1  

VINUL DE VEGHE

 

Nu-ți mai caut amprenta pe gâtul de sticlă,

Nici truda, nici murele, nici praful pe drum,

Am învățat că licoarea e liberă-n cupă

Și n-are stăpân, e doar gust și e fum.

 

Ai fost un profesor de taine amare,

Mi-ai arătat cerul ascuns într-un bob,

Dar ucenicia s-a stins la apusuri...

Azi beau ca o regină, nu scriu ca un rob.

 

E curat și-acest vin, fără al tău nume,

Ce nu cere scuze, nici note de trei,

E darul pe care mi-l fac eu, din lume,

Când tu nu mai ești printre zeii mei.

 

Rămâi în urmă, un ecou ce se stinge,

Un postgust amar de care nu-mi mai e dor,

Rămân cu acest vin de veghe pe buze,

Iertându-te-n taină că-ți sunt... trecător.

....................................................

Rămâi o vitrină cu sticle închise,

O amintire ce-și pierde din jar,

Iar eu plec spre zări de lumină promise,

Să sorb fericirea din propriul pahar.


Категория: Посвящены стихи

Все стихи автора: un-pahar-de-poezie poezii.online VINUL DE VEGHE

Дата публикации: 6 мая

Добавлено в избранное: 48

Комментарий: 22

Timp de citire: ~2 min.

Просмотры: 4426

Авторизуйтесь и комментируйте!

Комментарий 22

Oros Luciana

Oros Luciana

O poezie care impresionează de la prima citire. Clară, limpede la fel ca vinul când e așezat. Sincere felicitări!
O poezie cu o forță incredibilă. De la vulnerabilitate la independență absolută. Metafora vinului este geniala. Felicitări! 🍷
antonia simon

antonia simon

O colecție de poezii care m-a impresionat. O iubire neîmplinită care si-a găsit vindecarea in versuri. Pe măsură ce citești se simte evoluția... de la un suflet lasat in dureri la unul care si-a regăsit liniștea. Sa nu iti pară rău... ai dăruit tot ce putea avea mai scump o femeie... sentimentele sale... Să nu stii să te pierzi de o femeie care te-a iubit e un handicap de judecată...
Transformarea amarului în iertare si decizia fermă de a nu mai irosi text pe un trecut care nu merită arată maturitate si respect de sine. Plecarea spre propriul pahar de lumină este un gest de o demnitate rară. Jos pălăria!
Emanuelle

Emanuelle

Trecerea de la a scrie ca un rob, la a bea ca o reginã, reprezintă asumarea independenței tale artistice. Oamenii ne dezamăgesc mai mereu, însă valoarea si inspirația îți aparțin în totalitate., Colectia impresionează si cel putin pt mine este o sursă de inspiraţie. Mă provoacă să privesc detaşarea dintr-o nouă perspectivă🙏
Emanuelle

Emanuelle

@Sorin Ene...Ai pus punctul pe i. Ai sesizat impecabi contrastul dintre măretia versurilor si micimea celui care le-a generat. Este o lectură extrem de atentă si ai perfectă dreptate... decizia de a refuza risipa de talent este cel mai demn si matur răspuns în fata unei astfel de laşităţi.
Sorin Ene

Sorin Ene

Fascinantă colecție! Știi să faci un om să se simtă absolut special prin versurile tale, acesta este harul tău!... L-ai transformat pe cel care ți-a arătat taina vinului într-un personaj nemuritor, deși el ți-a oferit doar superficialitate și promisiuni încălcate. Când minunea s-a întâmplat și acea sticlă de vin a ajuns la tine, dezamăgirea a fost totală... el și-a negat propria operă de artă doar din lașitate, ca să nu se implice... si de aici cred si decizia ta de a nu mai scrie poezii despre el, care este cel mai demn gest. Versurile tale sunt mult prea prețioase pentru cineva care alege să rămână mic în fața unei aprecieri atât de mari! 💔✨ Felicitări pentru sufletul si inima ta și mâna cu care le-ai scris!
Aceasta poezie este dupa părerea mea cea mai puternica piesă a colecției. Ce mi-a plăcut cel mai mult e felul în care ai „răsturnat” masa. De la ucenicul care suferea, la regina care își bea libertatea dintr-un pahar propriu. În poezia neagră, de obicei rămânem blocați în „postgustul amar”, dar tu ai reușit să-l transformi într-un act de putere. Versul „Azi beau ca o regină, nu scriu ca un rob” e absolut memorabil ca o declarație de independență a oricărui scriitor care s-a săturat să-și vândă lacrimile pe post de cerneală.
Victoria

Victoria

O lecție de viață transpusă superb în cuvinte... E mare lucru să poți ierta nu pentru că celălalt merită, ci pentru că tu ai nevoie să fii liberă. Mi-a plăcut mult cum ai transformat gustul amar într-o liniște curată. E acea pace pe care o găsim după ce închidem vitrina amintirilor. Rânduri care merg direct la suflet. Felicitări!... sunt de o maturitate tare frumoasă!
Scrii fain! Colecția de poezii ,,postgustul unei iubiri,, m-a ținut fara suflare... e remarcabilă!
Iti citesc poeziile de pe vremea cand le publicai pe instagram... păcat ca ai renunțat.... ai crescut scriind... si se vede in această ultimă colecție. Bravo încă o dată!🤗
Versuri care le citești si prinzi aripi! Felicitări!👏🌹😍
Este o poezie care efectiv se „soarbe” ca o victorie asupra trecutului, de altfel ca toate poeziile colectiei. Finalul este de o noblețe rară, de o eleganță desăvârșită, unde iertarea și „propriul pahar” sunt simbolurile fericirii regăsite. Sincere felicitări!🌺
Am citit intreaga colecție POSTGUSTUL UNEI IUBIRI si desi nu e stilul de poezie care imi place, versurile poeziilor mi-au rămas pe retină. O fi de vina povestea care reiese printre rânduri. Sunt poezii adânci, profunde, tăioase învăluite in eleganta sufletului. Bravo!
maya31

maya31

O lecție de eliberare pe care orice femeie care s-a regăsit în „postgusturi” amare o va simți până în suflet. 🌹Bravo ție! 👏👏👏
Faină poezia. O citești și te lovește fix în receptori!👏
Maddy94

Maddy94

Poezia asta are o vibrație de „main character energy” care îmi place la maximum.✨... are sclipirea aia de „mi-am luat puterea înapoi"... E o creatie curată, asumată, cu o notă de eleganță rece care taie. Felicitări 🥂👏
Superbă metafora cu vinul. E exact ca în viață... unele povești lasă un gust amar, dar trecem mai departe.

Другие стихотворения автора

14.08.2024

Am ars de dorul vostru o vară...in fiecare zi,

Şi încă ard când ma gândesc la tine,

Tot am speranta ca e sa-ti pese, si-o sa vii

Sa-ti para rău..cu vinul..atât iubit de mine.

 

M-am rătăcit din nou și nu îmi este bine

Sunt rece-n toiul verii...c-un vin mi-ar fi mai cald.

Ca m-am pierdut si nu mai stiu de mine

Sunt zile ...când mi-e dor neincetat,

Mai sper ca intr-o zi sa poate sa te uite.

Momentul când mi-ai zis adio si-ai plecat..

0-mbrătișare toate sa le ierte

Pe buze să mai simt vinul tău minunat.

 

Nu pot nicicum să mi te fac uitat

Chiar de-a trecut ceva de când te-ai depărtat.

Mi-e atât de greu de-mbrățișez durerea

De care nici nu stii că-i tot ce mi-ai lasat....

Еще ...

De te mai caut...

De te mai caut

În câte-o poezie,

Așa m-alin...

Că ești cu mine.

 

De te mai caut

În câte-o noapte,

Așa mă amăgesc... 

Că nu îmi ești departe.

 

Absența nu mai doare

Doar mă întristează

La fel și scurta fericire

Pentru care inima, încă oftează...

 

Și de răni mă mai dor, 

În câte-o poezie,

Îmi scriu lacrima ușor 

Așa, nimeni nu știe...

 

Când liniștea apăsătoare 

Se vrea doar triumfând 

Îmi scriu în taină gândul 

Așa te am... în orice rând...

..............................................

Și... ne găsesc,

În visul meu de noapte 

Îmbrățișați din nou

Sub ale lunii șoapte.

 

 

Еще ...

Vis rosu

Și iar mi-e dor babe... dor de tine!

Şi dor mi-a fost chiar de-am tăcut..

Ími bate-n inimă și-mi curge-n vene

Azi parcă mai mult ca la început

Chiar de tăcerile îmi sunt mortale

Încerc să-ţi mai scriu un poem

Visând la degustări criminale

Împreună îmbrățișați să stăm...

Scriind mă-ntreb.. ce ai avut cu mine?

De ce poveștii ai pus punct?

De ce s-au întâlnit două destine?

Dacă-n tăceri absurde s-au pierdut?

..imi este așa de dor de ce visam să fie

C-un vin roșu în 2, lângă un șemineu

Cu buzele pe buze să-ti scriu o poezie

C-un cântec la chitară să-ncânt sufletul tău...

 

 

#winedrops #onewinewoman #unpahardepoezie

Еще ...

Ploaia care nu mă stinge

Coboară toamna lent, ca o mustrare,

Prin parcuri vechi cu arbori aurii,

Iar timpul lasă-n urmă o întristare,

Pe străzi pe care nu mai poți veni.

 

Răsună pașii mei pe piatra udă,

Un vals tăcut de frunze care mor,

În jur e-o lume resemnată, mută,

Dar nu-i durere, doar un fior ușor.

 

Și... plouă rar, cu picături de gheață,

Ce vor să șteargă chipul de pe geam,

Dar port iubirea ce mă ține-n viață,

Cu-aceeasi inimă pe care o aveam.

 

E o tristețe-n toate, mult prea pură,

O nostalgie ce n-a cerut iertare,

Chiar dacă vântul strigă prin fisură,

Trecerea mea rămâne o serbare.

 

Să curgă norii grei, plini de cenușă,

Să piară veri în ploile de-argint...

Eu nu voi pune lacăt la nicio ușă

Și nicio amintire n-am să mint.

 

Această ploaie rece ce m-atinge

E doar fundalul gri din viața mea;

E ploaia care spală, dar nu stinge

Un gând curat ce arde ca o stea.

Еще ...

Rugă

Fă-mă te rog să uit

Cum mi te-am cunoscut,

Să nu-mi mai fie dor

De zambetu-ți molipsitor.

 

Fă-mă să uit a ta îmbrățişare

Să n-o mai simt pe piele

Și buzele să nu mai ceară

Să guste vinurile tale..

 

Fă-mă te rog să te urăsc

Cum n-am urât nicicând,

Să uit cât dor am strâns

Să te uite al meu gând.

 

Să uit cât îmi doresc

Mai mult decât e cu putință

Vinul atât de mult promis

Ce-a încântat a mea ființă..

.......................... 

Nu vreau minţile să mi le pierd

Sperând la un moment de fericire

Nu ți se pare că-i nedrept

Să aștept ce nu mai vine?

 

Doar în vis să te întâlnesc

Ca pe o dulce muză?

Doar atunci să te-mbrățisez 

Fără a-mi cere scuze?

 

Еще ...

VIN DE AUTOR: TĂCEREA

În cupă curge lin, rubin întunecat,

Un sec ce poartă-n el a timpului pecete,

E darul tău promis, ce-n urmă a lăsat

O urmă de dor lung... și-o stinsă, veche sete.

 

Cunosc acest profil, acest contur intens,

E mâna ta în aspre reflexii de mătase,

Chiar dacă n-ai curajul să-i dai un înțeles,

Simt cum prin vinul greu  prezența ta apasă.

 

Te-ai tăinuit în sticlă, dar n-ai putut rosti

Că rodul ăsta viu, amprenta ta o poartă,

Tăcerea ta e umbra ce nu se poate ști,

O teamă de-a fi omul, ce ai fost altădată.

 

Dar nu e un reproș în acest ultim gest,

Ci pacea ce se lasă pe inima trudită,

Căci vinul tău e demn și trece orice test

Al timpului ce-a curs cu vorba ocolită.

 

Beau roșul tău cu tihnă, privindu-l spre lumină,

Mă vindecă de frica de-a nu te mai găsi,

Deși vorba îți tace și se ține străină,

În vinul tău e tot ce nu poți tu rosti.

Еще ...

Стихи из этой категории

Eu și sora mea

Pentru Dana, de ziua ei, la 42 de ani.

Vol. "Din Viaţă"

 

Te ştiu din anii de demult, 

Când te jucai cu mine,

În pajişti cu miros de fân

Şi-n zumzet de albine.

 

Ce mititei eram atunci

Dar şi ce plini de viaţã

Şi în zãvoaie şi în lunci,

Cu chef şi praf pe faţã!

 

Şi prin otavã şi prin fân,

Dãdeam noi fuga-fuga,

Când jocul ne era stãpân

Şi voioşia - sluga.

 

Nici satul nu era prea lung,

Nici Bulza prea departe;

Şi nici prea mult ca sã citim

Poveştile din carte.

 

Era, în fiecare zi,

Sublimã sãrbãtoare,

În liniştite preerii,

La aer şi la soare.

 

Pe vale sau pe Izvorel

Ne retrãgeam în tainã,

Strigând pe nume, pe cãţel

Şi-uitând prin crengi, vreo hainã...

 

Priveam vreo broascã, clipe lungi,

Cum sta...  ziceai cã crapã!

Şi-ntotdeauna ne speriam

Când ea sãrea în apã.

 

Cu ac şi aţã de cusut

Voiam sã prind vreun peşte;

Şi simţãmântul din trecut

Şi azi mã urmãreşte.

 

A iernii hainã, o brãzdam

Cu douã tãlpi lucioase

Şi-o cucuvaie, lung striga

Pe hornul vreunei case...

 

Aşa creşteau şi se jucau

Copiii de-altãdatã,

Cu hazul vreunui camarad

Din curtea-alãturatã.

 

Dar, peste toate, la un loc

Se aşternurã anii.

Şi azi ne amintim cu drag

De timpurii pãţanii.

 

Urmaşii noştri mititei

Ne scriu acum pereţii,

Cã ajunserãm amândoi

La jumãtatea vieţii!

Еще ...

Amorezati!!!

In floarea albastra,stravezie
Sentiment profund,necunoscut gasii.
Dragoste-i?..Dar cine-mi spune,cine stie,
-Tu stii???
-Da,eu stiu!

Priviri amorezate,fara de clipire,
Eu ma pierd si tu in vise ratacesti...
Zi-mi fara cuvinte,de asta ii iubire:
-Tu ma iubesti???
-Da, eu te iubesc!

Iata timpul in doruri ne desparte,
Nu stiu cind ne vom revedea...
E greu si doare,suntem departe,
-Tu ma vei astepta???
-Da, eu te astept!


Zi dupa zi, luna cu luna,
Timpul nu are popas...
Pin-la clipa de "impreuna",
"Sun la usa" a mai ramas...

Fata-n fata,te-nnec in a mea privire,
Regasesc acelasi vis, deja-mplinit frumos...
Si aceiasi mina calda,dar zimbet in nestire...
-Buna, eu m-am intors!
-Scuze...te cunosc???...

Еще ...

Scumpa Nicoleta

Am o prietenă bună,
Ştie ea ce este glumă!
Gingaşă ,mărinimoasă-
Este-o floare ea frumoasă!
Mereu zîmbeşte
Viaţa din plin o trăieşte,
Stimată şi apreciată
Este cea mai bună fată.
O respect ,o iubesc
Tot binele din lume îi doresc!

Еще ...

✨ Pentru cei ce mi-au fost mereu

Nu m-au întrebat dacă vreau să-i am,

dar viața mi i-a pus în brațe.

Cu timpul am înțeles

că n-am nevoie de altceva.

 

Mama e răbdarea care nu obosește,

Tata, un sprijin tăcut, dar sigur,

Fratele, prietenul fără condiții,

Bunicii, începutul tuturor poveștilor mele.

 

Ei sunt râsul din amintiri,

gălăgia din vacanțe,

liniștea ce mă-nvăluie

înainte să adorm.

 

Nu i-am ales, dar nici nu i-aș schimba,

sunt iubirea ce nu cere nimic,

și totuși dă tot.

Еще ...

Am crezut că ești acasă

Am găsit în tine ce credeam că nu există,

O liniște în haos, o atingere atât de simplistă.

Ai apărut ca o zi de primăvară între nori,

Și m-ai făcut să cred că pot iubi din nou, fără fiori de griji, fără zori.

 

Mă făceai să râd din lucruri mici, să sper iar la povești,

Să uit de tot ce-a fost urât, să vreau iar să iubești.

Mi-am pus sufletul pe masă — fără teamă, fără scut —

Dar, glumesc… m-ai dezamăgit și tu, ca un ecou tăcut.

 

N-a fost nici ceartă, nici furtună, nici sfârșit dramatic,

Doar o distanță crescută între „te iubesc” și „nu mai simt nimic”.

Ai plecat fără să pleci, ai rămas fără să fii,

Iar eu, rătăcită prin vise, mai caut încă ce-am fi putut fi.

 

Totuși, nu te condamn. N-ai știut ce aveai.

Și poate nici eu nu știam ce aștept, ce visam, ce mai ai.

Dar îți mulțumesc — chiar și pentru rănile lăsate,

Căci ele m-au învățat cum să fiu întreagă, chiar și frântă pe jumătate.

 

Poate într-o altă viață, într-un alt timp curat,

Ne-am fi iubit fără frică, fără pasul tău grăbit, fără "prea complicat".

Dar în asta… e bine și așa: eu cu mine, tu cu tine.

Și poate… data viitoare, dragostea o să rămână, nu doar să vină.

Еще ...

Cum se roaga tata

Se roagă o mamă, se roagă și plânge, 
Iar lacrima ei către ceruri ajunge,
Ori până scade făclia de ceară-
De dis-dimineață și până în seară.

Se roagă un tată, genunchii nu-i pleacă
Şi n-aprinde candeli și nici lumânare,
Ci zice ceva, mergând la culcare,
Dar ruga lui face și vântul să tacă.

Se roagă o mamă și ruga-i în fire,
Căci știe și Crezul, demult, pe de rost,
Iar zile de miercuri și vineri -e post
Şi-n jurul ei câmpul e numai iubire.

Se roagă un tată în grabă spunând,
Ar vrea să cuprindă tot bunul din lume,
În vorbe lipite la dragul lui nume
A celui, ce-l vede în ochii crescând.

Nu știe nici rânduri, nici reguli din carte,
Le spune cum crede și cum i s-arată.
Pe fiu îl învață el singur, aparte,
Iar seara se roagă, mai mult, pentru fată .

 
Еще ...

Поддержите Poezii Online

Ваша поддержка помогает Poezii Online красиво расти. Пожертвование помогает развитию, улучшениям и этому пространству, посвящённому личному творчеству — месту, где поэзия и литературный текст приносят вдохновение, спокойствие и глоток воздуха для души.

Спасибо, что помогаете поэзии жить дальше. 🤍