu steluță!
Mediocru în cele mai rele stări! Ia ca premiu-o săniuță!
Cringe-u' a devenit palpabil,
Stai potol cu mintea-ți sumbră!
Ce? Te-ai fript cu limba-n supă-n vis
Și hata, te-ai trezit valabil?
Minus doi, acum stai jos! Ș-alunecă te rog din loc!
Până-n vale-n primu' gard... te oprești când auzi: POC!
Treci de el, pe stânga-i grajdiu', acol' se cere validare!
Patrupezi, cu ochii-n soare, care simt rodaj poetic,
Și devin experți în toate.
Nu te pun io să fi bun; lafel cum nimeni nu te-obligă,
Unde banu' nu contează,
Masele-ți dau viață... elita te ține-n priză,
Să critici e o invitare, d-aia multora l-e frică,
Nu vreau jocu', vreau schimbare, aroganța strică.
Mă oftic, că din păcate: mumia avea dreptate!
,,Ușor de scris, când n-ai nimic de zis",
Și așa e! Cu mult nimic, și foiile decorate,
Somitate cu cantitate lirică și castitate critică în spate,
A setat, si mulți ca el, un trend de haine deja-purtate.
Așa... și eu cum sunt? De-mi permit să critic...
Eu cu fiecare pas făcut, îmi vine tot mai greu să scriu,
Fac varice la degetul scurt, și ăl' mare-i mijlociu.
O fi foaia figurantă, sau face figuri de stil,
C-am desfigurat pixu',
Doar un click, fără cerneală,
Întâi cărbuni, după substanță,
Fiind metaforat de viu...
Mii de creiere spălate, ascunse de-o perdea de fum,
Inspiră siguranță de la fumuri expirate;
Cu buzele uscate, și cu oxigen în rate,
Cenzurează filmele deja rulate,
Să-și facă colier din filtru.
Ce vreau să zic e că:
Puțini își iau timp să asculte,
Ăia care-o fac, defapt nu înțeleg prea multe,
Ăia care ințeleg, simt nevoia să-te-ajute, cu păreri,
Tu le iei ca și insulte...
Blocat în cerc cu capete pătrate, nu vezi bine cum ești TU!
Oameni critică, aplaudă... indiferent, apreciază gestu'!
Ieșind în largul poeziei, dai de valuri cu cuvinte reci!
Și când geniu' nu-i de treabă, treaba e să tot încerci...!
Denis Poetu' - ,,Tot încerci..." 2024